Poveste de codependenta

[asido1973]

Cine consideră că opritul din băut, fără terapie, este solutia supremă, greșește.

Buna Speranta, un "dupa parerea mea ... " e oricand potrivit. La urma urmei, Maria si chiar Asido nu au avut nevoie de terapie.

Bine v-am regăsit. Nu știu de unde trag unii colegi de breaslă concluzia că eu nu fac terapie sau nu am făcut, dar concluzia este total greșită.
Opritul din băut fără terapie, este ca și atunci când te-ai stricat la burta, ai făcut pe tine și nu te ștergi. Miroase la fel, a rahat. În concluzie opritul din băut fără terapie miroase a rahat.
Eu în primii ani de abstinenta am făcut naveta la Aliat, apoi nu mi-a scăpat nici o conferință AA. Am organizat multe alcurevelioane.
Astăzi după aproape 11 ani fac terapie mai mult ca la început. Când am împlinit 10 ani de abstinenta m-am hotărât să mă implic în AA și să fac tot ce pot să ajut pe alții. Astăzi sunt membru AA, așa de dor îmi este de o conferință, merg la Aliat, țin legătura cu cei din Aliat. Vorbesc cu prietenii din AA mereu cand pot. Facem terapie la telefon.
Am nevoie de terapie în continuare
Mulțumesc Aliat, AA, și tuturor prietenilor de pe forum și din AA care mă ajută să-mi mențin abstinenta prin orice mod de terapie. De grup, face to face, la telefon, oricum. Nu poți să fii abstinent fără terapie.

[Andreea S]

Buna dimineata, dragii mei!
Ne doresc ca saptamana aceasta sa ne fie una linistita si fericita iar neintelegerile si rautatile (voite sau nu) sa ramana in urma!

[tudor]

Buna dimineata, dragii mei!
Ne doresc ca saptamana aceasta sa ne fie una linistita si fericita iar neintelegerile si rautatile (voite sau nu) sa ramana in urma!

Bună dimineața, Andreea Simina!
Da!
O săptămână frumoasă și liniștită să avem cu toții!

[Andreea S]

" Fiecare dintre noi are ca persoană, un potenţial enorm. Multe din frustrările noastre vin din faptul că nu dăm ce e mai bun din noi şi nu scoatem de la viaţă ceea ce are să ne dăruiască, să fim dornici şi pregătiţi să o acceptăm.
Deşi venim la Al-Anon să facem faţă unei anumite probleme, nu realizăm întotdeauna că răspunsul se află în dezvoltarea noastră personală, nu numai pentru problema legată de alcoolism ci şi pentru celalalte probleme.
Soluţia este la mine. Cu ajutorul Puterii mele Superioare, pot să-mi fac viaţa confortabilă, senină şi plăcută. Nu depind de nimeni altcineva şi cu cât accept mai repede acest lucru, cu atât mai curând voi fi pegătit să mă văd pe mine însumi într-un mod realist.

Ce să ne amintim astăzi?
Oamenii mă pot afecta numai dacă le permit aceasta. Nu am nevoie să fiu influenţat de alţii, sunt liber să-mi consult propria dorinţă şi propriile standarde şi astfel să decid ce e mai bine pentru mine. Descopăr că pot să-mi realizez propria tărie şi încredere, lucrând cu conştiinciozitate programul Al-Anon şi folosindu-l în viaţa mea.

“...singurul răspuns realist la frustrare este să mă preocup cu descoperirea a ceea ce mă face unic. Aceasta îmi dă putere şi curaj de a acţiona în mod constructiv asupra lumii care mă înconjoară”. "

[Andreea S]

Cineva la o întrunire AL-Anon a spus: „Soția mea a fost în jurul AA-ului timp de 10 ani și nu a ajuns ăniciodată la o aniversare de 1 an. Aproape de împlinirea a câte unui an, se întâmplă ceva care o determină sa se apuce din nou de băut. Putea să nu dureze decât câteva zile dar aceste căderi repetate sunt atât de frustrante încât mă întreb dacă le va depăși vreodată”. Aceasta este o problemă pe care Al-Anon este în măsură să o rezolve. A fost evidențiat faptul că perioadele lungi de abstinență erau un motiv de bucurie, că soțul ar fi bine sa aprecieze efortul convins al soției de a rămâne abstinentă și să nu-i condamne recăderile. Și mai presus de toate, această problemă a recăderii nu este a lui, ci a ei și nu ar trebui să-i afecteaza viata lui, ca individ.

