Ajutor, am nevoie de sfaturi

[Maria⁸]

Si cand spun "vina", intreaba-te de ce accepti toate astea?

Din iubire, avand speranta ca situatia se va imbunatati, avand aseteptari nerealiste ( ca se va lasa)...pt ca atunci cand e treaz, totul merge perfect..

[Maria⁸]

Buna,
Citind mesajul tau mi-a venit in minte povestea sindromului broastei fierte.

"Daca arunci o broasca vie intr-o oala cu apa fiarta va sari imediat pentru a-si salva viata – instinctul de supravietuire o obliga, pericolul fiind clar prin intensitatea brusca.

Daca insa pui broasca intr-o oala cu apa rece care apoi incepe sa fiarba incet si progresiv ca intensitate, broasca nu va simti pericolul si se va adapta incet si sigur la temperatura din ce in ce mai mare. Cand apa va deveni periculos de fierbinte broasca va muri pentru ca nu mai are energie pentru a sari din oala, toata vitalitatea fiindu-i consumata de procesul de adaptare la disconfort. Incercand sa se adapteze la pericol, si-a consumat toata forta si viteza de reactie. "

Buna, culmea ca stiam povestea asta, insa nu m am gandit niciodata ca mi s ar aplica...Ai dreptate

[Maria⁸]

Cu alte cuvinte... ne adaptam la conditii de viata distructive emotional in primul rand si poate si fizic (hipertensiunea ta) pentru ca de asta am avut parte copii fiind (eu cel putin) si cautam familiaritatea din copilarie, adulti fiind.

Iti recomand cartea "Femei care iubesc prea mult". Te va lamuri cat de cat de ce continui langa el, de ce iti este mila, de ce nu ai puterea sa iei o decizie in ceea ce te priveste.

Mumtumesc de recomandare, voi cauta

[Maria⁸]

...dar când vin remuscarile, va întrecem cu mult.

Nu vreau sa generalizez dar eu cred ca remuscari poate avea un alcoolic care isi pune problema ca are o problema. Sau, mai bine, e constient de boala lui. Altfel...cred ca e vorba de clasicele..."bagami-as...ce ma doare capu'; daca imi trece nu mai beau" sau " ce boacana am facut; daca scap nu mai beau" sau " iar am cheltuit banii pe alcool" ... care sunt de fapt niste remuscari lipsite de substanta si de profunzime.

[Maria⁸]

N-as putea sa spun mai bine decat a spus-o Tudor in topicul "Cei de langa noi".

"...Si asta fara ca e codependentul cel care sufera cu mult mai mult decit un alcoolic ,pentru ca este lucid nu beat ca alcoolicul ,...

...Imi santajam sotia mintind tot timpul ba dimpotriva ea atunci cind imi era rau ma si cocolosea cu ceaiuri si alte hapuri .O trimiteam la servici sa ma scuze ca sint bolnav (DE OALA NU ?)..."

Pentru fiecare alcoolic sufera cel putin trei persoane in jur; este oricum dar numai echitabil nu.

De asemenea, nu vreau sa minimizez cu ceva suferinta sau remuscarile alcoolicului constient de boala lui, dar, din nefericire, alcoolicii astia constienti se urca la volan si pot produce adevarate tragedii. Unii chiar le produc. Asta este intr-adevar dureros...

Multumesc, voi cauta sa vad despre ce este vorba

[Maria⁸]

