021/9335 ALCOLINE ALIAT - Linie de asistenta pentru lupta cu dependenta de alcool. Informatii si sprijin pentru persoanele cu probleme legate de consumul de alcool si apropiatii acestora oferite de profesionisti si fosti dependenti. Luni-Vineri 10.00-17.00. Tarif normal.

Nu putem trăi singuri cu problemele presante.

Aici puteti povesti reusitele voastre.
Avatar utilizator
tudor
Veteran
Veteran
Mesaje: 3642
Membru din: 10 Dec 2009, 22:06
Zile de abstinență: 14,04,2008
Ani de abstinență: 10 ani
Localitate: Bucuresti
Contact:

Nu putem trăi singuri cu problemele presante.

Mesaj de tudor »

Va rog sa cititi cu atentie introducerea si o sa vedeti ca are o valoare practica in recuperare si va invit sa va destainuiti pentru o abstinenţă împlinită pe durată lungă şi pentru pace sufletească.

Vanea,dar si PROCO spunind despre eI,m-au impresionat cu onestitatea lor si m-au provocat sa lansez acest topic .
NUMAI UN ALCOOLIC POATE SA INTELEGA PE LA ALCOOLIC FARA SA IL JUDECE .

"Am mărturisit lui Dumnezeu, nouă înşine
şi unei alte fiinţe umane, natura exactă
a greşelilor noastre."

Nu putem trăi singuri cu problemele presante şi cu defectele noastre de caracter care le cauzează şi le agravează, au ieşit clar în relief acele experienţe de care n-am mai dori să ne aducem aminte, dacă am ajuns să ştim cît rău ne-au pricinuit, nouă şi altora, gîndirea şi acţiunile greşite-atunci, nevoia de a renunţa să mai trăim hăituiţi de acele fantome ale trecutului devine mai urgentă decît oricînd. Trebuie să vorbim cuiva despre ele.
Atît sînt, însă, de intense frica şi rezistenţa noastră faţă de a face DESTAINUIRI. Căutam o cale mai uşoară, care-de obicei-consta din a recunoaşte ceva general şi nu prea dureros, şi anume că atunci cînd beam n-am fost întotdeauna buni actori. Apoi, ca măsură de precauţie, adăugăm descrieri dramatice ale acelei părţi din viaţa de băutori, care oricum le sînt deja întrucîtva cunoscute prietenilor noştri.
Dar, despre lucrurile care ne sîcîie şi ne ard cu adevărat nu pomenim nimic. Anumite amintiri triste şi umilitoare, ne spunem noi, este bine să nu le împărtăşim nimănui. Nimeni pe lume nu trebuie să le afle vreodată. Sperăm să le ducem cu noi în mormînt.
Această tăinuire nu este numai neînţeleaptă, ci de-a dreptul primejdioasă. Puţine atitudini sub influenţa alcoolului ne-au produs mai multe necazuri decît ne poate produce acum rezervaFATA DE DESTAIUNUIRE. Ei mărturisesc că au încercat să ducă povara singuri; povestesc cît au suferit din cauza iritabilităţii, a neliniştii, a remuşcărilor şi a depresiei, şi cum, în căutarea inconştientă a uşurării, au ajuns să-şi acuze cei mai buni prieteni, de exact acele defecte de caracter pe care ei-însuşi încercau să şi le ascundă. Au descoperit întotdeauna că uşurarea nu venea niciodată din denunţarea defectelor altora. Fiecare trebuia să şi le mărturisească pe ale sale.
Obiceiul de a-şi admite defectele în faţa unei alte persoane este, desigur, foarte vechi. Valoarea acestei practici s-a confirmat mereu, de-a lungul secolelor-şi este o caracteristică a vieţii tuturor oamenilor profund spirituali şi cu adevărat religioşi. Dar, în zilele noastre, religia nu mai este, sub nici o formă, singurul susţinător al acestui principiu salvator. Psihiatrii şi psihologii subliniază adînca nevoie a fiecărei fiinţe umane de pătrundere concretă în sine, de cunoaştere a defectelor individuale de personalitate şi de discutare a acestora cu o persoana înţelegătoare şi demnă de încredere. În ceea ce-i priveşte pe alcoolici, metoda AA merge chiar mai departe. Cei mai mulţi dintre noi am declarat că, fără o mărturisire fără teamă a defectelor noastre în faţa unei alte fiinţe umane, nu ne puteam menţine abstinenţi. Pare limpede faptul că îndurarea lui Dumnezeu nu pătrunde în spiritul nostru, întru eliminarea obsesiilor destructive, pînă nu avem bunăvoinţa de a face aceste mărturisiri.

