021/9335 ALCOLINE ALIAT - Linie de asistenta pentru lupta cu dependenta de alcool. Informatii si sprijin pentru persoanele cu probleme legate de consumul de alcool si apropiatii acestora oferite de profesionisti si fosti dependenti. Luni-Vineri 10.00-17.00. Tarif normal.

...Nimeni nu poate deveni alcoolic ....

Avatar utilizator
tudor
Veteran
Veteran
Mesaje: 3642
Membru din: 10 Dec 2009, 22:06
Zile de abstinență: 14,04,2008
Ani de abstinență: 10 ani
Localitate: Bucuresti
Contact:

...Nimeni nu poate deveni alcoolic ....

Mesaj de tudor »

Afirmaţia „Sunt alcoolic” e plină de înţelesuri. Deşi e independentă de cei Doisprezece Paşi, ea sprijină şi completează munca pe care Paşii o încurajează. Mai întâi, ea semnifică „Admit că am o problemă”. Orice alcoolic care poate spune asta se separă de alcoolicii fără număr care preferă să meargă în mormânt decât să admită că au o problemă. Ea înseamnă şi „Sunt alcoolic în recuperare”, chiar dacă misterul de a nu bea (fiecare zi la rândul ei) poate să nu facă încă parte din experienţa sa.
Afirmaţia „Sunt alcoolic” înseamnă şi „Eu nu sunt Dumnezeu” sau chiar „Nu sunt eu Dumnezeu, deci trebuie să fie altcineva”. În schimb, de vreme ce altcineva e Dumnezeu, băutorul e liber să lase acea persoană să-şi facă treaba Lui. Alcoolicul e liber apoi să fie el însuşi, să descopere şi să-şi găsească locul în orice i-a pregătit adevăratul Dumnezeu. Acesta e un stadiu crucial în recuperare.

Nimeni nu poate deveni alcoolic doar pentru că îşi doreşte să se întâmple astfel. La fel, un alcoolic nu poate deveni abstinent prin forţa voinţei, indiferent dacă e a lui sau a altcuiva. Oricum, procesul de devenire a unui alcoolic nu e clar definit, iar modurile în care alcoolismul începe sunt la fel de variate ca şi alcoolicii înşişi. În mod obişnuit, pofta de a bea asociată alcoolismului cronic nu apare dintr-o dată, ci e precedată de o lungă perioadă de timp în care băutorul se bucură de efectele alcoolului asupra personalităţii lui sau ei. În acest timp, băutorul mai poate face încă anumite alegeri, chiar dacă acestea devin din ce în ce mai limitate, până când ademenirea spre alcoolismul activ devine prea puternică pentru a-i rezista. Compulsia iniţială de a bea se hrăneşte din personalitatea băutorului, precum o şoaptă din adâncul sufletului lui. La început, poate că nu o va auzi – cel puţin, nu foarte clar. Când şoapta devine o tiradă furioasă, nu mai rămâne nici o alegere de făcut. E dependent.
De obicei, această progresie se face într-un anumit număr de ani, timp în care individul se poate răsfăţa cu un băut social considerabil. Din păcate, ‘băutul social’ înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiţi, la momente diferite, în culturi diferite.
După ce “alcoolicul novice” trece printr-o perioadă în care îşi dă seama că poate face din ce în ce mai puţine alegeri în ce priveşte dacă să bea sau nu, urmează, de obicei, o perioadă în care persoana nu poate prezice dacă, la un moment dat din viitor, va bea sau nu. Contrar oricărei înţelepciuni simple, contează prea puţin dacă persoana este un băutor regulat, de zi-cu-zi, sau unul care face pauze; nu contează dacă bea bere sau spirtoase, vin roşu sau alb, pe stomacul plin sau gol. Nu contează prea mult ce cantitate bea odată. Unii alcoolici în stadii avansate pot să nu bea mai mult de o jumătate de pahar de lichior (deşi asta se întâmplă destul de rar). Alţii care nu sunt alcoolici pot să bea regulat 50 de whisky în fiecare zi. Conform înţelepciunii A.A., nu contează ce bea o persoană (doar bere, fără a combina vreodată băuturile), când bea o persoană (niciodată dimineaţa, ci doar joia), cât de repede bea o persoană sau cât de mult. Ce contează este efectul pe care alcoolul îl are asupra personalităţii celui care bea. Dacă alcoolul devine modul principal prin care cineva reuşeşte să evadeze din momentul prezent, acea persoană are probleme serioase.
Alcoolismul este progresiv. Situaţia se înrăutăţeşte întotdeauna. Acest lucru este valabil pentru faza activă a băutului, dar – conform experienţei A.A. – şi pentru faza de recuperare. Adică, dacă cineva reîncepe să bea după câţiva ani de abstinenţă, el va avea acele simptome corespunzătoare bolii lui dacă ar fi continuat să bea în mod alcoolic în toată acea perioadă. Această idee se bazează pe experienţă, nu pe experimente. Nici un alcoolic abstinent din lume nu ar vrea să testeze această teorie de dragul experimentului. Din nefericire, astfel de experimente există totuşi în viaţa reală şi sunt făcute de oameni care se conving că nu mai sunt alcoolici. Rezultatele le sunt deseori fatale.
În timpul fazei de dezvoltare a alcoolismului activ, comportamentele tind să se înrăutăţească pe măsură ce drogul are tot mai multe pretenţii. Schimbările de dispoziţie devin ceva obişnuit şi pot să apară perioade de amnezie alcoolică. Aceste episoade sunt numire uneori “ruperea filmului”, acest lucru însemnând că cel în cauză uită ce a făcut sau spus atunci când era sub influenţa alcoolului; nu înseamnă că acesta trebuie să îşi piardă cunoştinţa. Dimpotrivă, alcoolicii devin uneori experţi în a depăşi “ruperile de film”. Anumite funcţii ale comportamentului uman continuă să funcţioneze, cel puţin la un anumit nivel. Sunt cunoscute cazuri cu oameni care au putut, cu un oarecare succes, să conducă o maşină în timp ce erau într-o astfel de stare. Într-adevăr, unii oameni se specializează chiar în a şofa în starea aceasta şi se trezesc în locuri ciudate, fără să-şi amintească cum au ajuns acolo. În schimb, aceasta conduce la unul dintre cele mai bizare şi dezgustătoare ritualuri îndeplinite regulat de către alcoolici – “inspectarea” maşinii în zorii zilei pentru a vedea dacă sunt urme noi de accident, zgârieturi sau (şi mai rău) sânge.
Conducerea maşinii sub influenţa alcoolului poate deveni o obişnuinţă; pentru alţii, devine normal să se bată atunci când beau. Pot să apară comportamente neobişnuite, dincolo de caracterul individului, mai ales în stadiile târzii ale băutului.
Până acum, am văzut partea negativă a poveştii şi asta poate dura mult timp, uneori chiar mulţi ani. Totuşi, cât timp mai există suflu în corpul său, există mereu şansa ca alcoolicul activ să ajungă în faza în care durerea e suficientă, iar viitorul destul de lipsit de speranţă pentru a-l pune în legătură cu Alcoolicii Anonimi. Întregul proces poate implica una (sau mai multe) “excursii” în centre de tratament, prăbuşirea căsniciei, pierderea serviciului, pierderea demnităţii
ImagineOLD Tudor
-E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra." - Jules RenardImagine
Scrie răspuns