dani scrie:Alex spune:
Cred ca depinde de vointa...
Imi cer scuze Alex ca nu am reusit sa ma fac inteles...mai incerc o data:
Deci,alcolismul este boala...diabetul este o boala...imi trebuie vointa sa ma tratez de diabet? Nu zic ca nu trebuie ca sa fac tratamentul,dar nu aici e cheia ...cheia e tocmai din abandonarea luptei...din recunoasterea infrangerii...abia atunci incep sa castig...cand apelez la o forta superioara ca eu cu vointa mea cu tot nu pot!
Si atunci ma uit la altii care au reusit(unii dintre ei in situatii mult mai grave) si vad ce au facut ei...s-au predat...vointa nu i-a ajutat ...i-a ajutat increderea intr-o Putere Superioara...Dumnezeu sau orice altceva.
Alex,esti o femeie desteapta,dar nu esti alcoolica(doar un alcoolic poate intelege un alt alcoolic) si poti gresi in transmiterea mesajului...mesajul asta cu "n-ai vointa sa renunti la alcool" l-am auzit de multe ori de-a lungul consumului meu compulsiv si nu m-a ajutat.
Nu sunt eu detinatorul adevarului absolut...e parerea mea si chiar astept si alte pareri.
Dani, eu nu m-am facut inteleasa!Ai dreptate, alcoolismul e o boala, categoric, nici nu indraznesc sa contrazic asa ceva!
Dar...vorbesc din propria mea experienta, din ceea ce am vazut la cei dragi mie,chiar si din ceea ce am citit(dar doar ceea ce am inteles si am recunoscut in vietile noastre) etc.Chiar si bolile...nu se manifesta la fel la toata lumea.Nici macar un diabet, boli cardiace sau chiar cancere.Sunt oameni care in momentul in care isi constientizeaza boala, cand se vad pe marginea gropii, cand realizeaza cat de muritori si de vulnerabili suntem, iubesc viata(cu tot ce inseamna ea) mai presus de orice, se documenteaza din punct de vedere medical, isi fac un plan de lupta, si joaca totul pana la ultima carte pentru viata lor.Conteaza foarte mult motivatia, resursele noastre interioare(mai ales dragostea primita in copilarie de la familie si in special de la mama) si multe alte variabile...Probabil sunt persoane la care alcoolismul ramane latent toata viata in ciuda greutatilor intalnite(nu stiu zic si eu,poate nu e asa) si persoane care mor in sant, in ciuda nenumaratelor sanse care li se ofera...
Sunt cardiaci care mor la 30 de ani ca nu vor sa respecte regimul de viata, diabetici la fel..si am vazut altii care au prins 70-80 de ani de viata, pentru ca au vrut sa traiasca.
Inteleg ce zice Paul, ii inteleg felul de a fi, pentru ca ma recunosc pe mine in el.Sunt fosta fumatoare.Era o vreme in care fumam cate un pachet de tigari pe zi.Primul lucru dimineata, inaintte sa mananc, era tigara.Eram in spital cu infectie in gat, mai aveam un pic si muream, dar nu lasam tigara sub nici o forma.Am avut tentative sa ma las de fumat, esuate, de multe ori.Pana la un moment dat...nu stiu acum sa mai explic ce itinerar interior am urmat, stiu doar ca mi-am rezolvat acea dependenta
psihica de tigari.Din acel moment nu am am pus mana pe o tigara si nu o voi mai face niciodata.Pentru simplu fapt ca nu mai imi trebuie.Imi par atat de inutile...E ceea ce spuneam: am agsit alte adictii, mai sanatoase, de pe urma carora sa am de castigat.Si cu bautul: codependenta e o faza incipienta a alcoolismului.Am inceput sa
simt asta, de cand am venit aici pe forum.Cred ca daca nu eram codependenta eram alcoolica...sau poate ma drogam, Doamne fereste...E o lipsa a noastra in primul rand interioara, o lipsa de dragoste din copilarie, pe care, incepand din adolescenta o suplinim si noi cum putem...Unii cu tigari, altii cu bautura, altii cu droguri, altii cu relatii toxice in care retraiesc traumele copilariei, iar si iar...
Dar daca omul isi constientizeaza aceste lipsuri, daca este ajutat, daca vrea(in primul rand) etc isi poate umple "rezervoarele" de iubire cu altceva, nu cu lucruri distructive.Si poate reusesc sa aiba de daruit celorlalti mult mai mult ajutor si intelegere, decat cei care vin din familii echilibrate...O sa fac un mic ocol- de ce oare unii din cei mai mari sfinti, din istoria crestinismului au fost mai intai niste oameni adictivi, pacatosi?Ei au gasit calea spre vindecare si s-au ridicat deasupra tuturor , in ciuda acestor boli...Deci se poate!Depinde de multe variabile, dar Paul imi face impresia ca va reusi, si va reusi repede.Depinde doar de el daca , dupa reusita va stii si-o pastreze..Adica , ar putea,daca isi va dori asta, daca va avea motivatia, ca forta are...E doar parerea mea, si eu m-am inselat de multe ori...Sper ca Paul sa ne tina la curent si sa ne confirme sau sa ne infirme toate aceste lucurui...
Cateva cuvinte pentru Paul
Celalti de pe forum sunt mult mai in masura sa te sfatuiasca in problema ta, e foarte adevarat.Eu sunt codependenta, iar un codependent are senzatie ca le stie pe toate, deci e foarte posibil sa ma insel, sub nici o forma nu ii contrazic pe ceilalti.E doar formea mea de a vedea lucrurile.Oricum, din tot ce am spus, sper sa ramai doar cu mesajul pozitiv pe care am vrut sa il transmit: esti o persoana care poate, daca vrea, si care e valabil pentru noi toti de aici.Pentru restul, vorbeste cu ceilalti,ca sunt trecuti deja prin asa ceva si intr-adevar stiu mai bine...