cum?

[sosalcoolulucide]

Buna ziua.
Am citit multe din postarile de pe acest site si, sincer, mi s-a facut pielea de gaina. Incerc un sentiment de mila, dar si de revolta pe care nu mi-l pot stapani. Sunt sotie de alcoolic si inteleg perfect prin ce trece un alcoolic, dar si familia acestuia. M-am hotarat sa scriu pt a va cere un sfat, o idee. Dupa cum v-am spus, sunt sotie de alcoolic. Sotul meu consuma zilnic alcool-bere in combinatie cu votca. Acasa, zilnic are cate o sticla de bere de 3 l-ca doar berea nu e alcool si orice doctor iti recomanda cel putin 2 l de lichide....Dar nu se rezuma intotdeauna la acesti 3 l. Cum iesa din casa, semneaza condica la unul din multele baruri din cartier, unde consuma tarie, in mare parte. Problema e ca nu realizeaza sau realizeaza, dar nu vrea sa recunoasca ca are probleme cu alcoolul. Cum aduc in discutie acest subiect, sare in aer, se enerveaza si nu ajungem la nici o concluzie. Este beat 5 din 7 zile-in una se reface, de obicei, pe la mijlocul saptamanii si in cealalta bea doar bere, nu merge si la bar. Cand e ametit sau beat, e cu chef de scandal, nimic nu e bun, nimeni nu il intelege-se victimizeaza maxim. Uneori, e si violent verbal. Fizic, mai are el tentative sa ridice mana, dar curaj sa traga nu are, ca nu stie cum voi reactiona eu. Din pacate, si rabdarea mea a cam luat sfarsit. Avem si un copil in varsta de 7 ani, care vede si intelege. Cand realizeaza ca se face tarziu, ma intreaba unde e tata. Nu il mint si ii spun ca e la bar.....Nu stiu daca fac bine ca nu il mint......Dar el vede si intelege de acum....Si vreau sa constientizeze ce face bautura din creierul unui om....incerc sa ii induc o ura ascunsa impotriva alcoolului....Inca o data repet, nu stiu daca e bine ce fac...... As vrea ca sotul meu sa accepte problema pe care o are si sa vrea ajutor. La un moment dat,a insistat sa mergem la un psiholog, pe motiv sa vad eu ca problema sunt eu....Dar cand a venit data respectiva, nu a vrut sa mai mearga si nici sa reprogramez. Desi, este o clinica care se ocupa de adictii.
Repet, nu mai am rabdare.....Oricat as vrea sa inteleg ca nu este decat o victima, ca alcoolismul este o boala in sine si ca el este bolnav, nu mai pot. El a luat atitudinea neimplicarii in nimic. Nu face nimic prin casa, nu pune mana sa faca nimic. Sta flamand o zi intreaga, desi are mancare in frigider......De bani, ce sa mai zic....imi da doar bonurile, restul il cheltuie pe tigari si bautura......pt el casa e locul unde altii trebuie sa faca, iar el sa stea ca un pasa si sa i se dea.....Cum as putea, oare, sa il fac sa recunoasca ca are o problema? Doar asta e primul pas, marunt, spre vindecare. Ma simt fara puteri, desi nu sunt o fiinta care se lasa usor si care abandoneaza cauza....Dar, cat priveste aceasta problema, ma simt neputincioasa. Ma intreb ce ar trebui sa se intample ca sa constientizeze ca se indreapta incet, dar sigur, spre ce e mai rau.....
Astept idei, pareri de la cei patiti.....
O zi buna!

[gavroche1968]

Bună ! În cazul meu , soția și fetița au plecat de-acasă , fără să știu unde , timp de o săptămână. Am rămas singur în toată casa , nu-mi răspundeau la telefon și lipsa lor m-a cam pus pe gânduri. Nu a fost factorul determinant dar a fost o cărămidă pusă la zidul care s-a construit în calea alcoolului. Realizam ce pot să pierd. Atât cât puteam eu atunci realiza. Sper ca prietenii de pe forum să-ți dea idei mai bune.

[sosalcoolulucide]

II tot spun si eu am sa plec si ma intreaba cand plec......Cred ca nu prea ma ia in serios......As pleca, dar ma revolta gandul ca eu sa plec....cu un copil dupa mine, in chirie.....Plus, orasul nu e mare, stie toata lumea de toata lumea.....m-ar gasi imediat....are antene peste tot.....tovarasii lui de pahar.....de prin oras......si nu stiu cata liniste as avea....

[Raza de soare]

Buna,

Imi pare rau sa aud prin ce treci :(
Daca intr o zi, peste un an, doi, peste 2 luni...va ridica mana asupra ta? Vad ca exista un sambure de violenta, poate latenta.

[sosalcoolulucide]

Buna, Raza de soare. Tocmai ce am terminat de citit intreaga ta poveste. Esti de admirat.....Ma gandesc din ce in ce mai mult la situatia mea. Sa plec.....da, ar fi rezolvarea perfecta. Dar intr-un oras mic, e complicat. Ma intreb daca problemele mele ar lua sfarsit. Mi-e frica sa nu imi caute copilul la scoala....Iar baiatul nostru e foarte legat, momentan, de tatal sau. Ar suferi enorm sa il despart, acum de el. Eu mi-as dori sa il fac sa accepte ca are o problema.....Sa il ajut.....Am trecut prin multe impreuna, si bune, si rele. Ne stim de 20 de ani. Nu a fost asa mereu. De baut, a baut de cand il cunosc, dar nu asa mult si nu asa de des. Totul a degenerat, treptat, din momentul in care ne-am mutat in orasul lui natal. Nu are prieteni, doar tovarasi de pahar.
In mintea mea, totul e clar si confuz in acelasi timp. Caut raspunsuri, desi totul depinde de mine. Sunt constienta ca are probleme, care s-au acutizat in timp. Dar totul pleaca din copilaria lui-parinti divortati, tata alcoolic, mama care a baut si ea, acum nu prea, a fost crescut de bunica lui, carea pus monopol pe el, a denigrat-o pe maica-sa in fata lui. Vreau sa cred ca, in final, voi putea sa il ajut. Nu sunt o fiinta care se lasa batuta-sunt scorpion si eu. O sa mai creasca si kinder-ul si voi vedea atunci.....
Imi propun sa citesc mai multe povesti de pe acest forum , poate voi gasi raspunsuri la intrebarile mele. Ce stiu sigur, e ca singur nu o sa-si rezolve problemele. Chiar daca nu recunoaste, are nevoie de noi.....Copilul meu are nevoie de noi-mama si tata...Am spus ca sunt confuza....

[Raza de soare]

Eu iti doresc succes :)
Din cate stiu exista grupuri AlAnon pentru cei care traiesc cu alcoolici, poate ti ai face o idee de ansamblu si poate te ar ajuta sa iei cea mai buna decizie pentru copilul tau si pentru tine.

Eu una nu am reusit sa l determin in niciun fel sa renunte, nu a vrut. Este greu drumul abstinentei...mai ales odata pornit pe el. Nici acum, la cateva luni dupa ce am plecat, el nu a renuntat nici la pahar, nici la jocuri. Mi am zis ca e posibil sa si limpezeasca gandurile in absenta mea si sa renunte, din contra. E la fel. E ca si cum ar fi setat pe un alt drum care duce nicaieri.
Consider si acum ca si atunci ca am luat cea mai buna decizie sa plec. :)