Găsim întotdeauna ceea ce căutăm

[tudor]

Era odată un bărbat care şedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetăţi din Orientul Mijlociu. Un tânăr se apropie într-o bună zi şi îl intrebă:
- Nu am mai fost niciodată pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?
Bătrânul îi raspunse printr-o întrebare:
- Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
- Egoişti şi răi. De aceea mă bucur că am putut pleca de acolo.
- Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul.
Puţin după aceea, un alt tânăr se apropie de omul nostru şi îi puse aceeaşi întrebare:
- Abia am sosit în acest ţinut. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?
Omul nostru răspunse cu aceeaşi întrebare:
- Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
- Erau buni, mărinimoşi, primitori, cinstiţi. Aveam mulţi prieteni acolo şi cu greu i-am părăsit.
- Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul.
Un neguţător care îşi aducea pe acolo cămilele la adăpat auzise aceste convorbiri şi, pe când cel de-al doilea tânăr se îndepărta, se întoarse spre bătrân şi îi zise cu reproş:
- Cum poţi să dai două raspunsuri cu totul diferite la una şi aceeaşi întrebare pe care ţi-o adresează două persoane?
- Fiule, fiecare poartă lumea sa în propria-i inimă. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut, nu va găsi nici aici nimic bun. Dimpotrivă, acela care a avut şi în alt oraş prieteni va găsi şi aici tovarăşi credincioşi şi de încredere. Pentru că, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce ştim noi să găsim în ei!
Bruno Ferrero

[tudor]

Imaginează-ţi că eşti la un magazin şi vrei să îţi cumperi un corn si o apă minerală. În mod normal cele două costă de obicei sub 5 lei. Vânzătoarea îţi cere 6. Te simţi neîndreptăţit, dar totuşi te conformezi pentru că e vorba doar despre 1 leu.

Tu pleci dezamăgit crezând că ţi s-a provocat o nedreptate, poate chiar că ai fost minţit. În mai puţin de 1 minut te întâlneşti cu un prieten care este “mai înfipt” şi mai certăreţ de fel. Îi povesteşti de întâmplare şi acesta merge supărat la magazin ca să îi aplice o corecţie verbală vânzătoarei şi "să îţi facă dreptate".

Acesta se ceartă cu vânzătoarea, iar vânzătoarea răspunde cu injurii, astfel încât să se apere de reproşurile verbale ale prietenului tău.

Per total iese un întreg balamuc care strică ziua a 3 persoane. Ce situaţie stupidă îţi spui tu probabil în minte.

Aşa şi este. Totuşi sunt convins că sunt zeci de cazuri de genul care se întâmplă zilnic în ţară sau poate chiar în oraşul tău. Sau poate chiar ţi s-a întâmplat ţie.
După cum vezi am descries un şir lung de atitudini şi comportamente provocate de emoţii puternice.

Vrei să nu te mai laşi pradă emoţiilor tale negative?

Regula de 90 de Secunde

Din punct de vedere fizic, emoţiile sunt nişte reacţii chimice cauzate de diverşi hormoni ce parcurg corpul nostru. Orice emoţie generează şi o reacţie fizică vizibilă: zâmbet, plâns, încruntare etc.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că efectul unei emoţii durează adeseori 90 de secunde. Durează 90 de secunde ca un hormon să îşi facă dispărută prezenţa din corpul tău, după ce acesta a fost eliberat în organism.

Cortizolul, hormonul stresului, se supune la aceste reguli. Stresul apare în diverse forme şi toată lumea l-a resimţit la un moment dat.

Mulţi dintre noi s-au lăsat pradă stresului şi s-au certat cu prieteni buni, cu familia, cu colegi şi au făcut greşeli extrem de mari.

Eu te asigur că tu poţi să eviţi diverse greşeli, dacă accepţi faptul că emoţiile sunt nişte reacţii chimice şi poţi să lucrezi “în jurul lor” (din englezescul “to find a workaround”).

Sunt şi eu om ca şi tine. Mă supăr şi mă enervez uneori extrem de tare. Mai ales dacă mă simt atacat sau dacă integritatea îmi este pusă în discuţie. Ca să pot să judec cum trebuie o situaţie, încerc să mă detaşez luându-mi o scurtă pauză de 10 secunde în care nu mă concentrez deloc pe ceea ce simt.

Ştiu 10 secunde nu sunt 90, dar efectul emoţiilor îşi pierde din intensitate rapid chiar şi după 10 secunde. Începi să gândeşti mai clar atunci când nu reacţionezi imediat la o problemă şi îţi laşi o scurtă pauză de gândit.

Poţi să îţi impui ca într-o ceartă, să iei o pauză de 90 de secunde şi apoi să revii să vezi dacă există cu adevărat o problemă. În tot acest interval corpul îşi scapă de sub influenţa cortizolului şi tu începi să vezi lucrurile cu alţi ochi.

Poţi să vezi această regulă de 90 de secunde ca o pauză de reflecţie sau de conştientizare. În momentul în care devii conştient de ceea ce simţi, te poţi controla şi poţi acţiona în interesul tău sau în interesul celui cu care interacţionezi.

(ca paranteză, îţi recomand să citeşti neapărat cartea lui Daniel Goleman – Inteligenţă emoţională, este o carte genială, mai ales că ultimile cercetări arată din ce în ce mai mult depedenţa noastră de emoţii şi cum ne bazăm majoritatea deciziilor pe ele.)

“Dar supărările ţin mai mult de 90 de secunde. Pot ţine şi o viaţă.” – îmi spui tu. Ai dreptate, aşa este. Totuşi ceea ce se întâmplă după influenţa emoţiilor asupra corpului tău este o raţionalizare de-a ta.

Îţi spui în minte o chestie asemănătoare cu aceasta:
“Mi-a greşit extrem de rău, trebuie să fiu supărat ca să îi arăt că mă doare foarte tare. Poate chiar ar trebui să găsesc o metodă de a mă răzbuna sau de a îl pedespi ca să vadă cât de tare m-a rănit”.

Ştiu, sună uşor stupid, dar observă-te tu data viitoare când te superi rău de tot pe cineva şi zi-mi că nu este aşa .

NU îţi spun să fii iertător cu toată lumea sau că acelaşi lucru nu poate fi aplicat emoţiilor pozitive. Uneori din prea multă fericire s-ar putea să spui da la prea multe provocări şi să nu ai timp să le duci la capăt. Nu toate emoţiile pozitive au şi consecinţe fericite.

Învaţă să îţi controlezi emoţiile.

Important este să reţii că această regulă te-ar putea ajuta să te abţii la a răspunde într-o provocare pe care s-ar putea să o regreţi.

Mulţi oameni au luat decizii la nervi şi şi-au ruinat cariera, şi-au înşelat partenerul/partenera sau au făcut ceva ce au regretat toată viaţa.

Consideră această regulă de 90 secunde, o regulă de anihilare a regretului.