Forumul Alcohelp. Grupul tău de sprijin!

Mai intai, va multumesc ca existati!
Sunt sotie de alcoolic, nu pot decat sa confirm ca viata langa un astfel de bolnav nu poate fi decat...grea, uneori chiar mizerabila.
Suntem impreuna de 30 de ani, avem doi copii mari, am trecut impreuna prin bune si rele.
Acum el e internat la dezalcoolizare pentru a doua oara, s-a dus de buna voie. Prima data, anul trecut in februarie a mers doar la santajul meu: te tratezi sau divortez. A avut 9 luni de abstinenta, nu stiu daca senina pentru el...noua ne-a fost extrem de bine, mie si copiilor. Atata timp cat nu bea e un om minunat. A recazut in octombrie,a cazut in capcana obisnuita, spunand ca acum o sa bea controlat, ca nu e dependent, a baut doua saptamani, au fost doua saptamani de calvar: cearta, reprosuri...S-a oprit , a trecut prin sevraj acasa, a luat ceva hepatoprotectoare si...iar am dus-o bine pana pe 28 decembrie cand a baut iar pana pe 6 ianuarie. De data asta nu ne-am mai certat, nu am raspuns provocarilor lui.L-am lasat sa bea cat a vrut (oricum bea pe ascuns), ba i-am cumparat eu bere, spunandu-i sa bea pana n-o mai putea...In fiecare dimineata se hotara sa spuna stop, pana seara era din nou beat.Pe 7 ianuarie m-a sunat la serviciu sa-l duc din nou la spital ca-i este rau.Acum urmeaza sa se externeze...Zice ca acum constientizeaza ca e bolnav,promite ca n-o sa mai bea...Eu ma tem de o noua recadere...Din pacate la Galati nu avem un grup AA, sau nu am reusit eu sa-l gasesc. As dori sa aiba si el discutii cu cei ce au trecut prin iadul acesta, care au puterea sa reziste tentatiei primului pahar...Degeaba citesc eu si-i spun ce aflu...Nu a intrat pana acum pe niciun forum de profil, nu are abilitati de lucru pe comp.Are 56 de ani, este pensionar de la 50 de ani, n-are alta ocupatie...

Vad ca nu mai este prea multa lume pe aici...Pacat! Totusi, daca cineva ma poate ajuta cu carti, materiale ce le pot printa pentru a le lasa la indemana alcoolicului meu, care sa-i treazeasca interesul si sa-l motiveze in abstinenta lui, mi-ar face un bine.
Maine se extrerneaza si as fi vrut sa se documenteze, asta daca va dori!

Buna STAVAL!

Ti-am trimis pe adresa ta de mail materiale ,si carti !

aceasta este data Sun, January 16, 2011 10:34:33 PM

le mai trimit odata si cu completari!

ar fi frumos din partea ta sa imi si raspunzi!

Tudor, multumesc, am primit articole si carti, le voi printa pentru bolnavul meu.
Ca sotie am trecut prin multe, prin speranta, disperare, dorinta de a lasa totul balta...N-am putut sa-l abandonez, avem o viata petrecuta impreuna si jumatate din ea a fost frumoasa. Sotul meu a inceput sa bea mai intai social, la tinerete era simpatic dupa un spritz. Apoi au aparut problemele, violente verbale, acuze nefondate, gelozie si mania persecutiei. Noi toti ii voiam raul, "tu si cu fecior-tu'", "tu si cu fiica-ta", dupa caz, eram vinovati de tot. Din cauza asta copiii ( mari acum, unul de 30 altul de 21 de ani) s-au racit de el, se rusineaza sa vina cu prieteni acasa cand el bea, in fine...tot ce se intampla in astfel de cazuri. Cand e treaz e mandru de ei, sunt copiii buni, au invatat excelent, fata e inca studenta.
A avut nenumarate tentative de a stopa bautul, se lasa o luna, doua, apoi iar de la capat, de fiecare data mai rau.Cand e baut se schimba total, e ranchiunos, vorbeste mult si prost, e grandoman, minte...Mereu se ascunde sa bea, rar bea de fata cu noi,nu recunoaste ca a baut desi e evident, cauta motiv sa tot iasa din casa: cu gunoiul de jjjde ori pe zi (uneori doar cu cateva coji de oua, sa n u miroasa, cica!), la cumparaturi uneori inutile, stiti voi cum e!
Acum e la a doua internare si pare mai motivat sa se lase de tot. Stiu ca va fi greu...Nici sanatatea nu mai e cum trebuie, as vrea sa pot sa-l determin sa se ajute mai mult, sa se iubeasca pe el, sa se fereasca de ispita.
Eu, am prezentat toate simptomerle codependentei:am ascuns la inceput problema, l-am salvat din situatii penibile, l-am urat si l-am iubit.Am tipat, am plans, am sperat ca se va vindeca in perioadele de pauza, ca sa intru in disperare din nou. Am trecut prin perioade cand gandeam ca totul va fi ok daca el nu mai bea, mai cred si acum asta.M-am acuzat ca din cauza mea bea, am fost mama si tata pentru copii, sunt de vreo 20 de ani capul familiei, de fapt. Eram convinsa ca daca eu n-as fi, soarele n-ar rasari...M-am temut de sarbatori si nunti, m-am simtit penibil de multe ori, am rosit eu, parca eu as fi baut...M-am trezit diminetile rugandu-ma sa nu mai bea azi, am dormit ani intregi langa un om ce sforaia si vorbea in somn, care-mi producea greata...Am trait mereu cu frica ! Cu teama ca iar va bea si va face scandal...Acum am inteles. Nu e vina mea, nu eu i-am dus paharul la gura, pot supravietui fara el, desi mi-ar fi extrem de greu...Ma tem ca perioadele lui de betie i-a afectat si pe copii, sunt mai sensibili si relatiile lor au avut de suferit...
Deci, numai de bine!
Alcoolicii ce inca mai sunt in deriva sa ia aminte: nu va nenorociti numai pe voi si pe sotia voastra, copiii vor patimi toata viata. Niciodata nu vor fi relaxati, vor trai cu teama ca oricand se va intampla ceva rau!

