021/9335 ALCOLINE ALIAT - Linie de asistenta pentru lupta cu dependenta de alcool. Informatii si sprijin pentru persoanele cu probleme legate de consumul de alcool si apropiatii acestora oferite de profesionisti si fosti dependenti. Luni-Vineri 10.00-17.00. Tarif normal.

iote cu butonasele .. :)

Materiale folositoare, filme, texte, AA.
Avatar utilizator
Ploicica
Veteran
Veteran
Mesaje: 1103
Membru din: 30 Mai 2013, 08:20

iote cu butonasele .. :)

Mesaj de Ploicica »

Reacţia voastră vă arată unde anume se află în voi starea de conflict - şi nu unde este în cealaltă persoană.


Cea mai profundă învăţătură pe care o căpătaţi, apare atunci când descoperiţi că reacţionaţi puternic la ceea ce face sau spune altcineva. Chiar dacă tendinţa în această situaţie este să vă concentraţi pe comportamentul celeilalte persoane, adevărul este că reacţia voastră nu are nimic de-a face cu aceasta. Reacţia voastră vă arată unde anume se află în voi starea de conflict - şi nu unde este în cealaltă persoană.

Conflictul vine dintr-un anumit sentiment de vinovăţie sau nesiguranţă pe care-l simţiţi. Dacă vă simţiţi nesiguri în privinţa inteligenţei voastre şi cineva vă spune că sunteţi prost - a apăsat pe buton. Reacţia vine de la starea voastră de nesiguranţă. Declanşarea butonului este întâmplătoare. Oricine poate să vă apese butoanele.

Dacă aveţi o relaţie cu o persoană căsătorită şi vă simţiţi vinovat, veţi reacţiona atunci când cineva vă va spune că sunteţi trădător. Reacţia este bazată pe faptul că deja aveţi despre voi înşivă percepţia că sunteţi un trădător - iar cealaltă persoană nu face altceva decât să o scoată ia lumină. Dacă nu v-aţi considera un trădător, n-aţi face nimic pentru a vă apăra. Nevoia de a vă apăra vine din percepţia sentimentului de vinovăţie. Atunci când sunteţi atacaţi sau insultaţi de altcineva, vă simţiţi rănit şi/sau furios, numai atunci când credeţi că există o anumită justificare ca să fiţi atacaţi astfel. Simţiţi că aţi racut ceva rău şi acum aţi fost demascaţi. Ştiţi că meritaţi să fiţi pedepsiţi, astfel încât singurul lucru pe care-l puteţi face pentru a evita pedeapsa este să vă apăraţi.
Apărarea este recunoaşterea vinovăţiei. De ce v-aţi apăra, dacă nu v-aţi simţi vinovaţi? Dacă n-ar fi adevărat, aţi râde şi aţi spune: ..Ei. ce să /ici şi tu?!" N-aţi lua atacul ca pe ceva personal. Aţi înţelege că acea persoană se atacă pe ea însăşi şi că voi aţi fost doar trăgaciul. Aţi şti că nu e vina voastră că ea se află în suferinţă.

Orice stare de frică sau nesiguranţă pe care o trăiţi în legătură cu voi înşivă este un buton care aşteaptă să fie apăsat. Faptul că oamenii apasă acest? butoane, nu este câtuşi de puţin un lucru extraordinar. Ceea ce e extraordinar, este că voi îi acuzaţi pe ei că le apasă.
Dacă aţi purta o placardă pe care ar scrie „Loveşte-mă!", aţi fi surprinşi dacă ar apărea câteva persoane să vă ia în serios? E adevărat, nu toată lumea ar face-o. Unii ar râde şi ar merge mai departe. Dar alţii s-ar opri şi s-ar uita fix la voi, sau v-ar lua vorbele în serios. Şi ei poartă o placardă pe care scrie „Loveşte-mă!". Ei ştiu ce simţiţi. Ei ştiu că simţiţi nevoia să fiţi loviţi, pentru a avea o părere mai bună despre voi înşivă. Aţi fost un băiat rău sau o fată rea şi simţiţi nevoia să fiţi pedepsiţi. Iar ei sunt fericiţi să vă facă acest serviciu.

Oamenii care vă atacă, fac ceea ce cred - în modul lor plin de totală autoamăgîre - că vă aşteptaţi ca ei să o facă. O fac „pentru binele vostru". Ei sunt întotdeauna gata să-şi justifice comportamentul faţă de voi şi, la rândul vostru, voi îl puteţi justifica pe al vostru. Niciodată nu se întâmplă să gândiţi „Acest lucru este de neacceptat. N-ar trebui să se întâmple. Nu voi mai permite aşa ceva." Dacă cel atacat ar crede acest lucru şi l-ar comunica în mod clar, abuzul nu s-ar mai petrece.
Abuzul apare în cadrul spaţiului cenuşiu al vinovăţiei şi pedepsei. Tot ceea ce aveţi de făcut pentru a opri delictele din viaţa voastră este sâ spuneţi: „Treaba asta nu-mi dă o stare bună. Vrei, te rog, să încetezi?" Este o cerere simplă şi, cu toate acestea, vă e îngrozitor de greu să o faceţi. De ce? Din multe motive. Poate că sunteţi un copil asupra căruia un adult a comis un abuz. Adultul este imaginea autorităţii. Adesea, este un părinte pe care-l iubiţi. Chiar dacă sunteţi o persoană adultă, se aplică exact acelaşi tipar. Doriţi să câştigaţi iubirea ,durerea, sau vă disociaţi complet de ea. Sau acceptaţi că o meritaţi, deoarece nu sunteţi vrednici.

Adulţii care sunt trataţi cu violenţă, caută să recreeze suferinţa unei traume din copilărie, astfel încât să poată sparge tiparele disocierii, să recheme abuzul şi să conştientizeze rănile. Acesta este motivul pentru care. adesea, ei se căsătoresc cu o persoană care arată exact ca cea care a comis abuzul. învelişul negării subconştiente poate fi îndepărtat numai prin agravarea rănii. Eliberarea furiei, vinovăţiei şi urii de sine înăbuşite deschide uşa înspre vindecare şi integrare. Există multe versiuni ale trădării de sine. Este important să vă înţelegeţi propria versiune.

A-l acuza pe cel care comite abuzul, nu duce la eliberarea de caruselul violenţelor, deoarece tiparul este unul care se autocreează dar la un nivel subconştient. Atât timp cât rămâneţi în starea de victimă şi blamare, duceţi tiparul mai departe, trecând rana de la o generaţie la alta.
Şi toate acestea se întâmplă, deoarece nu aveţi curajul să priviţi înăuntrul vostru. Conştientizând tiparul, puteţi trăi pe deplin experienţa autoviolentării, vă puteţi ierta şi puteţi decide în mod conştient să nu mai fiţi o victimă.
Numai şi numai acest lucru poate opri trădarea de sine ciclică.
Paul Ferrini.
Asemenea unui copil, uita imediat orice jignire! Nu o pastra niciodata in inima,pentru ca va aprinde ura!
Shivananda
Scrie răspuns