Ce să ne amintim astăzi?
Prea des iau personal lupta alcolicilor și simt că ar trebui să pot să fac ceva pentru ei. Când mă găsesc adormit în această atitudine de Dumnezeu, mă concentrez pe primul pas – „să admitem că suntem neputincioși... ”

„ De ce suntem necăjiți când lucrurile nu se întâmplă în concordanță cu dorința noastră? Cine este acela care face toate lucrurile după dorința lui? Nici eu, nici tu și nici un om de pe fața pământului.”
( Thomas A’Kempis )

[tudor]

Bună dimineața !
"-Eu n-am probleme sunt , bine!" spunea soția mea chiar și după intrarea mea în abstinență până la prima ei ședința Al-anon ,la o Convenție comuna AA și Al-anon.

După ședința îmi zicea mândră că nu merge pentru mine . Că merge pentru ea.
Foarte adevărat.
A mers "acasă" la Al snon doar la 3 ședințe și a renunțat pentru motivul că cei care vin acolo și se plâng mereu. Ca atunci când a spus că nu are probleme i s-au spus "de ce mai vine?".
Este mai mereu"în control", "are mintea odihnită că este în șomaj de pandemie " și mereu are "directive"pentru mine .Avand timp, asta nu este rău pentru că dacă nu mai beau nevoia de control a ei s-a dus la a fi cu achitarea facturilor, a face achizițiile necesare casei dar de multe ori ea este "Dumnezeu" luând decizii singura pripite iar dezacordul meu o irită. Că și Ovidiu, tratez cu umor și când văd că de încrâncenează ii dau dreptate deși nu are sau mă retrag. " ca un laș" ceea ce o înfurie mai tare. As poi râdem amândoi dar "tot tu ești de vinăcă știai dar m-ai lăsat să greșesc"
Dar ne iubim după 35 ani de căsătorie în care am trecut prin atâtea. ,ea a fost "Stâlpul casei" când eu aveam"picioarele de lut" Acum fericirea ei sunt băieții noștri care au declarat că sunt mândri de noi. Și noi îi iubim și ne mândrim cu ei.
Nu curge lapte și miere pe strada noastră dar departe de iaduin care eram in familie noastră când eram în consum.
O zi frumoasă vă doresc !

[tudor]

Bună dimineața !
"-Eu n-am probleme sunt , bine!" spunea soția mea chiar și după intrarea mea în abstinență până la prima ei ședința Al-anon ,la o Convenție comuna AA și Al-anon.

După ședința îmi zicea mândră că nu merge pentru mine . Că merge pentru ea.
Foarte adevărat.
A mers "acasă" la Al snon doar la 3 ședințe și a renunțat pentru motivul că cei care vin acolo și se plâng mereu. Ca atunci când a spus că nu are probleme i s-au spus "de ce mai vine?".
Este mai mereu"în control", "are mintea odihnită că este în șomaj de pandemie " și mereu are "directive"pentru mine .Avand timp, asta nu este rău pentru că dacă nu mai beau nevoia de control a ei s-a dus la a fie cu achitarea facturilor, a face achizițiile necesare casei dar de multe ori ea este "Dumnezeu" luând decizii singura pripite iar dezacordul meu o irită. Ca și Ovidiu, tratez cu umor și când văd că de încrâncenează ii dau dreptate deși nu are sau mă retrag. " ca un laș" ceea ce o înfurie mai tare. As poi râdem amândoi dar "tot tu ești de vinăcă știai dar m-ai lăsat să greșesc"
Dar ne iubim după 35 ani de căsătorie în care am trecut prin atâtea. ,ea a fost "Stâlpul casei" când eu aveam"picioarele de lut" Acum fericirea ei sunt băieții noștri care au declarat că sunt mândri de noi. Și noi îi iubim și ne mândrim cu ei.
Nu curge lapte și miere pe strada noastră dar departe de iaduin care eram in familie noastră când eram în consum.
O zi frumoasă vă doresc !

