Felicitari pentru abstinenta !
Ai scris " Sunt zile cand abstinenta mea atarna de cateva fire de par, dar n-am cedat."
Atunci cand imi mai trecea prin minte ca "un pahar m-ar ajuta " imi faceam balanta decizionala "ce beneficii aveam cand beam " si "care sunt beneficiile abstinentei . Intodeauna "au atarnat" mult mai mult beneficiile abstinentei .
"Numai tu poti reusii dar nu poti reusi de unul singur " are multe exemple in realitate . In aproape 12 ani de cand sunt abstinent nu am intalnit persoane abstinente de ani de zile fara suport al altor oameni sau al unei credinte care interzice consumul de alcool .
Iata ce spune un psiholog care a tratat si trateaza celebritati in USA : Secretul este să îi şi oferi ceva în schimbul alcoolului, ceva care să umple vidul creat de pierderea unei soluţii la o problemă.
Alcoolicii Anonimi reuşesc minunat să implementeze acest lucru. Efectiv, îi oferă un nou mod de viaţă, în schimbul alcoolului său. Comunitatea AA, a da o mână de ajutor la nevoie, împărtăşirea experienţei, şi dedicarea aproape totală serviciului pus în slujba altor alcoolici aflaţi în suferinţă, înlocuieşte alcoolul cu singurul dar măreţ, pe care cineva îl poate oferi – iubirea aproapelui.
În timp ce e adevărat că TENSIUNE + ALCOOL = TENSIUNE REDUSĂ, poate fi la fel de adevărat că TENSIUNE + AA = TENSIUNE REDUSĂ.
A.A. sugerează elaborarea unui plan de acţiune. Dacă în programul de recuperare se investeşte aceeaşi cantitate de energie mentală ca în alcoolismul activ, succesul e asigurat.
Bătălia fiecărui om este bătălia pentru a avea un rost în viaţă. Vrea să fie acceptabil pentru el însuşi şi pentru cei pe care îi iubeşte. Are nevoie de ajutor pentru a vedea bunătatea care există în fiecare om. Dar înainte de toate, trebuie să simtă că e un om util.
Maslow spune că nevoile umane pot fi categorisite în cinci arii – fizică, de securitate, de dragoste, de stimă şi de realizare a sinelui.
Am atins deja problema urgenţei de a răspunde la nevoile fizice. Supravieţuirea e imposibilă dacă aceste nevoi foame – sete – căldură sunt ignorate. Există triburi în Africa, de exemplu, care, în afară de dormit, îşi petrec tot timpul cu căutarea hranei. Cred că nu e nevoie să spunem, că până nu-şi satisfac nevoile fizice, nu sunt preocupaţi de alte nevoi.
Nevoia de siguranţă sau securitate, este următoarea preocupare. Individul se străduieşte să se asigure, că nevoile de bază îi vor fi satisfăcute în continuare, apoi face o desprindere pentru a descoperi care îi sunt limitele confortabile. A opera în cadrul acestor limite, conferă securitate.
Odată ce nevoile de supravieţuire şi de siguranţă sunt satisfăcute, Maslow afirmă că următoarea motivaţie a oamenilor este căutarea sentimentului de a aparţine. Aceasta e nevoia de dragoste. Ea implică nu numai capacitatea de a fi iubit, ci şi de a iubi pe alţii. A oferi dragoste presupune un risc, riscul că ceilalţi nu o vor accepta, şi atunci noi vom fi răniţi şi respinşi. Teama de respingere din partea altora, ne împiedică să riscăm. Aceasta este una din situaţiile când intervine retragerea ca sistem defensiv. Tendinţa este să evităm situaţiile de risc, sursa posibilei vătămări, şi să căutăm situaţii confortabile. Dar totuşi, trebuie să ştim că aparţinem, că suntem o parte a lucrurilor din viaţă. Pe măsură ce ne maturizăm, devenim dispuşi să oferim dragoste, chiar cu riscul respingerii. La Valley Hope, iubirea este definită ca o dedicare necondiţionată, fără a aştepta ceva în schimb; întinderea unei mâini de ajutor, pur şi simplu pentru că aşa vrem, nu pentru că aşa trebuie. Un membru A.A., de pildă, merge să ajute un alcoolic activ. Este un lucru riscant. Există cu siguranţă posibilitatea de a fi respins de către alcoolicul activ. Totuşi, membrul A.A. a găsit o pace interioară, şi pentru a o păstra, o dă mai departe. El riscă, şi recompensele pot fi imense.
În esenţă, noi oamenii suntem fiinţe foarte egoiste. Vrem să fim recunoscuţi de alţii, şi ei să facă diferite lucruri pentru noi. Suntem dispuşi chiar să îi ajutăm, câtă vreme ei ne oferă recunoaşterea potrivită, pentru ceea ce facem. Partea grea, e să iubeşti pe cineva pur şi simplu pentru ceea ce este, şi nu pentru ceea ce doreşti ca el sau ea să fie. Asta nu înseamnă să acceptăm comportamentul inadecvat al cuiva, ci mai degrabă să oferim dragoste şi celui care nu se comportă aşa cum trebuie.
Al patrulea nivel este cel al nevoii de stimă. Asta e, când sugerez că toată bătălia vieţii se desfăşoară de fapt, în acest scop – învăţarea dezvoltării unui simţ sănătos de utilitate personală. Trebuie să avem parte de un anumit grad de succes în viaţă, şi să fim în stare să ne respectăm. De aceea este atât de important să ne concentrăm asupra unor intervale scurte de timp, în periodele grele. Teoria A.A. “Fiecare zi la timpul ei”, permite individului să obţină un succes zilnic, reîntărind astfel o imagine de sine deseori decăzută. Consider vital de interesant faptul, că nevoia de dragoste vine înaintea nevoii de stimă de sine. Probabil din cauza asta e atât de dificil, dacă nu imposibil, să ne dedicăm altora cu dragoste, şi să rămânem în acelaşi timp cu sentimentul de nevrednicie.
Descoperirea şi aprecierea sinelui este un pas vital în evoluţia omenirii.
Satisfacerea celorlalte nevoi, ne permite să ne concentrăm asupra nevoii de realizare a sinelui. Aceasta se referă la nevoia dezvoltării întregului nostru potenţial. Semnificaţia acestei nevoi variază
desigur, de la om la om, fiecare având un potenţial diferit. Pentru unii, înseamnă afirmare în domeniul literar sau ştiinţific; pentru alţii, înseamnă funcţie de conducere în politică sau în comunitate; iarăşi pentru alţii, înseamnă pur şi simplu a-şi trăi viaţa în deplinătatea ei, fără restricţii nerezonabile din partea convenţiilor sociale. Putem găsi “realizatori de sine” printre profesori, oameni de afaceri, misionari, artişti, sau gospodine. Dar nu toţi din oricare aceste categorii pot atinge realizarea de sine; mulţi au numeroase nevoi nesatisfăcute, şi datorită faptului că realizările lor sunt doar compensaţii, rămân frustraţi şi nefericiţi în alte privinţe.
Fără teama de a mă contrazice, sugestia mea este că odată ce găsiţi sentimentul de utilitate personală acompaniată de pacea interioară, prin acordarea iubirii dumneavoastră altor oameni, sunteţi pe cale de a deveni o persoană realizată.
Îmi căutam sufletul,
Dar nu-l vedeam nicăieri,
Îmi căutam Dumnezeul,
Dar El îmi scăpa mereu,
Îmi căutam fratele –
Şi i-am găsit pe toţi trei
- Autor Necunoscut