buna staval ! Sunt din braila , astazi 19 ian 2011 , m-am eliberat din inchisoare , datorita alcoolului ! Sunt alcoolic abstinent , de 1 an si 4 luni , adica din 22 sep 2009 , din 5mar 2010 am stat inchis . Putem vb multe . cu mult respect !

Bine ai revenit, asido!
Sper sa fii la fel de activ pe forum si sa fi fost o lectie de viata perioada de detentie. Am citit forumul si stiu cum ai ajuns la inchisoare.Iti doresc reacomodare usoara cu libertatea, abstinenta senina si intelepciunea e a spune si altora din ceea ce ai invatat tu.
Nnumai bine!

Astazi s-a externat si sotul meu. Are tratament, va merge la control peste o luna, deocamdata este ok.

mult succes in tot ceea ce faci . Oricum , uneori asta e singura solutie , sa ajutam pe altii , sa-i lasam sa dea cu capul de tocul usii .

Ar fi bine daca ar apela la un specialist (psihiatru, psiholog) care sa il ajute sa previna recaderea. Niste grupuri de suport. Nu cred sa nu existe nimic de acest fel in Galati. Bineinteles, daca este si el de acord sa participe.

Admin,
Nu am reusit sa gasesc niciun grup de suport...am intrebat medicii la spital si anul trecut si acum, am rascolit netul...Doar pe la biserici sa fie ceva, dar n-am reusit sa aflu. Voi mai intreba preotii pe care-i cunosc, sa se intereseze si ei.Daca ar fi fost ceva , mi-ar fi spus. Psdihoterrapie mi-as fi permis anul trecut, anul asta nu mai pot. Sunt bugetara, afectata rau de reduceri, cu fiica studenta la Bucuresti...Intelegeti cum sta treaba!
Eu am cunostinte teoretice despre boala lui, dependenta de alcool si despre a mea si a noastra, codependenta. Incerc sa-i inoculez niste principii invatate pe aici...Azi, cand l-am adus acasa i-am spus ca in urmatoarea perioada are ca tema studiul bolii.Daca anul trecut a refuzat sa citeasca ceva despre alcoolici, spunand ca a fost un accident internarea lui, ca a facut-o de gura mea, acum accepta ca are o boala...Asa ca va trebui sa citeasca si sa inteleaga cum sta treaba.Il las un pic, apoi...la lectii.


















m

Buna Staval! Sunt nevoit sa intervin cu rugamintea de a citi ceea ce am scris Sperantei despre ANTALCOL. IMPORTANT UN SINGUR LUCRU!! Sa vrea sotul sa-l ia PT. CA ASTA INSEAMNA CA VREA SA SE LASE DE BAUT!! BAUTUL CONTROLAT LA NOI A.A ESTE " APA DE PLOAIE "!! Cu acceptul tau eu am sa-ti scriu maine cateva randuri importante "din vasta mea experinta". Citeste te rog la tratament medicamentos la Speranta. Si inca ceva roaga sotul sa citeasca randurile mele de maine

Cu respect Proco!