[tudor]

Bună dimineața !
"-Eu n-am probleme sunt , bine!" spunea soția mea chiar și după intrarea mea în abstinență până la prima ei ședința Al-anon ,la o Convenție comuna AA și Al-anon.

După ședința îmi zicea mândră că nu merge pentru mine . Că merge pentru ea.
Foarte adevărat.
A mers "acasă" la Al snon doar la 3 ședințe și a renunțat pentru motivul că cei care vin acolo și se plâng mereu. Ca atunci când a spus că nu are probleme i s-au spus "de ce mai vine?".
Este mai mereu"în control", "are mintea odihnită că este în șomaj de pandemie " și mereu are "directive"pentru mine .Avand timp, asta nu este rău pentru că dacă nu mai beau nevoia de control a ei s-a dus la a fie cu achitarea facturilor, a face achizițiile necesare casei dar de multe ori ea este "Dumnezeu" luând decizii singura pripite iar dezacordul meu o irită. Ca și Ovidiu, tratez cu umor și când văd că de încrâncenează ii dau dreptate deși nu are sau mă retrag. " ca un laș" ceea ce o înfurie mai tare. As poi râdem amândoi dar "tot tu ești de vinăcă știai dar m-ai lăsat să greșesc"
Dar ne iubim după 35 ani de căsătorie în care am trecut prin atâtea. ,ea a fost "Stâlpul casei" când eu aveam"picioarele de lut" Acum fericirea ei sunt băieții noștri care au declarat că sunt mândri de noi. Și noi îi iubim și ne mândrim cu ei.
Nu curge lapte și miere pe strada noastră dar departe de iaduin care eram in familie noastră când eram în consum.
O zi frumoasă vă doresc !

[Andreea S]

Buna dimineata, Tudor!
Buna dimineata, dragii mei!

Tudor, si eu am considerat mereu ca nu am pb si ca doar numai sotul meu mi le face.
Apoi am acceptat ca am probleme si ma foloseam de ele ca sa ma martirizez.
Si dupa aceea am trecut in faza in care am acceptat ca am probleme, le-am triat sa vad care exista cu adevarat si care sunt doar ca urmare a modului meu de gandire. Aici am simtit o eliberare uriasa de de ganduri si probleme inutile, pe care singura mi le inventam.
Iar in etapa actuala ma straduiesc sa imi corectez si reactiile si comportamentele.
"nevoia de control a ei s-a dus la a fie cu achitarea facturilor, a face achizițiile necesare casei dar de multe ori ea este "Dumnezeu" luând decizii singura pripite iar dezacordul meu o irită" - asa fac si eu. Asta am dezvoltat-o dupa ce am decis sa nu ma mai concentrez pe bautul sotului. Asa ma gandeam eu , intr-un fel, ca imi declar independenta.

Mi-ai spus la un mesaj anterior ca si tu faceai pauze iar ca ele te ajutau sa vezi ca e mai bine fara alcool. Dupa ce a facut pauza de 10 zile, sotul meu a baut in weekend. Nu a facut un abuz major ci doar abuz (daca se poate spune asa). Mi-a parut foarte rau de el pt ca efectiv il vedeam cum se chinuie sa fie in control si totusi nu reusea. Si cat de rau s-a simtit in zilele urmatoare. Totusi, a spus ca intr-adevar fara alcool e mult mai bine si isi propune sa creasca perioada de abtinere de la 10 zile la 3sapt. Din pacate nu s-a tinut ce a spus. A baut 1-2 beri dar, ma repet, se vede ca se chinuie. Nu mai bea cu setea de alta data. Cred ca starea de rau, faptul ca nici nu doarme bine cand bea, iritarea permanenta ii dau batai de cap. Cum spuneai tot tu, inca ii e drag alcoolul.

Mult bine ii face si colegul lui abstinent. As vrea sa ma tin departe de discutia intensa de aici de pe forum legata de cine e mai bun / eficient dintre un terapeu si un alcoolic abstinent insa vreau sa spun ca desi si acest coleg ii spune fix aceleasi lucruri pe care i le spun, de la colegul le accepta insa de la mine le respinge. Si fantastic cat ii apropie lucrurile alea iar pt noi nu pot fi subiect de discutie pasnica. Accept asta. Ma bucur din suflet ca are pe cineva cu care are o legatura asa de buna pt ca stiu cat de tare ii lipsea fix chestia asta.

