021/9335 ALCOLINE ALIAT - Linie de asistenta pentru lupta cu dependenta de alcool. Informatii si sprijin pentru persoanele cu probleme legate de consumul de alcool si apropiatii acestora oferite de profesionisti si fosti dependenti. Luni-Vineri 10.00-17.00. Tarif normal.

vinovatie

junelu
Boboc
Boboc
Mesaje: 52
Membru din: 12 Noi 2009, 18:35

vinovatie

Mesaj de junelu »

VINOVĂTIA
Terapia Raţional Emoţională

Introducere
Îmi place să citesc acele broşuri colorate de călătorie, dar, apoi, mă uit la cât mult costă călătoria şi spun “Poate la anu’!”. Ai văzut vreodată vreo astfel de broşură care să te întrebe “Ai nevoie de o vacanţă? Fă o excursie în vinovăţie!” Nu? Nici e. Cu toate astea, e o excursie pe care am făcut-o cu toţii la un moment dat. Pentru unii dintre noi a devenit chiar o rutină, ca şi cum ar merge zilnic la serviciu. Mai mult, e o excursie pe care o facem fără să ne gândim la costuri, beneficii, timp şi energia necesară.
Deci, în această broşură, ne vom uita mai de aproape la acest subiect - vinovăţia. Ce este ? Care sunt costurile? Dar beneficiile, dacă ele există?

Ce este vinovăţia?
Magda este contabilă. Ea a furat ceva bani de la patronul ei şi a “aranjat” registrele, astfel încât să-şi ascundă fapta. În ultimele luni, a luat suficienţi bani pentru a-şi “sprijini” dependenţa ei de jocurile de noroc. Când fost prinsă şi arestată, a raţionalizat lipsa ei de onestitate spunând: “Şeful meu are atât de mulţi bani încât nu ştie ce să facă cu ei”.
Tibor locuieşte în celălalt capăt de oraş. Soţia lui a suferit un atac de cord acum trei luni. Continuă să îşi spună că ar fi trebuit să rămână acasă în noaptea în care s-a întâmplat asta. Ar fi trebuit să ştie că se va întâmpla asta. Dacă ar fi fost acasă, ar fi putut să îşi ducă soţia la spital mult mai repede.
Tibor se simte vinovat. Magda nu. Deci, ce e vinovăţia? Este ceva util sau dăunător?
Dicţionarul spune că vina înseamnă a te simţi responsabil sau plin de resentimente pentru anumite ofense. Dacă o persoană nu îşi asumă responsabilitatea pentru greşelile din trecut, o putem descrie ca fiind anti-socială (cineva care nu se simte niciodată vinovat ar putea suferi de tulburare anti-socială de personalitate).
De vreme ce Magda i-a furat bani şefului ei, vina ar fi fost o reacţie adecvată din partea ei. Dacă ar fi simţit vină, s-ar fi oprit din furat înainte de a fi prinsă şi arestată.
Tibor nu avea de unde să ştie că soţia lui va avea un atac. Nu a făcut nimic rău dacă a plecat de acasă în acea seară. Să stea seară de seară treaz, simţindu-te vinovat pentru comportamentul său, este un lucru care îi dăunează lui Tibor. Aceasta este vina “iraţională”, deşi ea poate fi şi o parte din procesul durerii care urmează unei pierderi.
 Vinovăţia care are drept urmare scăderea stimei de sine
sau care îţi răpeşte seninătatea este dăunătoare şi inadecvată.

Vinovăţia şi ruşinea
Putem face diferenţa între sentimentul de vină şi cel de ruşine prin modul în care gândim despre comportamentul nostru şi despre noi înşine. Dacă credem că comportamentul nostru a fost greşit şi ne simţim rău din cauza asta, ceea ce simţim este vină. Dacă, în schimb, ne gândim că ceea ce am făcut ne transformă în oameni de nimic, trecem linia dintre vinovăţie şi ruşine. Ruşinea are rădăcini mult mai adânci decât vina. Ea provine, de multe ori, din copilăria trăită într-o familie disfuncţională, o familie în care am fost ruşinaţi de către adulţi sau abuzaţi fizic, emoţional sau sexual de aceştia. Ruşinea e cronică, iar terapia este deseori utilă în rezolvarea ei.
 O persoană care se simte vinovată va spune:
“Îmi pare rău pentru felul în care m-am purtat”.
 O persoană care se simte ruşinată poate să spună:
“Nu sunt bun de nimic. Oare cum poţi să stai pe lângă mine?”

