Cei de langa noi

[CRISS99]

Buna,Ovidiu!
Si cu noi este cam aspru dascalul Ilyuta (ne da teme precum spune si Moira,ne scoate la cate un apel telefonic adesea si trebuie sa fim la zi cu tema,altfel...vai de noi ..pedeapsa:alergat 10 ture ca sa ne iasa ochii din cap ).Cu drag.

[Ovidiu73]

Buna Moira, am vazut eu ca tu ai scapat, ca a reusit Iliuta sa prinda tehnica, dar eu nu cred ca scap asa usor
Buna Criss, sunt convins ca Iliuta va vrea binele baiat bun , iesean de al meu...

[CRISS99]

Este cel mai bun dascal pentru mine si cred ca nu voi avea cuvinte de multumire atunci cand voi absolvi (cand oare?!voi aduna ziiile si ziiile ) .Asa cum sunteti toti ,evident...minunati...dar el fiind dascal... .Cu drag.

[CRISS99]

In legatura cu asternutul pe hartie ..la mine ar lucra tare bine,dar am sa va povestesc ceva ce s-a intamplat pana sa ma imbolnavesc .De cand ma stiu am avut jurnale...ca le mai citea si mama,nu stiu.Dar in momentul in care m-am casatorit ,nu mi-am dat seama ca mi-as putea face rau(cunoscandu-mi sotul ).Ce nu cunosteam(soacra)!?Mi le-a gasit si le-a citit si....restul este poveste.Astfel ca nu as putea sa astern pe hartie si sa ramana acolo...as putea doar sa le rup ulterior ,daca nu uit(memoria m-a lasat in ultima vreme )si atunci....alta poveste.Cu drag.

[Ovidiu73]

Dragul meu Iliuta, asta e ultimul Pas pe care il comentez putin, ca intru intr-o perioada agitata si nu prea mai am timp. Dupa ce ma intorc de la Revelion, cam pe atunci, vom continua cu restul 6,7,...12.

Am marturisit lui Dumnezeu, noua insine si unei alte fiinte umane, natura exacta a greselilor noastre.

3 feluri de marturisiri.Eu cand vreau sa ii agit pe ai mei de la grup ii intreb : care din astea 3 vi s-a parut/ vi se pare cea mai grea si de ce? asa sunt eu rau cateodata...nu las lumea in pace si raspunsurile sunt variate si interesante.

Multi zic "pai eu ma spovedesc si fac astfel Pasul 5, si impusc doua dintr-o lovitura, pe aia cu fiinta umana (preotul) si pe aia cu Dumnezeu."
Parerea mea strict personala e ca Pasul 5 e una si spovedania e altceva. Seamana dar nu rasare. Scopul lor e diferit. Programul il fac pentru a-mi pastra abstinenta,de spovedit ma spovedesc/ impartasesc ( daca merit) pentru iertarea pacatelor, mantuire, etc...motive de ordin religios. Diferenta din start. Dar sunt si alte diferente de finete, mai subtile.

Preotul e un profesionist. Ma duc la el si el trebuie sa ma asculte, asta e menirea lui. Ca la doctor, doar ca acum e vb despre suflet. E obisnuit sa asculte, face asta de ani de zile, i-au trecut prin fata mii de oameni cu pacatele lor. Si va gandi in termeni de pacat/ pacatos/ canon/ post/ rugaciune/ etc. E un intermediar intre om si Dumnezeu. Pentru cine accepta asta.

Pasul 5 il faci cu un neprofesionist, cu un om care va rezona la povestea ta, va fi afectat ( nu il iei din statia de autobuz, ca Forest Gump si incepi sa-i vorbesti), il stii, te stie de ceva vreme, esti in relatie cu el. Aici se produce declikul. Omul ala te va privi altfel dupa marturisire, pentru tot restul vietii lui. Si tu il vei privi altfel, crede-ma. Intr-un fel va fi fratele tau.
Poti experimenta asta cu un preot? Eu nu. El ma va privi egal, inainte si dupa, are alt rol , alt rost.
Sunt multe diferente intre Pasul 5 si spovedanie dar nu mai detaliez. Ce vreau sa mai spun e ca marturisirea e directa, eu si cu Dumnezeu, Dumnezeu si cu mine. Stam de vorba.