O zi buna tuturor!

[tudor]

Bună ziua, Andreea Simina!
Scriai:"...Mult bine ii face si colegul lui abstinent. As vrea sa ma tin departe de discutia intensa de aici de pe forum legata de cine e mai bun / eficient dintre un terapeu si un alcoolic abstinent insa vreau sa spun ca desi si acest coleg ii spune fix aceleasi lucruri pe care i le spun, de la colegul le accepta"
Când va accepta înseamnă că este pregătit pentru abstinența:
Momentan orgoliul lui Dumnezeul lui.
Faptul că apărut în viața lui în abstinenu este întâmplător. Toate informațiile primite de la abstinent se vor așeza în subconștient și vor duce la o decizie.
Oricum alcoolul își vede de treabă și sapa in organism și numai dacă vrea să scape cu viață se va opri chiar și temporar.
Mie nu mi-a fost frică de moarte și numai că mi-am pierdut stima de sine m-am lăsat. Este foarte dureros că după ce ai un orgoliu "cât casa" să vezi cum nu mai contezi in ochii tai.
Asta înseamnă propria umilință.
Din cartea Pașii Transformării scrisă de un preot alcoolic englez, Meletior Weber :
"Alcoolicul activ nu e mai păcătos decât oricine altcineva; el doar pare astfel. De fapt, odată acceptată noţiunea că alcoolismul este o boală şi nu o slăbiciune morală, descoperim că există mai puţin păcat în viaţa alcoolicului decât poate părea altfel. Totuşi, el e cu certitudine distrus şi se îndreaptă spre ruină. Situaţia lui nu se va îmbunătăţi niciodată cât timp el continuă să bea. Va fi din ce în ce mai rău.
Deşi alcoolicul activ poate să nu fie cel mai lipsit de noroc, cel mai îndurerat sau cel mai lipsit de speranţă din specia noastră, el se comportă precum umanitatea înfrântă, văzută la microscop. Greşelile lui sunt exagerate chiar de către observatorul ocazional. El este iresponsabil, centrat pe sine, mândru, mofturos, înşelător şi, uneori, dezgustător. El oferă un exemplu excelent despre modul în care experienţa umană poate fi distorsionată şi pervertită. Alcoolismul îi afectează fiecare arie a vieţii lui – fizică, mentală, emoţională, socială, financiară şi multe altele – iar la finalul progresiei bolii, viaţa lui este un dezastru complet, datorat în întregime alcoolului.
Totuşi, dacă cineva alege să urmeze gândirea Comunităţii Alcoolicilor Anonimi va vedea că, se pare, că, alcoolul nu este cauza, ci, mai degrabă simptomul bolii sale. Alcoolul este agentul, nu cauza condamnării lui. Boala însăşi nu este centrată pe băutul alcoolicului, ci, mai degrabă, pe condiţia lui spirituală. E adevărat că trupul lui reacţionează la consecinţele fizice ale băutului şi că el poate resimţi progresia bolii prin simptomele fizice ce ajung până la, şi includ moartea. Dependenţa faţă de alcool este, la bază, de natură fizică. Exprimarea adicţiei, însă, este o maladie spirituală, iar calea de ieşire - tratamentul – nu e unul de natură fizică, de vreme ce individul nu poate deconecta sursa poftei lui prin mijloace fizice. Pofta e de natură spirituală şi trebuie combătută prin mijloace spirituale.
E destul de posibil ca toţi oamenii să simtă genul de poftă care, la dependent, conduce la auto-distrugere (în cazul alcoolicului, prin intermediul unei boli fizice ce se înrăutăţeşte mereu). În sens pozitiv, există şi posibilitatea ca remediul spiritual (de care alcoolicul are nevoie pentru a rămâne în viaţă) poate fi folosit de către oricine care decide să facă asta spre beneficiul propriei bunăstări spirituale.
Odată ce s-a stabilit, chiar şi doar ca posibilitate, că adicţia este o boală spirituală care implică băutul, putem vedea acum o imagine mult mai mare. Celelalte dependenţe sunt similare, dar, în locul alcoolului, sunt implicate alte substanţe (de exemplu, narcoticele) sau alte comportamente (jocurile de noroc, dependenţa de sex). Din acest punct de vedere, toate comportamentele adictive au în centrul lor o tulburare spirituală, manifestată într-o multitudine de feluri, în funcţie de natura fiecărui dependent în parte.