Vinovăţia şi dependenţa
Magda a avut încă din copilărie sentimente de ruşine pe care şi le-a acoperit cu un sistem bine pus la punct de mecanisme de apărare. Unul dintre acestea era să raţionalizeze că şeful ei nu avea nevoie de banii pe care ea îi furase. Această gândire lipsită de onestitate o împiedica să vadă realitatea infracţiunii ei.
Magda a făcut închisoare pentru delapidarea făcută. În timpul detenţiei, ea a primit ajutor pentru dependenţa ei de alcool şi de jocurile de noroc. A început să înţeleagă că trebuia să facă faţă ruşinii ei sau nu ar fi putut să se menţină în programul de recuperare. Dacă îşi permitea să simtă ruşine, avea să ajungă din nou la băut şi la jocurile de noroc.
Magda a învăţat şi că vinovăţia pentru comportamentul ei din trecut îi era acum de ajutor. Dacă se simţea vinovată pentru ce făcuse erau mari şanse ca ea să nu mai facă aşa ceva niciodată.
Dacă facem faţă durerii pe care ne-am cauzat-o nouă sau altora putem preveni repetarea faptei. Vina ne poate ajuta să devenim responsabili, iar acest lucru este esenţial pentru a continua recuperarea din orice fel de dependenţă.

Realizarea schimbării cu ajutorul
Terapiei Raţional – Emoţionale (TRE)
Cum poţi să afli dacă ceea ce simţi este ruşine sau vină? Un mod este de a asculta ceea ce îţi spui ţie însuţi, care sunt gândurile pe care le ai despre ceea ce se întâmplă în jurul tău. Dacă îţi spui că comportamentul tău este greşit şi că trebuie să îl schimbi, atunci ceea ce simţi este vină. Dacă îţi spui că tu eşti “greşit”, că tu eşti rău pentru că te-ai comportat în acel mod, simţi ruşine.
Odată ce ai realizat care este discursul tău interior – discuţia cu tine însuţi -, poţi să decizi dacă vina pe care o resimţi este utilă sau dăunătoare. Poţi, mai apoi, să îţi provoci gândurile care au ca rezultat vina dăunătoare.
Priveşte diagrama următoare. Observă cum discursul interior îţi afectează sentimentele şi cum sentimentele îţi afectează comportamentul.













Terapia Raţional –Emoţională a lui Albert Ellis (TRE) ne spune că ceea ce gândim ne poate supăra şi că această supărare afectează felul în care ne comportăm. Tibor şi-a spus: “Ar fi trebuit să rămân acasă în seara în care soţia mea a avut un atac. Aş fi putut să o duc mult mai repede la spital.” Ajunge să se simtă vinovat într-un sens dăunător. De ce? Tibor nu avea de unde să ştie că soţia lui va avea un atac de cord în timpul în care el era în oraş. Nu poate schimba ceea ce s-a întâmplat. Tibor trebuie să îşi pună la încercare ideea iraţională că, cumva, ar fi trebuit să ştie ce urma să se întâmple. Dacă va face asta, el îşi poate reduce sentimentul de vină şi comportamentul său auto-distructiv se va schimba. Astfel, va reuşi să doarmă.
TRE foloseşte următorul proces pentru a disputa şi schimba gândurile iraţionale.

A 
Eveniment sau situaţie B 
Gânduri şi credinţe

C 
Sentimente

D
Combaterea ideilor iraţionale
În primul rând, ne amintim evenimentul sau situaţia care ne-a supărat. Apoi, ne analizăm gândurile şi credinţele cu privire la această situaţie. În pasul următor, trebuie să ne identificăm sentimentele pe care ni le cauzează aceste gânduri. În cele din urmă, încercăm să punem la încercare aceste gânduri care ne supără.

Iată cum a folosit Tibor procesul cu patru etape RET:
A 
Eveniment sau situaţie

Soţia mea a avut un atac de cord şi eu nu am fost cu ea să o ajut.