Eu si un alt om. O fiinta umana cum ii spuneam Georgetei : nu Toricelli, oricat de dragalas si sensibil ar fi el
Imi deschid sufletul, renunt la platosa, sunt eu in fata ta, accepta-ma asa cum sunt, intelege-ma, iubeste-ma daca poti...am simtit o forta mare, o caldura in piept cand am facut prima oara marturisirea asta. Si a doua oara. Si a treia oara. Mi-a placut. Mai vreau!

Mi-e cel mai greu mi-a fost sa stau de vorba cu mine.
Dumnezeu e mare si bun si oricum aveam antrenamentul ( asemanator) de la spovedanie . Oameni in fata carora sa ma deschid...am gasit, a fost emotionant dar nu greu. S-au deschis si cei carora am marturisit. Ne-am apropiat.
Cu mine a fost cel mai greu. Lipsa exercitiului. A fost dureros, o multime de amintiri ( desi se precizeaza clar "natura exacta a greselilor" ...nu faptele!), o multime de intrebari...o retraire a vremii de irosire, o constientizare a avalansei de instincte scapate de sub control, un ego imens....cum sa nu fi ajuns alcoolic?Nu am avut nici o sansa! Cu stilul asta....nici o sansa...

Cam asta pe scurt.

In timp ce scriam randurile de mai sus mi-am dat seama de ceva.
Ca am zis la inceput, cand m-a indemnat Iliuta sa povestesc despre Pasi, ca nu am facut nici un Pas. Si totusi, pe asta l-am facut....atunci de ce aveam senzatia ca nu l-am facut? Cred ca e timpul sa mai fac o marturisire cuiva ...sa retraiesc senzatia aia de caldura in piept...


Va imbratisez cu mare drag.

[colica zis alcoolica]

Salut Ovidiu ,
Foarte frumos ai scris si mi-ai starnit pofta sa mai pun mana sa fac pasul 4 scris , ca sa pot sa-l fac pe cinciul "cum trebuie ".
Voiam sa iti multumesc mai de mult si pentru lectia de modestie si bun simt care ne-ai oferit-o .
Doamne ajuta frate Ovidiu si astept sa ne cunoastem !
Acelasi Colea, alcoolic

[Gladiator73]

Foarte bine ai explicat,Ovidiu,diferenta dintre preot si alcoolicul caruia i te destainui complet.Intr-adevar preotul ramane echidistant si e bine si sanatos sa fie asa,ca si psihologul de altfel,in timp ce alcoolicul cu experienta are libertatea de a-si modifica atitudinea si sentimentele fata de tine.Cu atat mai mult cu cat el insusi a trecut prin aceasta etapa si stie cat de greu este sa te smeresti si sa-ti golesti inima de reziduri,de acele murdarii care nu au vazut lumina soarelui de foarte multi ani.Si mai stie totodata cat de sanatoasa este marturisirea si cata bucurie iti aduce si cat de importanta este ea in procesul recuperarii.
Un preot bun se roaga pentru tine,in ascuns,si se bucura cand,la urmatoarea spovedanie,viata ta s-a imbunatatit,insa un alcoolic experimentat,nasul tau,care a trait ceea ce traiesti tu,se intareste in abstinenta odata cu tine,devine el insusi mai puternic,mai devotat cauzei.Asta-i miracolul,aici e metanoia adevarata.
Iti multumesc Ovidiu,caci cu fiecare postare de a ta,ma simt mai intarit in abstinenta,mai clar,mai energic!Doamne ajuta!

