Salut sunt Vanea ! Iata povestea mea !

[vanea]

Destainuire

In viata mea am citit multe carti,chiar foarte multe si pe teme diferite. Dar n-am ramas niciodata asa de uimit si de socat cand am citit primele carti despre alcool si consecintele groaznice pecare le poate provoca acest "diavol"
In viata mea am facut multe lucruri bune dar si rele,care au fost mai multe bune sau rele, inca nu pot spune.Dar un lucru ceert este ca;majoritatea lucrurilor rele pe care le-am facut ,eram sub influenta alcoolului. Acest "diavol", daca dai mana cu el sa treci vreo punte face orice din tine si orice cu tine:de la a bea si manca orice si oricand,sa minti sa inseli sa furi sa devii puturos depravat neglijent ,bolnav molipsind si pe altii si cel mai grav poti deveni un pshihopat.
Toate acestea unde duc ? Lent dar sigur la o degradare fizica si psihica cu urmari de multe ori inprevizibile: de la pierderea capacitatii de gandire capacitatii de lucru la indepartarea sau chiar pierderea copiilor sau a familiei la pierderea serviciului si cel mai grav pierderea demnitatii umane.
Cat de fatarnic am fost in fata propriului meu baiat, suparandu-ma crunt pe el chiar cu furie cand el mi-a spus ca sunt un alcoolic.Nu credeam ,nu admiteam asa ceva.Cum sa-mi spuna el una ca asta. Eu care credeam (gresit) ca beau cu "masura",beau fara sa ma imbat ,fara sa fiu adunat de prin santuri ,credeam ca sunt stapan pe situatie ,in general.Ce gresit gandeam .
Pentru ca nu am facut niodata un inventar,cat de scurt a situatiei reale si sa ma intreb:de fat de ce beau ,de ce beau in fiecare zi ,de ce beau intotdeauna mai mult de un pahar, de ce nu ma opresc dupa pprimul pahar baut si sa spun ca al doilea il voi bea poimaine sau duminica viitoare.
Am avut mare noroc ca baiatul meu mi-a spus acele trei cuvinte(tata esti alcoolic) pecare n-am sa le uit niciodata,apoi mi-a adus si carti despre alcool. Dupa citirea lor am inceput usor, usor ,sa-mi revin recunoscand infrangerea printr-o adanca umilinta.Cu cat citeam mai mult despre alcool si AA cu atat imi dadeam seama de vanitatea mea ,de egoismul meu care s-a nascut in mine si s-a dezvoltat hranindu-se cu inganfarea mea si ipocrizia mea .
Facand doar un mic inventar am descoperit si alte metehne care numai un om (bolnav) putea sa le faca.Cand ma gandesc la inventarul meu ,nu stiu cate puncte si subpuncte va avea si nu stiu cand voi avea destula lumina in constiinta mea ca sa vad limpede si cu curaj sa indrept partile rele si sa fac numai lucruri frumoase ,folositoare mie ,familiei, si societatii.
Intradevar bunavointa de a ne face inventarul moral.cerand si ajutorul lui Dumnezeu ne va aduce lumina si increderea in noi insine si vom reusi sa trecem puntea care separa raul de bine ,facandu-ne mai realisti mai onesti mai buni fata de semenii nostrii dandu-ne linistea sufleteasca si constienta prezentei lui Dumnezeu .
Eu m-am trezit dar ...............voi continua alta data.


Sa nu te faci frate cu diavolul ca sa treci puntea.
Mai bine fa-te robul lui Dumnezeu sa poti trece puntea.
Vanea

[tudor]

Salut ! Sint Tudor ,alcolic abstinent !


"Cat de fatarnic am fost in fata propriului meu baiat, suparandu-ma crunt pe el chiar cu furie cand el mi-a spus ca sunt un alcoolic.Nu credeam ,nu admiteam asa ceva."