B 
Gânduri şi credinţe

Ar fi trebuit să fiu acolo. Aş fi putut să o duc mai repede la spital.

C 
Sentimente


Vinovăţie, tristeţe, depresie

D 
Combaterea ideilor iraţionale

Nu aveam de unde sa ştiu. Daca as fi ştiut ce avea sa se întâmple, as fi rămas acasă. Nu am dezamăgit-o.
Iată un alt exemplu de proces TRE în patru faze:
Mama Danei credea că, dacă copiii ei o iubesc, atunci îşi vor petrece fiecare vacanţă cu ea. Dana a fost invitată la masa de Paşti de un prieten pe care dorea să îl cunoască mai bine. Dana se simte acum vinovată pentru că mama ei vroia ca ea să vină acasă de Paşti.
A 
Eveniment sau situaţie

Am petrecut Paştele cu un prieten. Mama e supărată pentru că nu am fost cu ea.

B 
Gânduri şi credinţe

Sunt o fiică rea. Ar trebui să îi fac pe plac mamei mele. Câte a făcut pentru mine… Cum am putut să o las singură
de Paşte?
C 
Sentimente


Vinovăţie,
Ruşine

D
Dispute şi Provocarea ideilor iraţionale

Sunt o fiică buna. Şi eu, şi mama suntem adulţi si putem să ne luăm propriile decizii despre cum să petrecem Paştele. Ar fi putut invita pe altcineva la ea, dacă eu am decis să nu merg. Am dreptul să îmi petrec timpul cu prietenii. Nu are nici un rost să mă simt vinovată. Îmi iubesc mama şi ii dovedesc asta în alte feluri decât să fiu cu ea de Paşte.
Atât Dana, cât şi Tibor au avut idei iraţionale care i-au făcut să se simtă vinovaţi. Credinţa Danei că trebuie să obţină aprobarea tuturor în viaţă - în acest caz, al mamei ei -, este o credinţă comună multora şi care produce vinovăţie. Ideea iraţională a lui Tibor că ar fi trebuit să prevadă viitorul produce şi ea vinovăţie.
Atât Dana, cât şi Tibor, îşi pun câte un „trebuie” pe umeri. Caută orice „trebuie” sau „ar trebui” în discursul tău interior. Atunci când credem că ar trebui să facem ceva, ne simţim vinovaţi dacă nu facem acel lucru. E mai bine să folosim cuvinte ca „aş prefera” decât „ar trebui”.
Un alt cuvânt pe care e bine să îl căutaţi în discuţia cu voi înşivă e „îngrozitor”. Dacă ne spunem că e „îngrozitor” faptul că am făcut sau nu ceva anume, ne simţim mult mai vinovaţi decât ne-am simţi dacă am folosi cuvântul „ghinion” sau „dezamăgire”.
O alta credinţă iraţională care produce vinovăţie este că trebuie să fim mereu perfecţi şi că e ceva îngrozitor să greşeşti. Nimeni nu e perfect. Cu toţii facem greşeli, dar greşelile sunt o minunată ocazie de a învaţă ceva nou.

Vinovăţia şi anxietatea
După ce s-a acuzat că făcuse ceva rău, Victor a ajuns să se simtă vinovat şi, mai apoi, neliniştit. Ieri a început să se certe cu şeful său, după care s-a simţit vinovat şi anxios, făcându-şi griji că ar putea fi concediat. Şi-a făcut atât de multe griji, încât a uitat să închidă uşa biroului când a plecat de la serviciu. Peste noapte, cineva a intrat în birou şi i-a furat computerul. Din fericire, Victor a fost în stare să folosească procesul TRE pentru a-şi reduce vinovăţia.

A 
Eveniment sau situaţie

M-am certat cu şeful meu şi mi-a amintit că datorită lui am acest serviciu.