Cînd am găsit FORUMUL şi-pentru prima dată în viaţă-ne-am aflat printre oameni care păreau să înţeleagă, sentimentul de apartenenţă a fost deosebit de emoţionant. Credeam că s-a rezolvat problema izolării. Dar, curînd, am descoperit că, deşi nu mai eram singuri social vorbind, încă sufeream din cauza vechilor junghiuri provocate de izolare şi nelinişti. Pînă n-am vorbit, cu completă sinceritate, despre conflictele noastre interioare cu cineva, şi pînă n-am ascultat pe altcineva care îşi deschidea sufletul la rîndul său, n-am putut cunoaşte sentimentul integrării.DESTAINUIREA ERA răspunsul. El a fost începutul unei relaţii adevărate om-Dumnezeu.
.
Un alt mare cîştig pe care îl putem aştepta de la mărturisirea defectelor noastre unei alte fiinţe umane, este smerenia-un cuvînt deseori prost înţeles. Pentru cei care au făcut progrese în ABSTINENTA cuvîntul denumeşte o limpede recunoaştere a ce şi cine sîntem cu adevărat, urmată de o încercare sinceră de a deveni ceea ce am putea fi. De aceea, primul nostru gest către umilinţă trebuie să fie recunoaşterea deficienţelor noastre. Nici un defect nu poate fi corectat pînă nu vedem clar din ce constă el. Dar va trebui să facem mai mult decît doar să vedem.
O doză în plus de realism şi, deci, mai multă onestitate în legătura cu sine sînt marile cîştiguri pe care le obţinem sub influenţa DESTAINUIRII Pentru că ne sîcîiau, în continuare, frica, auto-compătimirea şi sentimentele rănite, poate că nu ne-am apreciat cinstit deloc. Prea mult sentiment de vinovăţie şi de remuşcare ne forţa să dramatizăm şi să ne exagerăm propriile slăbiciuni. Ori, mînia şi orgoliul rănit puteau fi ecranul de fum sub care ne ascundeam unele dintre defecte, pentru care îi blamam pe alţii. De asemenea, se putea că ne handicapau încă multe defecte, mari sau mici, pe care niciodată nu ştiuserăm că le avem.
ImagineOLD Tudor
-E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra." - Jules RenardImagine
Avatar utilizator
tudor
Veteran
Veteran
Mesaje: 3642
Membru din: 10 Dec 2009, 22:06
Zile de abstinență: 14,04,2008
Ani de abstinență: 10 ani
Localitate: Bucuresti
Contact:

Re: Nu putem trăi singuri cu problemele presante.

Mesaj de tudor »

