stil de viata...

[Mia]

ardeleanca forever , dar locuiesc in Buc

somn usor!!

[Ovidiu73]

Bine ai venit pe forum Mia!
Daca citesti de ceva vreme forumul, inseamna ca stii ce ne poate capul. :zambet:
Ai nimerit unde trebuie. Tine aproape si sansele tale de a reusi vor fi mai mari.
Succes in demersurile tale!

[Mia]

multumesc mult, Ovidiu.

sper in tot ce-i mai bine de la acest forum!

[Gladiator73]

Buna Mia!Ma bucur ca ai facut acest pas,si ca ai inceput sa scrii pe forum.Ai pasit,sfioasa,pe prima treapta.Ai recunoscut ca ai probleme serioase cu alcoolul,deja urci serios.De acum e limpede ca drumul tau trebuie sa fie unul ascendent.Pentru inceput impune-ti sa nu bei urmatoarele 24 de ore.Nu e usor,dar cu ajutorul lui Dumnezeu totul e posibil.Ai curajul de a indura sevrajul....trece....si scrie pe o foaie de hartie cum iti vezi viata fara alcool,inchipuie-te in detaliu cum pasesti pe strada,cum dormi,cum relationezi cu ceilalti,cum lucrezi,cum iubesti....fara alcool.Eu,la inceputul abstinentei mele asa am facut.Si mi-a placut al dracului ce am vazut si am vrut sa devin asa cum mi-am inchipuit ca voi fi.
Citeste multa literatura de specialitate:,,Big Book",Viata fara alcool,,12 pasi 12 traditii si orice prinzi.Iti va da curaj si te vei regasi acolo.Si,iarta-ma ca-ti spun...mergi la grup.Stiu ca e greu sa te descoperi,sa recunosti in public,dar e mai important sa faci asta decat sa mori...Pentru ca doua sunt capetele de drum daca continui sa bei:spitalul de nebuni sau(si) moartea.Eu pana nu am inteles asta,am fost caldicel si am baut.Marturisirea in grup,sustinerea celorlalti,povestile lor de viata,..sunt ancore in abstinenta de o valoare inestimabila.
Te imbratisez si multumesc cerului ca ni te-ai alaturat!

[cloughie79]

Îţi spun şi eu ”Bine ai venit!“ printre noi, Mia.
Starea şi stadiul descrise de tine în prima postare sunt destul de asemănătoare cu cele trăite de mine atunci când am decis să renunţ la alcool, cu excepţia sevrajului, pe care, din fericire, nu l-am experimentat.

În primele zile de abstinenţă, pe mine cel mai mult m-au ajutat hotărârea de a spune stop alcoolului, motivaţia şi suportul moral primit de la cei din jur şi, în special, de la “tovarăşii de suferinţă” de pe forum. Aproape trei luni am citit toate poveştile de aici şi pentru mine acest lucru a însemnat enorm, atât sub aspectul cognitiv privind “problematica specifică“ dar şi, în egală măsură, în ceea ce priveşte “ororile” pe care le poate provoca băutura oamenilor în general şi alcoolicilor în mod special. După ce m-am logat şi am început să scriu, suportul şi încrederea că “se poate“ au sporit considerabil.

Referitor la cauzalitatea alcool-depresie, având în vedere vechimea în consum pe care ţi-o atribui în prima ta postare, înclin să cred că alcoolul ţi-a produs depresia şi nu invers, el fiind în majoritatea cazurilor de acest gen “capul răutăţilor“.

Mie alcoolul mi-a produs depresie, anxietate şi mi-a declanşat şi câteva atacuri de panică.
Pe vremea când eram consumator, am folosit şi eu combinaţia asta păguboasă antidepresive-alcool şi de fiecare dată mi se “tăia filmul” extrem de rapid. Am încercat şi varianta psihiatru, fără succes însă. Când am înţeles şi am recunoscut cu onestitate că alcoolul este cauza a tot ceea ce mi se întâmplă, am rărit treptat antidepresivele şi am ajuns, după o jumătate de an, la o stare de normalitate mulţumitoare.

