021/9335 ALCOLINE ALIAT - Linie de asistenta pentru lupta cu dependenta de alcool. Informatii si sprijin pentru persoanele cu probleme legate de consumul de alcool si apropiatii acestora oferite de profesionisti si fosti dependenti. Luni-Vineri 10.00-17.00. Tarif normal.

Aplicatia mobila Alcohelp poate fi descarcata acum din App Store si Play Store.

Servicii de tratament ambulator si rezidential in Bucuresti, Suceava, Brasov, Constanta: http://www.clinica-aliat.ro

Centre gratuite ALIAT, de interventii scurte, AlcoInfo: Brasov-Spitalul Judetean, Bucuresti-Spitalul Pantelimon si Institutul Clinic Fundeni, Campulung Moldovenesc - Spitalul Municipal, Suceava - Spitalul Judetean. Detalii pe http://www.alcohelp.ro.

POVESTI DE SUCCES :: Povestea mea legata de alcool -1-

Aici puteti povesti reusitele voastre.

Sunt autorul acestui subiect
george44
Senior
Senior
Mesaje: 115
Membru din: 19 Mar 2015, 18:44
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Povestea mea legata de alcool -1-

Mesajde george44 » 24 Mar 2015, 11:13

Am 44 de ani ,sunt George si din adolescenta cochetez cu alcoolul.Provin dintr-o familie modesta cu un tata alcoolic si o mama care facea eforturi disperate sa faca fata neajunsurilor ,iar pe cind aveam 13 ani nemairezistind a divortat iar el sa mutat la mama sa la tara. Doresc sa subliniez ca toata copilaria mi-a fost marcata de asteptarile la poarta fabricii in ziua de salariu si perindarile prin crisme,dar se abtinea putin daca eram cu el si ajungeam decent acasa nu inainte totusi de a linge citeva beri.In caz contrar ajungea acasa fara niciun ban ,prastie,iar citeva zile nu mergea la munca.Bineinteles ca asta se intimpla de cel putin doua ori pe luna si se manifesta si f.violent cu mama(batai,scandaluri,rusine,stiti voi,tot tacamul).Dupa ce a plecat lucrurile sau mai linistit putin iar eu fiind mai mare ca si sora mea cred ca am fost putin mai neglijat,mama concentrindi-si atentia si afectiunea spre ea ,lucru ce se intimpla si azi. Pe cind aveam 14 ani a aparut un barbat cu care mama a trait vreo 10 ani,noi stiind ca nu consuma deloc alcool,dar ulterior sa dovedit ca era alcoolic abstinent ,iar cind a inceput sa bea din nou nu sa mai oprit pina nu a pierdut totul,inclusiv viata.
Adolescent fiind incepuse si mie sa-mi placa sa beau ocazional cu prietenii,considerind atunci ca asa este normal si bine,alcoolul de multe ori ma facea sa fiu mai amuzant,deschis,sociabil,predispus la tot felul de cretinisme,deobicei fiind f.timid,retras,izolat,inhibat. Ajunsesem efectiv sa ne retragem intr-un cimitir si acolo ne si drogam cu prelandez ca era ceva la moda in 86',bineinteles ca aveam probleme la scoala,absente etc. Cred cu comvingere ca atunci in 1990 ma salvat armata ,cind m-au recrutat am avut un sentiment de usurare fiind hotarit sa sterg toti acei ani negri si sa-mi schimb viata ,sa-mi aleg o cale.Dupa armata am decis sa raman si sa profesez ca si cadru militar fiind cea mai buna decizie si cred ca asta ma facut de-a lungul anilor sa beau "zic eu controlat ". Pe linga serviciu eram pasionat de fotografie si asa cu timpul m-am perfectionat ,mi-am cumparat aparate si am inceput sa prestez si la tot felul de evenimente(nunti,botezuri,party,etc),unde bineinteles era alcool din belsug....Am cunoscut o fata cuminte si frumoasa ,ne-am casatorit si am intrat in familia ei unde trebuie sa recunosc ca se manca si se bea bine,soacra mea o bucatareasa redutabila,socrul meu un consumator fruntas,om de treaba,familist convins.
Duminica si tot felul de sarbatori erau festinuri adevarate,stropite din belsug cu alcool si voie buna. Ani treceau si simpteam ca-mi place mancarea asociata cu alcool zilnic sau sa ma recompensez cu ea in fiecare seara cu un festin stropit....care dimineata cind mergeam la serviciu se vedea in privire si felul in care ma simpteam,dar dupa o cafea buna si o tigara I-mi reveneam automat. Pe la 38 de ani subconstientul ma avertiza ca ceva nu e ok ,ocaziile si mesele,protocoalele erau tot mai multe,nu stiu de ce am simtit nevoia sa ies din "sistem"cu fruntea sus si am inceput sa tatonez terenul pt.pensionare anticipata,gindindu-ma ca am alternative sa pornesc pe un alt drum si cu speranta ca voi schimba ceva ..Va salut cu tot respectul dragii mei,voi incerca mai departe sa disec trecutul meu cit mai obiectiv si sincer deoarece simpt ca i-mi face bine si totodata solicit ajutor si comentarii pe marginea povestii mele....