De aceea, era mai mult decît evident că o auto-apreciere făcută de unul singur şi recunoaşterea defectelor noastre numai pe acea bază erau departe de a fi suficiente. Trebuia să primim ajutor din afara noastră dacă voiam sigur să cunoaştem şi să admitem adevărul despre noi-înşine-ajutorul lui Dumnezeu şi al unei alte fiinţe umane. Numai discutînd despre noi-înşine şi neascunzînd nimic, numai avînd bunăvoinţa de a primi sfaturi şi de a accepta ghidare-numai aşa devenea posibilă intrarea noastră pe drumul gîndirii neîncîlcite, al onestităţii solide şi al umilinţei autentice.
Şi totuşi, mulţi dintre noi am continuat să dăm înapoi, ' Ziceam: "De ce nu poate `Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi' să ne spună unde a intervenit rătăcirea noastră? Dacă acest Creator al nostru ne-a dat viaţă, în primul rînd-atunci, El trebuie să cunoască, în cel mai mic detaliu, toate devierile noastre din acel moment. De ce să nu ne admitem toate defectele direct Lui, fără mijlocitor? De ce să aducem în joc pe altcineva?"
La acest stadiu, dificultatea în încercarea noastră de a trata direct cu Dumnezeu, fără intermediar, are două aspecte. Deşi, la început, ne uluieşte descoperirea că Dumnezeu ştie totul despre noi, sîntem predispuşi să ne învăţăm cu aceasta destul de repede. Într-un fel, să fim doar noi-înşine cu Dumnezeu nu pare atît de stînjenitor ca a ne prezenta în faţa unei alte persoane. Pînă nu vom sta locului şi nu vom vorbi, cu voce tare, despre ce-am ascuns vreme atît de îndelungată, bunăvoinţa noastră de a face curăţenia generală rămîne, în cea mai mare parte, teoretică. Atunci cînd sîntem oneşti cu o altă persoană, se confirmă onestitatea noastră cu sine şi cu Dumnezeu.
Avantajul discutării cu o altă persoană este că putem primi comentariile ei directe şi sfaturi în privinţa situaţiei noastre-şi nu are rost să ne mai îndoim sufleteşte de valoarea acelor sfaturi. Parcurgerea drumului spiritual de unul singur este ceva periculos. Nu o dată am auzit chiar oameni cu bune intenţii afirmînd, cu tărie, că se aflau sub ghidarea lui Dumnezeu, cînd era mult prea limpede că se înşelau amarnic. Lipsiţi de experienţă şi de smerenie, ei se minţeau pe sine şi căutau să-şi justifice cele mai stupide acte pe motivul că aşa le-a dictat Dumnezeu. Merita notat faptul că oamenii cu o viaţă spirituală foarte dezvoltată îşi verifică permanent, prin discuţii cu prietenii sau cu sfetnicii lor spirituali, ceea ce li se arată ca fiind ghidare Dumnezeiască. Atunci, cu siguranţă, un novice nu este bine să se expună neşansei de a face erori stupide, poate chiar tragice. Comentariile şi sfaturile altora sînt deseori departe de a fi perfecte, dar vor fi mereu cu mult mai clare decît orice ghidare nemijlocită, cînd sîntem lipsiţi de experienţă în stabilirea contactului cu o Putere superioară noua-înşine.
Următoarea noastră problemă va fi descoperirea persoanei care să ne fie confesor. Aici avem nevoie de foarte multă prudenţă; să ţinem minte că prudenţa este o virtute de maximă valoare. Poate va fi nevoie să împărtăşim acestei persoane lucruri pe care nimeni altul nu este bine să le afle. Vom căuta să stăm de vorbă cu cineva care are experienţă, cineva care, nu numai că a reuşit să stea departe de pahar, ci a şi fost în stare să depăşească dificultăţi cu adevărat mari. Poate chiar dificultăţi ca ale noastre. Această persoană poate fi naşul nostru, dar nu neapărat. Dacă aţi acumulat o mare încredere în cel care vă este naş AA, iar temperamentul şi problemele sale sînt similare celor pe care le aveţi şi dumneavoastră, atunci este omul potrivit. În plus, naşul are avantajul de a şti cîte ceva despre cazul dumneavoastră.
Poate că, totuşi, relaţia cu el este de aşa natură încît n-aţi dori să-i dezvăluiţi lui decît o parte din povestea dumneavoastră. Dacă este aşa, atunci, nu mai zăboviţi nici o clipă, pentru că aveţi nevoie de a începe de undeva, şi cît mai curînd cu putinţă. S-ar putea să alegeţi pe altcineva pentru împărtăşirea acelor revelaţii despre sine care sînt mai dificile şi mai profunde. Acest alt confesor poate fi chiar din afara AA-ului-de exemplu, preotul sau doctorul dumneavoastră. Pentru unii dintre noi, cineva complet străin se poate dovedi persoana ideală.
Adevăratele criterii în alegerea confesorului rămîn: bunăvoinţa de a vă împărtăşi povestea şi încrederea deplină în cel căruia îi încredinţaţi prima examinare a eu-ului dumneavoastră. Chiar şi atunci cînd aţi găsit persoana potrivită, deseori se prea poate să aveţi nevoie de o hotărîre fermă, pentru a fi în stare s-o abordaţi. Din fericire, aveţi toate şansele să daţi peste o surpriză foarte plăcută. Cînd aţi explicat cu prudenţă de ce faceţi această împărtăşire îi cînd confesorul se dovedeşte a fi de maxim ajutor, conversaţia se încheagă cu uşurinţă şi curînd va fi foarte animată. În scurt timp, s-ar putea ca interlocutorul dumneavoastră să vă povestească ceva care să vă facă să vă simţiţi şi mai în largul dumneavoastră. Cu condiţia să nu tăinuiţi nimic, veţi cunoaşte un sentiment de uşurare care va creşte cu fiecare minut al conversaţiei. Blestematele sentimente, chinuitoare de ani de zile, ţîşnesc la suprafaţă din închisoarea lor şi, în mod miraculos, dispar de îndată ce sînt aduse la vedere. Cînd durerea s-a potolit, în locul ei se aşterne balsamul liniştii sufleteşti. Şi, cînd smerenia şi seninătatea se îmbină astfel, alte lucruri mari se vor produce. Mulţi odinioară agnostici sau atei, ne spun că au simţit prezenţa lui Dumnezeu. Chiar şi cei care avuseseră deja o credinţă, în acel moment 1-au simţit pe Dumnezeu mai aproape ca oricînd.
Acest sentiment de unitate cu Dumnezeu, această ieşire la suprafaţă din izolare, printr-o împărtăşire deschisă şi onestă a teribilei noastre poveri de vinovăţie, ne aduce într-un loc de odihnă în care să ne putem pregăti pentru următorii Paşi către o abstinenţă completă şi care are sens.
ImagineOLD Tudor
-E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra." - Jules RenardImagine
lazarescu nicolae
Veteran
Veteran
Mesaje: 908
Membru din: 18 Sep 2011, 19:35
Zile de abstinență: 30,06,2015