Aşa cum mulţi de aici au reuşit să redevină oamenii care erau înainte de a fi îngenunchiaţi de acest demon nenorocit şi extrem de viclean, sunt convins că şi tu vei găsi resursele necesare pentru a reuşi acest lucru.

O seară minunată îţi doresc!

[Mia]

Buna Mia!Ma bucur ca ai facut acest pas,si ca ai inceput sa scrii pe forum.Ai pasit,sfioasa,pe prima treapta.Ai recunoscut ca ai probleme serioase cu alcoolul,deja urci serios.De acum e limpede ca drumul tau trebuie sa fie unul ascendent.Pentru inceput impune-ti sa nu bei urmatoarele 24 de ore.Nu e usor,dar cu ajutorul lui Dumnezeu totul e posibil.Ai curajul de a indura sevrajul....trece....si scrie pe o foaie de hartie cum iti vezi viata fara alcool,inchipuie-te in detaliu cum pasesti pe strada,cum dormi,cum relationezi cu ceilalti,cum lucrezi,cum iubesti....fara alcool.Eu,la inceputul abstinentei mele asa am facut.Si mi-a placut al dracului ce am vazut si am vrut sa devin asa cum mi-am inchipuit ca voi fi.
Citeste multa literatura de specialitate:,,Big Book",Viata fara alcool,,12 pasi 12 traditii si orice prinzi.Iti va da curaj si te vei regasi acolo.Si,iarta-ma ca-ti spun...mergi la grup.Stiu ca e greu sa te descoperi,sa recunosti in public,dar e mai important sa faci asta decat sa mori...Pentru ca doua sunt capetele de drum daca continui sa bei:spitalul de nebuni sau(si) moartea.Eu pana nu am inteles asta,am fost caldicel si am baut.Marturisirea in grup,sustinerea celorlalti,povestile lor de viata,..sunt ancore in abstinenta de o valoare inestimabila.
Te imbratisez si multumesc cerului ca ni te-ai alaturat!

Multumesc mult, Gladiator de primirea calduroasa. ti-am citit cu mare interes povestea de pe forum si m-am delectat cu scrierile tale!! ca am o problema cu alcoolul, am realizat mai demult..dar inca poate n-am gasit solutia potrivita mie. iata-ma acum si activa pe forum, cu mari sperante...o sa incerc si AA, de ce nu? ma gandesc ca ma va scoate poate din izolarea aproape totala in care m-am bagat din depresie/alcoolism. Mi-e frica de lista de care vorbesti tu...de asta ziceam in subiect de stil de viata...nu ma mai bucur demult de aproape nimic..oare voi invata din nou, am stiut vreodata? si stiu ca am de rezolvat si alte probleme in afara de abstinenta, respectiv depresia..nu stiu daca va disparea dupa un timp de abstinenta..de unde sa incep? stiu insa ca daca nu reusesc sa ma opresc din alcool nu o mai duc mult, o simt cu tot corpul meu obosit de atatia ani de alcool, dar inca nu ma vad in viata de dupa alcool.

multumesc frumos inca odata, vorbim

[Mia]

Îţi spun şi eu ”Bine ai venit!“ printre noi, Mia.
Starea şi stadiul descrise de tine în prima postare sunt destul de asemănătoare cu cele trăite de mine atunci când am decis să renunţ la alcool, cu excepţia sevrajului, pe care, din fericire, nu l-am experimentat.

În primele zile de abstinenţă, pe mine cel mai mult m-au ajutat hotărârea de a spune stop alcoolului, motivaţia şi suportul moral primit de la cei din jur şi, în special, de la “tovarăşii de suferinţă” de pe forum. Aproape trei luni am citit toate poveştile de aici şi pentru mine acest lucru a însemnat enorm, atât sub aspectul cognitiv privind “problematica specifică“ dar şi, în egală măsură, în ceea ce priveşte “ororile” pe care le poate provoca băutura oamenilor în general şi alcoolicilor în mod special. După ce m-am logat şi am început să scriu, suportul şi încrederea că “se poate“ au sporit considerabil.