Cind ma gindesc mai bine acum,cred ca aproape i-mi organizam viata inconstient in jurul pranzului si cinei care erau stropite din belsug cu tarie si bere...(eu ziceam ca beeam normal si ca oricine se respecta bea o tarie inainte de mancare si doua beri dupa..),totul se desfasura zilnic in familie si marturisesc ca detestam carciumile,restaurantele si barurile unde f.rar intram sa consum ceva intr-o companie si unde chiar nu ma simpteam in largul meu. Fregventam restaurantele doar cind eram angajat sa inmortalizez un eveniment si paradoxal nu consumam decit strict cit mancam si nu simpteam nevoia efectiv,ma stimula,aveam imaginatie,creativitate,energie....Am sperat ca dupa pensionare si simtind totusi in subconstient ca trebuie sa schimb ceva in rutina si obisnuinta care se instalase in viata mea,sa pot sa-mi gasesc un job care sa ma oblige sa nu mai beau la orele fixe impuse de masa,m-am angajat sofer pe camion la o companie respectabila .Totul a fost ok un an ,aveam curse destul de scurte,seara eram acasa si abia asteptam sa ajung sa trag o palinca,sa maninc bine,sa beau doua beri ,sa stau putin cu familia,un film,somn si a doua zi de la capat....Dupa un timp au inceput sa-mi dea curse si prin tara,asa ca plecam lunea si veneam vinerea si bineinteles dupa terminarea programului de condus inainte de mancare mi-am dat seama ca nu ma puteam abtine sa sa pun in aplicare obisnuinta...o tarie si dupa mancare 2-3 beri si somn de vreo 8 ore,dupa care ma simteam stresat ca la un potential control poate nu mi-a iesit alcoolul din sange,chiar daca era destul de putin.Multumesc Domnului ca ma ferit si de cite ori m-au oprit nu mi-au pus fiola ca sigur iesea ceva...Eram din ce in ce mai speriat si stresat de acest fapt si i-mi dadeam seama ca nu ma pot abtine chiar daca eram constient de riscurile la care ma expun. La un moment dat efectiv doream sa plec chiar daca cistigam f.bine,colegii si seful niste oameni deosebiti,un colectiv ireprosabil,eram apreciat,respectat,iar pe mine ma macina un sentiment de vinovatie mai ales fata de patron care e un om extraordinar si ma gandeam ca in caz de ceva,muream de rusine. Dupa aprox.doi ani ivindu-se o oportunitate sa plec onorabil mi-am dat demisia si am imbratisat o alta cariera mult mai libertina si frumoasa,cea de fotograf.....Alcoolul simpteam ca-mi da energie,cretivitate,concentrare pe de o parte dar si dependenta,nu putea sa treaca o zi in care sa nu consum ceva la masa,in modul cel mai pasnic si domestic cu putinta iar sotia mea ,o fiinta extraordinara pt. care am tot respectul, dragostea si admiratia pt felul ei de a fi,nu mi-a impus sau atentionat niciodata la modul cel mai serios ca am probleme cu alcoolul ,chiar daca citeodata mai saream calul(3-4 ori pe an). De aprox.2 ani incoace ceva se intimpla cu mine si in perioada de iarna intru intr-o depresie groaznica din care cu greu ies(si sunt convins ca pe fondul consumului de alcool),cred ca pe perioada ierni beau mai mult fiind o lipsa de activitate si ma urmaresc tot feluri de ginduri negre,tot felul de sentimente de vinovatie fata de sotia mea ,care consider ca nu merita sa ma vada nefericit,fata de cei trei copii la care ma ingrozeste gindul sa nu-i afecteze starea mea . Parca nici alcoolul care il consum la masa nu mai i-mi provoaca acea mica satisfactie iar de dormit nu mai pot decit pe reprize ,fiind f.agitat. Vreau sa specific ca, cu sotia mea am incercat si avut totdeauna o relatie sincera si deschisa spunindu-ne todeauna problemele interioare si ma sprijinit intotdeauna moral,dar nu vreau sa o supar cu atitudinea mea depresiva,fara speranta.Anul trecut am inceput sa adun informatii despre dependenta de alcool si tutun si am ajuns la concluzia ca sunt alcoolic,mi-am facut analizele medicale si mi-a iesit ca am steatoza hepatica,am urmat un tratement cu Esentiale si ceva vitamine si antidepresive si dupa citeva saptamani m-am simptit mult mai bine,uitind episodul ca si cum ar fi un vis urit.Bineinteles am continuat cu mesele stropite cu alcool.In aceea perioada am participat la citeve sedinte AA care m-au ajutat f.mult sa nu mai consum pe perioada tratamentului si care m-au facut sa-mi dau seama care este problema mea cea mai serioasa.

Avatar utilizator

denispericolpublic
Veteran
Veteran
Mesaje: 678
Membru din: 19 Mar 2015, 17:47
Zile de abstinență:
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Povestea mea legata de alcool -1-

Mesajde denispericolpublic » 01 Apr 2015, 18:16

Vezi ca ne asemanam in multe? Si eu am un tata alcoolic, sora lui este tot alcoolica, iar bunica a murit tot din cauza alcoolismului...sper ca eu sa rup acest lant al slabiciunilor...observi ca pe aici sunt oameni deosebiti? Cred ca si tu esti unul dintre ei.
denisticla74@gmail.com

Înapoi la “POVESTI DE SUCCES”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 9 vizitatori