Bolile spirituale necesită remedii spirituale şi cei Doisprezece Paşi oferă o posibilă soluţie, pentru aceste situaţii.
* * * * *
Nimeni nu poate deveni alcoolic doar pentru că îşi doreşte să se întâmple astfel. La fel, un alcoolic nu poate deveni abstinent prin forţa voinţei, indiferent dacă e a lui sau a altcuiva. Oricum, procesul de devenire a unui alcoolic nu e clar definit, iar modurile în care alcoolismul începe sunt la fel de variate ca şi alcoolicii înşişi. În mod obişnuit, pofta de a bea asociată alcoolismului cronic nu apare dintr-o dată, ci e precedată de o lungă perioadă de timp în care băutorul se bucură de efectele alcoolului asupra personalităţii lui sau ei. În acest timp, băutorul mai poate face încă anumite alegeri, chiar dacă acestea devin din ce în ce mai limitate, până când ademenirea spre alcoolismul activ devine prea puternică pentru a-i rezista. Compulsia iniţială de a bea se hrăneşte din personalitatea băutorului, precum o şoaptă din adâncul sufletului lui. La început, poate că nu o va auzi – cel puţin, nu foarte clar. Când şoapta devine o tiradă furioasă, nu mai rămâne nici o alegere de făcut. E dependent.
De obicei, această progresie se face într-un anumit număr de ani, timp în care individul se poate răsfăţa cu un băut social considerabil. Din păcate, ‘băutul social’ înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiţi, la momente diferite, în culturi diferite. În unele ţări, e acceptabil social să bei cu intenţia de a te îmbăta. În altele, beţia este un comportament ruşinos şi degradant. Din acest punct de vedere, există un contrast interesant, de exemplu, între obiceiurile populare din Grecia şi Rusia. În mediile tradiţionale greceşti, beţia e privită ca o postură foarte rea, iar în rândul clerului este aproape inacceptabilă. În Rusia, pe de altă parte, au fost emise legi pentru a se asigura că preoţii nu vor zace beţi pe stradă – lucru care ne indică, cel puţin, că aşa ceva se întâmplă din când în când. Unele grupuri religioase evită consumul de alcool sub orice formă, în timp ce altele, printre care şi Biserica Ortodoxă, plasează consumul de vin în inima experienţei religioase. Aceste constrângeri sociale şi religioase nu influenţează prea mult apariţia băutului alcoolic, cu excepţia faptului că un sentiment de vinovăţie şi ruşine asociat alcoolului face ca progresia să fie mai complicată şi mai dificilă.
După ce “alcoolicul novice” trece printr-o perioadă în care îşi dă seama că poate face din ce în ce mai puţine alegeri în ce priveşte dacă să bea sau nu, urmează, de obicei, o perioadă în care persoana nu poate prezice dacă, la un moment dat din viitor, va bea sau nu. Contrar oricărei înţelepciuni simple, contează prea puţin dacă persoana este un băutor regulat, de zi-cu-zi, sau unul care face pauze; nu contează dacă bea bere sau spirtoase, vin roşu sau alb, pe stomacul plin sau gol. Nu contează prea mult ce cantitate bea odată. Unii alcoolici în stadii avansate pot să nu bea mai mult de o jumătate de pahar de lichior (deşi asta se întâmplă destul de rar). Alţii care nu sunt alcoolici pot să bea regulat 50 de whisky în fiecare zi. Conform înţelepciunii A.A., nu contează ce bea o persoană (doar bere, fără a combina vreodată băuturile), când bea o persoană (niciodată dimineaţa, ci doar joia), cât de repede bea o persoană sau cât de mult. Ce contează este efectul pe care alcoolul îl are asupra personalităţii celui care bea. Dacă alcoolul devine modul principal prin care cineva reuşeşte să evadeze din momentul prezent, acea persoană are probleme serioase. "