[Ovidiu73]

Buna Colea,

Eu de asta povestesc pe cat ma pricep de frumos despre Pasi, ca sa le vina si altora pofta sa-i faca

Buna Iliuta,

Ai multi frati si surori aici pe forum. Eu doar vreau sa te rog sa nu scrii aici chiar toate "pacatele" tale
Mai pastreaza si pt marturisirile "face to face".

Buna Gladi,

Daca te ajuta ceea ce scriu eu pe aici, am o bucurie mare. Tie iti reuseste in abstinenta fiindca iti doresti asta cu adevarat. Si fiindca mergi cu inima. Doamne ajuta!

[freedom]

eu am facut pasul 5 cu un preot, insa un preot care lucreaza in AA si
cunoaste programul de 12 pasi. avem doi astfel de preoti ortodocsi si
stiu ca mai avem si un preot romano-catolic si toti 3 cunosc programul si
astfel stiu cum sa ajute un alcoolic in prezentarea inventarului.
mie, acel pas 5 facut anume cu acel preot, mi-a schimbat viata.
inainte de pasul 5, am vorbit cu duhovnicul meu despre faptul ca voi prezenta
unui preot inventarul meu personal si ca in mod cert vom discuta si despre
lucruri pe care nu le-am avut in vedere la spovedanie. mi-a spus sa fac asta,
indiferent ce iese la suprafata, fiindca important e sa fac acest pas, nu sa-i
spun lui toate detaliile. am vorbit cu el si dupa pasul 5 si s-a bucurat ca am reusit.
apoi, ca sa fiu eu sigura ca imi clarific toate detaliile tehnice ale bolii, am mai
facut o data tot pasul 5 cu Maarius, care are multa experienta si este el insusi adictiv.
si acest pas mi-a schimbat perceptia asupra bolii si a persoanei mele.
asa ca, pentru mine pasul 5 a fost un mare pas inainte, chiar daca am fost greu de
urnit pe drumul celor 12.
24h abstinentissime !

[Ovidiu73]

Salut Freedom,

Ma bucur sa aud ca te-ai intors cu bine.
Cat despre Pasul 5 se vede ca l-ai facut temeinic. De asta si ai beneficii de pe urma lui.
Combinatia asta preot/ stie programul AA eu o gasesc utila. Apoi zici ca ai facut Pasul 5 cu Ghita, mi-am zis ok, cine s-a fript o data sufla si in iaurt.E foarte bine asa, sa am si punctul de vedere al unui alcoolic abstinent.

Ca sa zic acum despre mine, eu am ales sa mai fac acest pas al marturisirii cu inca o categorie de oameni.Tot ca sa suflu in iaurt. Cu prietenii vechi, aia care sar pentru mine cand am un necaz, si pentru care si eu sar cand le este greu. Ca de baut am baut impreuna in repetate randuri, poate chiar le paream un pic cam "nebunatic" la anumite intalniri, dar era o chestie de varsta, anturaj, atmosfera, etc.
Oamenii astia au ramas uimiti, s-a lasat o liniste de parca nu mai vorbisem niciodata, multe din intamplarile din trecut primeau interpretarea corecta sau explicatii, a fost o experienta unica. Atat de unica incat, am simtit nevoia sa o repet si cu alti prieteni. Tot vechi. Ca vinul.
I-as spune Pasul 5 cu prieteni vechi.
Apoi am mai facut acest pas cu o categorie de oameni. Cu prietenii noi. Cu oameni pe care i-am simtit ca fiind de calitate si carora am vrut sa le spun de la bun inceput despre mine. Am fost placut surprins ( de fapt asa si sperasem) ca nu s-au departat de mine ci dimpotriva. Cand vorbesc cu oamenii acestia , am senzatia ca sunt intr-o dimineata insorita pe malul marii si ma plimb descult pe nisip. E liniste.
Da. mi-a placut mult sa fac pasul acesta...si deosebit de util...

Doamne ajuta!