Buna seara din nou!
Dragele mele Speranta si Nalina, fara sa va contrazic cred ca a vedea problema diferit, fiecare in felul nostru avem dreptate si plate fi constructiv.
Eu va dau un ex din experienta mea si acum privind in urma constat cu mirare cam cum gindeam eu atunci ca sa nu spun clar ca eram o proasta:sa ma indragostesc de un alcoolic, fara caracter, egoist, infidel(nuu, nu fata de mine, fata de nevasta lui‍, ce mai dragostea nu trece prin creier, iubesti si gata chiar daca stii ca acea persoana nu merita si ai toate explicatiile logice, nu poti sa renunti.Poti sa citesti si sa stii teorie f mult dar nu se poate pina nu hotarasti cu creierul si slava Domnului ca l-am parasit iubindu-l inca si f tare chiar dar m-a ajutat Dumnezeu sa ma gindesc cum voi fi peste ani, adica batrina si singura...Si acum imi spune prin prieteni ca sunt iubirea vietii luiSi mie nu-mi vine a crede ca am fost indragostita de asa o persoana si de unde inainte il vedeam Fat frumos acum il vad ca este si urit ,cel mai mult la caracter.
Ups, scuze, am povestit asta pt ca sa se stie ca si iubirea cit at fi ea de mare trece si o singura viata avem si nu mai putem trai ceea ce nu traim la timp...Stati, stati ca mi-am facut si eu mea culpa pt o asa iubire si m-am spovedit si cait sincer si din suflet, singurele pacate neiertate fiind cele nerecunoscute.
Noapte buna tuturor!

Multumesc, asa ma gandesc si eu acum. Ce voi face de aici inainte? Singura pana la batraneti?

[Airam]

Maria, banuiesc ca esti tanara. De ce singura pana la adanci batraneti?

[Danutza]

Bine ai venit intre noi! O poveste asemanatoare am avut si eu in casnicia mea. Pe langa ca si eu aveam o problema cu alcoolul al o avea mai ceva. Ma rog, eu acoli am renuntat la asta pt ca unul trebuia sa o faca. Ei sa vezi tu la fel, avea alcool in toate dulapurile.. In spalatorie avea tuica in cutie de iaurt ca sa nu se vada. Discutii am avut n si mereu ma intreba eu cum am reusit.. El deja bea zi si noapte, cat dormea dormea, fie zi fie noapte, cand se trezea bea.. Cel mai tare a fost cand a sigilat soacra-mea alcoolul in pivnita.. Ei.. Umbla cu sigiliul in buzunar. A ajuns sa termine si drojdia din damigene. Eu am zis de n ori ca plec... Discutiile gen cum te descurci tu cu 1500 de lei si doi copiii fara sa ai unde sta.. Erau interminabile.. La mine era mai rau ca venea acasa cu domniile lui de prin barurui.. Si soacra-mea se certa cu mine... Apai cand unul din ei a adormit in masina noastra parcata in fata portii . a fost apogeul :)) .. Oricum eu am ales in mine ca orice ar fi va trebui sa plec. Era duminica, era ziua lui.. Era plecat in oras sa isi ospateze oamenii.. Dupa ce cu doua saptamani in urma plecase in oras cu ultimii bani din casa ( au alesesem sa nu cumpar adidasi copilei ca sa mai avem cat de cat ceva in casa).. Ma rog.. Si in restaurant ne-a chemat si pe noi.. Nu stiu de ce exact. Ca sa le aud povestile despre una si alta (femei) si ii chema pe restul la el sa bea. Am zis gata, eu nu merg acasa sa ma cheme soacra-mea sa urle la mine pt ei... Facuse el un CAR si mai ramasesera ceva bani. Am mers acasa, mi-am luat inima in dinti, am luat banii, copiii, actele, geanta si am plecat. Asta duminica la 18. Dimineatza la 10, luni, dupa ce eu sunasem deja la politie si la avocat sa incep demesurile.. Si-a dat si el seama ca nevasta si copiii nu ii erau acasa. Sa vezi tu atunci amenintari.. Si politia venea mereu cu mine cand lasam sau luam copilul de acolo. Dupa asta a urmat si chinurile mai mari ale alcoolismului meu, dar asta e alta poveste. Ideea e ca unele lucruri trebuie decide clar si cu fermitate.

[Airam]

Felicitari Danuta ca ai ales sa-ti cresti copilasii in liniste.

[Maria⁸]

Maria, banuiesc ca esti tanara. De ce singura pana la adanci batraneti?

Nu stiu, pur si simplu nu imi vine sa ma mai gandesc la o alta posibila relatie. Cred ca teama a ramas adanc inradacinata ca "toti barbatii beau" ...si cum nu mai vreau sa repet experienta ...acum simt ca mai bine singura