Dacă cineva ar întreba un alcoolic activ despre cum este viaţa lui, cel mai probabil va auzi un răspuns imediat de genul „bine” sau o expresie de acest gen. Conform înţelepciunii AA, băutul are loc în trei stadii: impulsiv, compulsiv şi repulsiv. Răspunsul alcoolicului va fi cam acelaşi de-a lungul acestor trei stadii. Dacă îl întrebi dacă a băut, el va spune „nu”, chiar dacă poate are un pahar în mână. Dacă te oferi să îl ajuţi, îţi va spune probabil că nu are nevoie de ajutor, în special din partea ta. „Vezi-ţi de treabă şi lasă-mă în pace” este cel mai probabil lucru pe care îl veţi auzi de la un alcoolic aflat în această situaţie. „Sunt bine, sunt puternic, deţin controlul”. Acestea sunt minciunile cu care trăieşte alcoolicul, din moment ce orice altceva ar însemna să admită că are o problemă.
Negarea apare în toate formele şi mărimile, unele mai perverse decât celelalte.
Alcoolicii şi alţi dependenţi nu se pricep prea bine la a privi realitatea “în ochi”, foarte clar. Până la un anumit punct, acelaşi lucru poate fi valabil pentru întreaga rasă umană. Compromitem, răsturnăm, colorăm şi împodobim realitatea cu tot felul de improvizaţii cu scopul de a ne face viaţa mai confortabilă. Uneori, ne îngăduim distorsiuni indiscutabile.
Cursul recuperării este minunat în simplitatea lui şi uluitor de complex în execuţie. Alcoolicul îşi analizează viaţa şi admite că este un dezastru. El începe un drum al credinţei care presupune (cel puţin) că există o putere exterioară controlului său care poate să-i redea ceea ce boala i-a furat; apoi, într-un gest disperat, îşi aruncă rămăşiţele vieţii sale în direcţia lui Dumnezeu, cerându-i să facă cu ele ce doreşte El. Disperarea în sine devine rugăciunea.DE AICI INCEPE SI RECUPERAREA!

[Relus]

Buna ziua!Tentatie exista la orice pas,ceea ce spui tu este adevarat,necazul ,ura,deznadejdea ,minciuna si orice suparare pe care o percepem ne duce cu gandul la alcool.Acum imi explic foarte bine ,stiam ca-mi face rau si voiam sa ma razbun pe altii facandu-mi rau mie.Acum, cand sunt supusa unor incercari de acest gen ,gandesc inainte de a ajunge la pahar ,imi spun de ce sa beau sa ma distrug iarasi?In cele 220 de zile de absinenta am trecut si trait intens cele mai neplacute incercari si necazuri,nimic nu este usor,remuscarile sunt inevitabile,reprosurile sunt devastatoare,la tot pasul descopar neincrederea celor din jur(ma refer la cei din familie care imi stiu trecutul).Incerc sa fiu puternica ,ma rog la Dumnezeu sa ma ajute in continuare ,acum sunt convinsa ca nimeni altcineva nu ma ajuta,sunt eu si EL.E dureros sa spun ,dar acesta este adevarul,nimeni nu apreciaza ceea ce am facut acum (abtinenta) toti imi reproseaza doar ceea ce am gresit eu,neimputandu-si lasitatea lor,ascundeau "boala" mea pentru a nu se pune ei intr-o lumina proasta.Incercarile sunt multe ,greu de suportat,ma retrag in singuratate din bun simt,sunt cautata la telefon dar nu pot raspunde ,ce sa spun prietenilor mei ca sunt mahnita ,sa-i supar cu problemele mele,eu sunt rezolvarea,eu trebuie sa-mi port crucea,imi vad neputinta deocamdata dar sunt ferma si hatarata sa nu ma las prada ispitei.Imi pare rau ca mi-am subliniat necazul,important este ca cei vechi,cei noi sa inteleaga ceea ce incerc si eu sa rezistam tentatiei indiferent de necazurile din jur.Va multumesc ca existati ,valorati mai mult decat orice prieten.

[asido1973]

buna Relus . Niciodata nu ai fost singura pe acest drum , chiar daca nu am fost aproape de tine cu trupul , mintea si sufletul meu , de foarte multe ori au fost langa tine . Eu unul , sa stii ca te sustin in tot ceea ce faci , iar de aici de unde sunt eu , ma rog . e tot ce pot sa fac . Si , nu uita un lucru foarte important , il ai aici , priveste cu atentie : http://www.trilulilu.ro/tanitza/da5d1659992613 , cu mult respect asido !