B 
Gânduri şi credinţe

De ce mă contrazic mereu cu el? Am făcut-o lată din nou. Sigur o să fiu dat afară. Numai după cum se uită la mine îmi dau seama că vrea să scape de mine. Sunt un nenorocit prost. Nimeni n-o să mă mai angajeze vreodată. C 
Sentimente


Anxietate
Vinovăţie
Ruşine

D 
Combaterea ideilor iraţionale
E normal să nu fiu mereu de acord. Sunt o persoană valoroasă, cu propriile mele gânduri şi opinii. Nu îi datorez serviciul meu şefului; am multe calităţi şi aptitudini. Ultima mea evaluare profesională a arătat că fac treabă bună.
Observi că una dintre ideile lui Victor de la secţiunea “Gânduri şi credinţe” a fost “Sunt un nenorocit prost.” Etichetându-ne cu nume negative duce la scăderea stimei noastre de sine şi la menţinerea ciclului vinovăţiei. Victor a putut să îşi schimbe această credinţă cu cea că e “o persoană valoroasă, cu propriile gânduri şi opinii”. Astfel, Victor şi-a afirmat propria persoană.
Afirmaţiile sunt propoziţii care te “afirmă” şi care îţi construiesc stima de sine. Priveşte următoarele idei iraţionale. În dreptul fiecăreia dintre ele este dată câte o afirmaţie care contracarează credinţa iraţională.

Credinţă iraţională Afirmarea
 Nu ar trebui să greşesc niciodată.  Îmi place să învăţ din experienţele mele.
 Trebui să le fac pe plac oamenilor, ori n-o să le placă de mine.  Mă simt bine atunci când spun ce simt şi ce vreau.
 Sunt rău pentru că sunt alcoolic.  Sunt o persoană bună şi sunt fericit în recuperare.
 Nu ar trebui să mă enervez.  E în regulă dacă simt mânie. Mânia mă ajută să îmi dau seama când îmi sunt încălcate drepturile. Mă ajută şi să îmi dau seama când ar trebui să fiu asertiv.
 E vina mea că soţia mea e nervoasă.  Sunt responsabil pentru propriile mele sentimente, iar soţia mea e responsabilă pentru ale ei.

Stabilirea unui scop şi a unui plan de acţiune
Odată ce ne-am dat seama că avem obiceiul de a ne învinovăţi şi a deveni anxioşi, ne putem stabili un scop pentru a reduce aceste sentimente negative. Scopul lui Victor a fost să îşi reducă sentimentul de vinovăţie. Planul lui de acţiune a fost cel al folosirii afirmaţiilor. Se răsplătea ori de câte ori folosea TRE prin punerea a 10.000 de lei într-o cutie. Pe cutie a lipit un bileţel cu o propoziţie pe care o citea ori de câte ori punea bani în ea: “Sunt un om fericit. Iau decizii bune.” Sub acest text, Victor a lipit imaginea unui casetofon pe care şi-l dorea; atunci când a avut suficienţi bani în cutie, Victor şi-a cumpărat acel casetofon.
Poţi să incluzi în procesul tău TRE şi un scop şi un plan de acţiune. Victor le-a adăugat pe aceste două:
E 
Scop
Reducerea sentimentelor de vinovăţie F
Plan de acţiune
Să pun 10.000 într-o cutie ori de câte ori folosesc procesul TRE. Să lipesc următorul bileţel pe cutie şi să îl citesc de câte ori pun bani în ea: „Sunt un om fericit. Iau decizii bune.”

Procesul TRE a devenit acum unul cu şase etape:
A 
Eveniment B 
Gânduri şi credinţe C 
Sentimente D 
Combaterea gândurilor şi credinţelor E 
Scop F
Plan de acţiune

Vinovăţia, perfecţionismul şi depresia
Mariana este o perfecţionistă. De când a uitat de ziua de naştere a soţului ei se simţea depresivă. Se întreba cum poate rezista soţul ei cu o soţie atât de uitucă. Continua să se simtă aşa deşi şi soţul ei uitase în câteva rânduri de aniversarea ei.
A avea un sentiment de satisfacţie atunci când facem o treabă bună nu este perfecţionism. Perfecţionismul e mai mult decât atât; este acel sentiment inconfortabil atunci când orice facem este altcumva decât perfect, când avem aşteptări nerealiste atât de la noi, cât şi de la alţii şi nu permitem nici o greşeală.
Vinovăţia şi perfecţionismul merg mână în mână. Să privim din nou situaţia Marianei. Ea se aştepta – în mod nerealist - să nu uite nici o zi de naştere, cu atât mai puţin una a soţului ei. Atunci când a uitat, a cotropit-o vinovăţia. Iată cum a folosit Mariana procesul TRE pentru a-şi diminua starea de vinovăţie.
A 
Eveniment

