Salutare tuturor,
era s-o fac, fir-ar sa fie! asta seara. Daca as fi facut-o nu mai aveam nic un respect pt cuvantul meu, pt mine... era ca si cand eu sunt un personaj fara vointa...eu trebuie sa reusesc, si voi trece si peste asta seara cu bine... ma uit la tv, dar maine voi fi mandra ca am trecut primul weekend fara alcool... deja mi-am facut precedent!!!
021/9335 ALCOLINE ALIAT - Linie de asistenta pentru lupta cu dependenta de alcool. Informatii si sprijin pentru persoanele cu probleme legate de consumul de alcool si apropiatii acestora oferite de profesionisti si fosti dependenti. Luni-Vineri 10.00-17.00. Tarif normal.
eram foarte aproape de acea porcarie... de decaderea mea...
eram foarte aproape de acea porcarie... de decaderea mea...
Cu prietenie,
Mirela AA
Mirela AA
-
tudor
- Veteran
- Mesaje: 3644
- Membru din: 10 Dec 2009, 22:06
- Zile de abstinență: 14,04,2008
- Ani de abstinență: 10 ani
- Localitate: Bucuresti
- Contact:
Re: eram foarte aproape de acea porcarie... de decaderea mea...
Felicitari MIRELA
iN fiecare dimineata sa iti propui AZI NU BEAU iar seara sa ii multumesti Lui DUMNEZEU pentru inca o zi de abstinenta!
Mulţi dintre noi, la început, pe când ne apucaserăm de băut nu intenţionam să bem, şi nici nu beam, mai mult de unul sau două păhărele. Dar, cu vremea, am crescut numărul. Şi în ultimii ani, ne-am pomenit bând din ce în ce mai mult; mulţi ne îmbătam rău şi rămâneam aşa mult timp. Poate că starea în care ne aflam nu se vedea, pe vorbă sau pe mers, dar, de acuma, nu mai eram treji propriu-zis niciodată.
Dacă acest fapt ne deranja cam mult, o lăsam mai moale sau încercam să ne limităm la unul sau două păhărele, ori să trecem de la tării, la bere sau vin. Ori încercăm să ne limităm măcar cantitatea, ca să nu ne facem chiar praf. Sau, încercam să ascundem cât de mult bem.
Dar toate aceste măsuri au devenit treptat din ce în ce mai greu de luat. Uneori, ne lăsam de băut brusc şi nu beam o vreme.
Mai devreme sau mai târziu, o luam de la început cu băutul – doar un păhărel. Şi pentru că păhărelul acela nu părea să ne facă nici un rău, simţeam că nu e nici o primejdie să mai bem unul. Poate că nici nu bem mai mult în astfel de ocazii; şi ne simţeam tare uşuraţi, descoperind că puteam bea numai un pahar sau două şi că ne puteam opri la atât. Unii dintre noi am făcut acestea de multe ori.
Dar experienţa s-a dovedit a fio capcană. Ne convingea că vom putea bea fără primejdie. Însă iată că venea o ocazie (o sărbătoare deosebită sau o suferinţă pentru o mare pierdere, ori nici un fel de eveniment anume), când două-trei pahare ne făceau să ne simţim bine; deci ne spuneam că unul sau două în plus n-aveau cum să ne facă rău. Şi, cu absolut nici o intenţie iniţială, ne găseam din bând prea mult. Ne aflam, din nou, exact unde fuseserăm – bând peste măsură, fără voia noastră.
Asemenea experienţe repetate ne-au forţat să tragem o concluzie logică, pe care n-o mai putem ocoli. Dacă nu beam primul pahar, ne îmbătam niciodată. De aici, în loc să ne facem planuri că n-o să ne mai îmbătăm niciodată sau să încercăm să limităm numărul de pahare ori cantitatea de alcool, am învăţat să ne concentrăm eforturile spre evitarea unui singur pahar: primul.
iN fiecare dimineata sa iti propui AZI NU BEAU iar seara sa ii multumesti Lui DUMNEZEU pentru inca o zi de abstinenta!
Mulţi dintre noi, la început, pe când ne apucaserăm de băut nu intenţionam să bem, şi nici nu beam, mai mult de unul sau două păhărele. Dar, cu vremea, am crescut numărul. Şi în ultimii ani, ne-am pomenit bând din ce în ce mai mult; mulţi ne îmbătam rău şi rămâneam aşa mult timp. Poate că starea în care ne aflam nu se vedea, pe vorbă sau pe mers, dar, de acuma, nu mai eram treji propriu-zis niciodată.
Dacă acest fapt ne deranja cam mult, o lăsam mai moale sau încercam să ne limităm la unul sau două păhărele, ori să trecem de la tării, la bere sau vin. Ori încercăm să ne limităm măcar cantitatea, ca să nu ne facem chiar praf. Sau, încercam să ascundem cât de mult bem.
Dar toate aceste măsuri au devenit treptat din ce în ce mai greu de luat. Uneori, ne lăsam de băut brusc şi nu beam o vreme.
Mai devreme sau mai târziu, o luam de la început cu băutul – doar un păhărel. Şi pentru că păhărelul acela nu părea să ne facă nici un rău, simţeam că nu e nici o primejdie să mai bem unul. Poate că nici nu bem mai mult în astfel de ocazii; şi ne simţeam tare uşuraţi, descoperind că puteam bea numai un pahar sau două şi că ne puteam opri la atât. Unii dintre noi am făcut acestea de multe ori.
Dar experienţa s-a dovedit a fio capcană. Ne convingea că vom putea bea fără primejdie. Însă iată că venea o ocazie (o sărbătoare deosebită sau o suferinţă pentru o mare pierdere, ori nici un fel de eveniment anume), când două-trei pahare ne făceau să ne simţim bine; deci ne spuneam că unul sau două în plus n-aveau cum să ne facă rău. Şi, cu absolut nici o intenţie iniţială, ne găseam din bând prea mult. Ne aflam, din nou, exact unde fuseserăm – bând peste măsură, fără voia noastră.
Asemenea experienţe repetate ne-au forţat să tragem o concluzie logică, pe care n-o mai putem ocoli. Dacă nu beam primul pahar, ne îmbătam niciodată. De aici, în loc să ne facem planuri că n-o să ne mai îmbătăm niciodată sau să încercăm să limităm numărul de pahare ori cantitatea de alcool, am învăţat să ne concentrăm eforturile spre evitarea unui singur pahar: primul.
OLD Tudor -E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra." - Jules Renard
Re: eram foarte aproape de acea porcarie... de decaderea mea...
Am învăţat ceva : dacă vrei să nu mai bei este foarte important să nu promiţi nimînui nimic, să te concentrezi pe fiecare zi în parte, să spui în fiecare dimineaţă "Azi nu beau" si seara să-i mulţumeşti Puterii tale Superioare că ai reuşit.
Re: eram foarte aproape de acea porcarie... de decaderea mea...
Buna Lummy! FELICITARI, AI INTELES PERFECT! Am facut "urticarie" de atata uzanta la expresia "de maine iti promit ca nu mai beau!". Si reveneam tot eu, "nu mai beau ce, APA poate". Mare atentie la aceste RECADERI! In 7-8 ani de alcoolism "intensiv" am avut 6 internari, ultimele trei fiind urate tare iar pierderile sunt incomensurabile. Repet deviza mea: "PRETUL LA BAUTURA NU ESTE CEL AFISAT LA RAFT, ARE MULTE ZEROURI LA COADA!"
Cu respect PROCO!
Cu respect PROCO!