Re: Nu putem trăi singuri cu problemele presante.

Mesaj de lazarescu nicolae »

Intotdeauna povestile tale sant interesante Tudor,le citesc intotdeauna cu interes,duhovnicul are o mare responsabilitate el incearca sa modeleze inspre bine psihicul pacatosului de orice fel.Acest lucru nu este usor unii sant ascultatori din fire altii se impotrivesc la orice cuvint.Aa este deja pe calea cea buna,se pare,cand recunoaste ca este Aa,cand recunoaste ca are o problema si vrea sa se lepede de dorinta de a bea ,vrea sa fie ajutat.Cred ca cei mai multi AA sau oprit din baut prin dorinta lor proprie,prin puterea de a realiza ca alcoolul ii face rau nu ptr ca la amenintat sotia cu divortul.Am 12 zile de cind nu beau nu am dorinta de a bea nu simt decit repulsie cind ma gindesc la alcool de orice fel acum am mai mult timp liber,inainte imi iroseam timpul liber la un pahar de ceva si apoi eram obosit 3 zile.Nu se merita.Acum fac miscare alerg,ma plimb cu bicicleta abia astept miine sa urc pe munte 4 ore,devin mai puternic,ce antrenament ai facut,ramine in memoria organismului,si devii mai puternic de la o zi la alta dar dupa o betie se sterge totul ca si cum nu ai fi facut nici un antrenament de aceea trebuie sa aleg ori o cale ori cealalta si se pare caci calea fara alcool este cea mai usoara de ce sa nu o aleg pe asta. Cu respect NICU.
Avatar utilizator
Relus
Veteran
Veteran
Mesaje: 3802
Membru din: 27 Dec 2010, 12:17
Zile de abstinență: 27,12,2010
Ani de abstinență: 10 ani

Re: Nu putem trăi singuri cu problemele presante.

Mesaj de Relus »