Am uitat de ziua. soţului meu. B 
Gânduri şi credinţe
Ce se întâmplă cu mine? Cum am putut fi
C 
Sentiment

Vinovăţie
Depresie D
Combaterea gândurilor şi credinţelor
Stai un pic. Bineînţeles că îl iubesc. Oricum, a uita de o aniversare e o greşeală omenească. E în regulă să
atât de neglijentă?
Nu sunt bună de nimic greşesc. Nu sunt perfectă.
Nici el nu e. Eu l-am iertat atunci când a uitat de ziua mea, aşa că am încredere că şi el mă va ierta.
E 
Scop
Să exersez identificarea sentimentelor în fiecare zi. F
Plan de acţiune
Să păstrez un Jurnal al sentimentelor şi să îl completez în fiecare zi.

Povestea Marianei arată cum sunt legate între ele vinovăţia, perfecţionismul şi depresia. Prin completarea jurnalului, ea va începe să îşi recunoască vinovăţia şi depresia care rezultă din aceasta. Apoi, poate să folosească procesul TRE pentru a descoperi comportamentul perfecţionist care cauzează de fapt întregul proces.
Nu toate stările de depresie sunt cauzate de vinovăţie. Depresia poate fi o reacţie a unei pierderi sau a unei schimbări. Aceasta e numită depresie „reactivă”. Depresia e uneori biologică, adică apare datorită constituţiei noastre bio-chimice. Depresia mai poate fi şi relaţionată cu caracterul şi implică un sistem de valori şi credinţe. În fine, cele trei tipuri de depresie pot să se întrepătrundă, adică depresia unui individ să conţină elemente din toate trei.
Depresia Marianei e legată de credinţa ei iraţională că totul trebuie să fie perfect. Dacă va putea să îşi schimbe aceste credinţe, probabil că va reuşi să se elibereze de depresia ei.

Vinovăţia şi mânia
Eduard a crescut într-o familie în care nu era permisă exteriorizarea mâniei. Fratele său se lega mereu de el şi îl insulta atunci când părinţii lor nu erau acasă. Dacă se plângea mamei sale din cauza asta, ea îi spunea deseori ce copil bun este pentru că are răbdare faţă de comportamentul fratelui său. Aceasta era răsplata pentru comportamentul său pasiv. Atunci când a ajuns la vârsta maturităţii, avea un puternic comportament pasiv. Pentru Eduard, a fi mânios însemna a fi îmbufnat şi prost dispus. Uneori, presiunea era atât de mare încât „scotea fum”, după cum singur se descria. Se închidea singur în baie şi începea să lovească pereţii, plângându-se de soţia sa.
Atunci când ieşea din baie, avea din nou o înfăţişare paşnică, însă, în interiorul său se simţea vinovat. „Sunt îngrozitor”, îşi spunea. „Cum am putut să mă enervez atât de tare pe ea?”
A învăţa să îţi exprimi mânia în mod asertiv este esenţial într-o relaţie. E normal să simţi mânie. Este un sentiment la fel de normal ca şi fericirea. Mânia ne sesizează situaţiile în care drepturile noastre sunt încălcate şi ne ajută să ştim când să fim asertivi. Nu trebuie să ne simţim vinovaţi atunci când simţim mânie. Oricum, se poate să devenim mânioşi din motive iraţionale. TRE ne poate ajuta să le deosebim unele de altele.
Iată un exemplu. Observaţi cum mânia lui Eduard se transformă în vinovăţie.
Eduard e în terapie pentru a învăţa mai multe despre comportamentul său pasiv, pentru a afla care sunt efectele negative ale acestuia şi pentru a exersa asertiviatatea. Ieri, Eduard era preocupat de vinovăţie pentru că i se plânsese unui coleg de serviciu despre soţia sa.
Terapeutul lui Eduard i-a cerut acestuia să folosească procesul TRE pentru a rezolva această problemă, inclusiv să stabilească un scop şi un plan de acţiune, de vreme ce comportamentul său pasiv era un obicei. Iată ce a scris Eduard:
A 
Eveniment