Referitor la cauzalitatea alcool-depresie, având în vedere vechimea în consum pe care ţi-o atribui în prima ta postare, înclin să cred că alcoolul ţi-a produs depresia şi nu invers, el fiind în majoritatea cazurilor de acest gen “capul răutăţilor“.

Mie alcoolul mi-a produs depresie, anxietate şi mi-a declanşat şi câteva atacuri de panică.
Pe vremea când eram consumator, am folosit şi eu combinaţia asta păguboasă antidepresive-alcool şi de fiecare dată mi se “tăia filmul” extrem de rapid. Am încercat şi varianta psihiatru, fără succes însă. Când am înţeles şi am recunoscut cu onestitate că alcoolul este cauza a tot ceea ce mi se întâmplă, am rărit treptat antidepresivele şi am ajuns, după o jumătate de an, la o stare de normalitate mulţumitoare.

Aşa cum mulţi de aici au reuşit să redevină oamenii care erau înainte de a fi îngenunchiaţi de acest demon nenorocit şi extrem de viclean, sunt convins că şi tu vei găsi resursele necesare pentru a reuşi acest lucru.

O seară minunată îţi doresc!

buna seara cloughie!!! multumesc de intampinare!! si eu cred ca depresia s-a adancit de la alcool, si de la lipsa altor preocupari "extrascolare" alcoolului, desi e evident ca mai am si niste alte lucruri de identitate de rezolvat cu mine. M-am speriat in ianuarie, in luna de nebaut, cand mi s-a adancit depresia si in prostia mea nu intelegeam de ce nu imi revin dupa 1 luna nici fizic si nici psihic...culmea dupa ani de baut zi de zi...stiu ca imi trebuie timp, mult timp sa scot alcoolul din sistem si cum ziceam si mai devreme trebuie sa invat sa traiesc altfel decat am facut-o in ultimii 20 de ani. asta ma sperie...dar TREBUIE sa o fac.

ne auzim, sper sa am o noapte chiar daca alba, macar fara palpitatii si atacuri de panica ( da si eu le experimentez de vara trecuta)

multuuuumesc!!!

[Mihai]

Buna Mia , bine ai venit pe forumel !
Eu zic sa încerci si grupul AA din București , in felul acesta îți maresti șansele de reușită , poate ca va avea impact asupra ta .

Dupa cum vezi ești bine primită pe forum ,tot așa de bine vei fi primită si la grup .
Toate cele bune si ai mare grija la tentatii , ele vor veni cu siguranță si e bine sa ai pregătit deja un contraatac .

Mihai.

[Mia]

Buna Mia , bine ai venit pe forumel !
Eu zic sa încerci si grupul AA din București , in felul acesta îți maresti șansele de reușită , poate ca va avea impact asupra ta .

Dupa cum vezi ești bine primită pe forum ,tot așa de bine vei fi primită si la grup .
Toate cele bune si ai mare grija la tentatii , ele vor veni cu siguranță si e bine sa ai pregătit deja un contraatac .

Mihai.

Buna Mihai, multumesc de primire rumeg asta cu AA-ul. unde gasesc lista grupurilor?

[almaM]

Mia îți spun și eu bine ai venit pe forum!
Am scris o postare, mai consistenta dar s-a dus nu știu pe unde.
Ideea este ca îți doresc din suflet să poți să devii abstinentă! Părerea mea este, ca riști foarte mult combinând alcoolul cu medicamentele și daca tu simți că sănătatea ta, s-a deteriorat așa de mult, încât te gândești ca organismul îți este atât de vlăguit, cred ca ar fi bine să faci orice te-ar putea ajuta să încetezi băutul. Mai sunt pe forum fete din capitală și cred că dacă iei legătura cu ele, sunt dispuse să te însoțească la ședințele unui grup AA sau eventual la Centrul Aliat.
Te îmbrățișez și îți doresc o noapte odihnitoare!
Alma :hug: