Imi e dor de mama...
Scris: 30 Apr 2018, 05:36
Buna tuturor! Am 21 de ani,o varsta frumoasa,o varsta la care atatea evenimente incep sa se petreaca...placute si neplacute,emotii,trairi si atatea decizii de luat..insa toate astea capata un contur mai putin frumos atunci cand nu ai cu cine sa le impartasesti. Cand nu ai acel parinte caruia sa i te adresezi,cand mama ta nu mai e cine era si nu poti accepta ca pur si simplu ea se transforma cu fiecare picatura in plus de alcool pe care o bea.
Totul a inceput acum 3 ani,cand bunica mea a murit...a fost o lovitura prea mare pentru mama...ea bea si inaintee insa nu asa mult...Dupa acest eveniment nefericit ea efectiv s-a transformat...desia primit sprijinul meu si al tuturor membrilor familiei. Imi era teama de weekenduri cel mai mult...cand ea era libera si se scufunda toata ziua in alcool....atunci devenea mai agresiva decat de obicei ...tipete,urlete,scandal...pana ma dadea afara din casa uneori...
De drag o sunam mereu ziua cand era la serviciu doar fiindca stiam ca e treaza si ca pot sa o aud ca ii pasa, ca imi spune "Ai mancat?", "Iti e bine? Vrei sa iti iau ceva?"...orice! Orice imi spunea o sunam doar sa o aud vorbind din sufletul de mamă care isi iubeste copilul. Apoi a inceput sa nu mai mearga la munca decat cand vrea,sa bea zilnic...sa nu mai cunoasca realitatea si usor,usor sa isi creeze o lume a ei...familia s-a dat la o parte fiindca i-a ranit si jignit pe toti...nu o intereseaza nimic. De fiecare data cand incerc sa ii povestesc ceva sau sa ii cer un sfat rade...sau nu ma ia in seama..ma injura...
Nu stiu ce sa fac...am incercat multe lucruri si nu reusesc. Refuza orice ajutor. Am discutat ca intre fete,i-am explicat si aratat dovezi cum ea se distruge singura,am incercat si sa o internez dar...nimic. Imi e greu sa duc lupta asta singura...spuneti-mi voi..ce as putea sa mai fac? Nu am avut curaj initial,insa m-am gandit ca as putea sa cer un sfat. Multumesc!
Totul a inceput acum 3 ani,cand bunica mea a murit...a fost o lovitura prea mare pentru mama...ea bea si inaintee insa nu asa mult...Dupa acest eveniment nefericit ea efectiv s-a transformat...desia primit sprijinul meu si al tuturor membrilor familiei. Imi era teama de weekenduri cel mai mult...cand ea era libera si se scufunda toata ziua in alcool....atunci devenea mai agresiva decat de obicei ...tipete,urlete,scandal...pana ma dadea afara din casa uneori...
De drag o sunam mereu ziua cand era la serviciu doar fiindca stiam ca e treaza si ca pot sa o aud ca ii pasa, ca imi spune "Ai mancat?", "Iti e bine? Vrei sa iti iau ceva?"...orice! Orice imi spunea o sunam doar sa o aud vorbind din sufletul de mamă care isi iubeste copilul. Apoi a inceput sa nu mai mearga la munca decat cand vrea,sa bea zilnic...sa nu mai cunoasca realitatea si usor,usor sa isi creeze o lume a ei...familia s-a dat la o parte fiindca i-a ranit si jignit pe toti...nu o intereseaza nimic. De fiecare data cand incerc sa ii povestesc ceva sau sa ii cer un sfat rade...sau nu ma ia in seama..ma injura...
Nu stiu ce sa fac...am incercat multe lucruri si nu reusesc. Refuza orice ajutor. Am discutat ca intre fete,i-am explicat si aratat dovezi cum ea se distruge singura,am incercat si sa o internez dar...nimic. Imi e greu sa duc lupta asta singura...spuneti-mi voi..ce as putea sa mai fac? Nu am avut curaj initial,insa m-am gandit ca as putea sa cer un sfat. Multumesc!