Eu şi soţia mea am început să ne certăm. Nu am putut să dorm toată noaptea. La serviciu, l-am încolţit pe Dan şi m-am plâns de soţia mea. B 
Gânduri şi credinţe

Soţia mea m-a enervat atât de tare. E numai vina mea. Nu ar fi trebuit să mă cert cu ea. E cumplit să mă plâng de ea pe la spatele ei. Sunt un soţ îngrozitor. C 
Sentimente


Vinovăţie,
depresie D
Combaterea gândurilor şi credinţelor
Terapeutul meu îmi spune că nu soţia mea mă enervează. Eu mă supăr din cauza felului în care gândesc, ca de exemplu atunci când mă aştept să îmi citească gândurile sau să aibă aceleaşi păreri ca şi mine despre orice. Oricum, a simţi mânie nu e ceva rău. Poate fi chiar utilă.
E normal să nu fii de acord. Ca ce chestie ar trebui toţi să gândească la fel? Ar fi mai bine să o confrunt pe soţia mea, dar nu e ceva cumplit să vorbeşti cu un prieten despre sentimentele mele. Îmi iubesc soţia. Sunt un soţ bun.

E 
Scop

Să îmi permit să simt mânie fără să mă simt vinovat şi să exprim în mod asertiv ceea ce simt. F
Plan de acţiune

Să lipesc afirmaţia asta pe uşa băii mele şi să o citesc de trei ori atunci când merg acolo: „Sunt o persoană valoroasă. Sentimentele de mânie fac parte din personalitatea mea şi mi le voi exprima. Atunci când voi vrea ceva, voi solicita acel lucru în mod asertiv.”

Cine e de vină?
Atunci când ne surprindem acuzând pe cineva pentru ceva, ar fi util să ne oprim şi să ne examinăm dialogul interior. S-ar putea să ne dăm seama că ceea ce simţim e vinovăţie, raţională sau iraţională.
Acuzarea cuiva poate fi un mod de a ne apăra faţă de analizarea propriului comportament. De exemplu, Sofia a atins ceainicul care se afla pe marginea mesei, iar acesta a căzut şi s-a spart. Ceainicul era un cadou de Crăciun de la soacra ei şi îşi imagina că soţul ei se va supăra. Astfel, a început să strige la el: „De ce ai lăsat ceainicul pe colţul mesei? Să vezi ce-o să se supere maică-ta pe tine!”
Poate că Sofia nu îşi dădea seama în mod conştient că acuzele aduse soţului veneau de fapt din propria vinovăţie, însă o analiză a dialogului interior anterior incidentului ar putea să clarifice aceste lucruri.

Rezumat
Sentimentele de vinovăţie pot fi utile atunci când ele ne opresc din a repeta un comportament distructiv sau adictiv, dar periculoase când ele sunt cauzate de credinţe iraţionale. De exemplu, putem crede că Puterii noastră Superioare nu îi va plăcea de noi dacă ne vom comporta într-un anume fel sau că părinţii sau prietenii nu ne vor mai iubi dacă nu ne vom comporta aşa cum vor ei. Aceste idei iraţionale ne conduc la inutile sentimente de vinovăţie. Ca adulţi, trebuie să ne combatem aceste credinţe iraţionale, iar un mod de a face acest lucru este de a ne observa propriile reacţii la comportamentele celorlalţi: renunţăm la prietenia cu cineva doar pentru că acesta e de altă părere decât noi despre un anume subiect? Răcim relaţia cu mama pentru că ea vrea să plece în concediu la băi şi nu să vină la noi? Bineînţeles că nu.
Abordarea TRE ne poate ajuta să ne schimbăm credinţele iraţionale. Daţi-i o şansă, dar ţineţi minte că e nevoie de timp pentru a-ţi forma un obicei, astfel încât e nevoie de timp şi exerciţiu şi pentru a scăpa de unul. Aşadar, exersează-le din greu. Te vei simţi mai sănătos, mai fericit şi mai liber.
boboc
Veteran
Veteran
Mesaje: 265
Membru din: 18 Noi 2009, 14:48

Re: vinovatie

Mesaj de boboc »

:ugeek:
Scrie răspuns