Niciodata nu am trait in singuratate! Toti ma iubeau,toti lasau sa se inteleaga ca au nevoie de mine ,toti se foloseau de mine,si totusi eu am fost singura mult timp.Cine era prietenul meu? Seara ,doar seara cand ajungeam acasa ma simteam atat de singura,atat de respinsa ,imi era asa de teama,aveam o neliniste in corp,nu puteam sa fac nimic pina nu-mi cautam prietenul.Da prietenul meu "paharul" si culmea ca niciodata nu-mi placea sa fie gol,beam o gura si fugeam repede sa-l completez sa fie la vedere plin.M-AM AMAGIT ASA ANI DE ZILE.Am mers si la duhovnic ,plangeam si pe umarul mamei,incercam sa vorbesc si cu medici,am inceput sa studiez psihologie dar, nimic,beam mai "vartos" decat inainte,eram disperata,ma rugam,plingeam ,ma simteam posedata si nu mai aveam speranta.Dorinta exista,in fiecare zi ma priveam si observam schimbarile aparute,corpul se modificase ,fata se buhaise,de frumusetea pe care o aveam in tinerete nici nu se mai putea vorbi,sa fac ceva pentru mine nici atat,la masaj nu se putea merge,nici la o sala de fitnes,de ce ?era pierdere de timp,pe mine acasa ma astepta "paharul".Daca acestea nu au fost motive,serviciul mergea,in societate eram acceptata,(imi scuzam aspectul ca si Proco(cand erau parintii bolnavi,cand murea cineva,cand se nastea altul)},a venit o zi cand am facut o mare "boacana"(suport consecinte si acum -pe 16 luna aceasta este un an) acest fapt mi-a schimbat modul de gandire,mi-a activat vointa,am cerut cu o durere de nedescris ajutor ,am plins ,am oprit un preot pe strada(era cunoscut)i-am luat mana in mina mea si i-am spus ca sunt cea mai mare pacatoasa ,ca sunt aproape ca o criminala,m-a privit,mi-a spus bland"nici chiar asa" si eu am ramas cu povara.Ce ma ajutat omul 'TUDOR" el a avut curaj sa ma determine sa ma recunosc alcoolica.
vanea
Boboc
Boboc
Mesaje: 69
Membru din: 21 Feb 2011, 20:15
Localitate: Braila

Re: Nu putem trăi singuri cu problemele presante.

Mesaj de vanea »

As dori sa fac o completare la o fraza unde scrii ca :"Avantajul discutarii cu alta persoana este ca putem primi comentariile directe si sfaturi in privinta situatiei noastre .....As adauga.Cand te destainui unei persoane sau unui grup ,in primul rand te descarci sufleteste ,dai jos o povara de pe umerii tai si din mintea ta ,in acelasi timp poti fi de folos (exemplu)celor din fata ta ,dar poti si beneficia de sfaturi valoroase din partea lor spre binele tau.
Legat de parcurgerea drumului spiritual de unul singur ,scuza-ma dar nu intotdeauna poate fi periculos .Odata ce ai consimtit faptul ca o Putere Superioara tie te mai poate ajuta -salva ,deja nu mai esti singur ,ai un inger pazitor care nu te va indemna niciodata la lucruri rele .Dupa opinia mea .In rest ai perfecta dreptate .Ca sa incepi sa te descarci cuiva trebuie mai intai sa-ti invingi propriile orgolii imbinand smerenia cu onestitatea in asa fel incat sa-ti fie calauza cea dintai a pasilor tai spre ce ti-ai propus .
Avatar utilizator
Relus
Veteran
Veteran
Mesaje: 3802
Membru din: 27 Dec 2010, 12:17
Zile de abstinență: 27,12,2010
Ani de abstinență: 10 ani

Re: Nu putem trăi singuri cu problemele presante.

Mesaj de Relus »

Am avut emotii si pentru tine si pentru mine, eu am fost la nepotica mea ,la ziua de nastere ,anul trecut in aceeasi zi(16 oct.)am reusit sa le demonstrez cat sunt de teribila(alcoolul m-a facut "viteaza"),m-au invitat ,nici nu imi permiteam sa m-ai sper,mi-am cerut iertare la copii,s-au comportat nemaipomenit,fiul meu care a stat tot timpul langa mine la gratar ,nu putea sa creada ca eu nu beau,am fost intr-o stare de beatitudine(nici nu gandeam la alcool),nora mea chiar mi-a spus ca de acum daca te porti tot asa poti veni mai des la noi sa ne ajuti cu copii.Doar cine trece prin asa ceva imi poate intelege starea.Imi cunosteam copii,stiam ca sunt iertatori,dar nu credeam ca sunt atat de bucurosi si ca si-au dorit ATAT DE MULT aceasta schimbare care sa produs in mintea mea.Durerile sunt multe,cand dumnezeu ne da cate-o incercare si o vede rezolvata ne mai incearca inca o data si inca o data,nu trebuie da fim suparati pe EL si trebuie sa ne ducem 'CRUCEA MAI DEPARTE' .Multumesc lui Dumnezeu ca v-am descoperit si ma rog sa ne ajute in recuperarea noastra.
Scrie răspuns