Buna seara!

[Live or Die]

Imi doresc sa raman abstinenta,e singura mea salvare,si da,o fac pentru mine in primul rand,cu asta trebuie sa ne obisnuim zi de zi.Am citit multe aici,si carti motivationale,recomandate,religioase,articole pe aceasta teama...am inteles ca noi alcoolici ne putem intelege daca vom mai avea vreo recadere,sa dea D-zeu sa nu se intample!,ma gandeam totusi la ceilalti apropiati noua si care stiu de problema noastra ca ei vor trai in incertitudine toata viata deoarece nu vor sti daca ne vom apuca iar.Nici noi nu avem aceasta certitudine,de a ramane abstinenti desi ne dorim din tot sufletul sa fie asa insa cred ca atunci cand iubesti cu adevarat il accepti pe celalalt cu bune si rele,cu momente viitoare placute sau mai putin placute,eventuale probleme,griji...Cei care iubesc cu adevarat isi asuma si riscul de a ramane langa un abstinent care poate recidiva vreodata indiferent de cat de implinita si minunata e relatia lor.Daca unul din parteneri are o problema sau descopera ca are o boala esti alaturi de el atunci cand iubesti cu adevarat...cred ca sunt niste norocosi cei care au langa ei un asemenea partener!Partenerul meu imi pune aceasta conditie in relatie noastra,...daca nu mai bei...si il inteleg dar cred ca mai mult de atat ar trebui sa-i spun ca trebuie sa inteleaga ca e o boala pe care o tin sub control,e boala noastra a alcoolicilor,asa cum sunt si alte boli care trebuiesc tinute sub control.
Si ca el trebuie sa se obisnuiasca cu ideea asta de acum inainte.Nu se stie niciodata ce va fi,oricine se poate imbolnavi oricand de ceva,asta nu inseamna ca nu mai continui o relatie din cauza acestei frici...sau traiesti cu frica zilnic.
Eu asa gandesc,stiu ca ramanem abstinenti pentru noi in primul rand,dar ce facem cu ceilalti pe care ii iubim si traiesc cu aceasta frica?

[george_41]

Salutare Live or Die,

bine ai venit .
Citesc topicul tau inca de marti si am vrut sa-ti scriu, dar de vreo doua zile mi-au "explodat" gandurile si abia acum , dupa ce am facut putina ordine la "mansarda", reusesc sa iti scriu cateva idei.(S-au scris multe aici pe forum , dar sunt "ingropate" sub zeci sau sute de mesaje).
Mie imi place sa vad si partea pozitiva a situatiilor sau "partea plina a paharului".Chiar si cand beam faceam cumva si umpleam repede paharul proaspat golit :ranjet: .
Dupa cum am inteles, alcoolismul este o boala nevindecabila care se transmite genetic.Aceasta boala afecteaza cam unul din cinci oameni.Eu vin si spun ca asta inseamna ca suntem speciali. Suntem rari ca unele metale sau pietre pretioase, neslefuite insa.

Dupa ce un alcoolic alege abstinenta ca stil de viata el/ea este "CONDAMNAT LA ILUMINARE".Expresia nu-mi apartine , dar mi-am insusit-o cu nerusinare (am gasit-o in topicul lui Mihai). Daca nu alege drumul asta, s-ar putea sa ajunga "condamnat la moarte".
Cand am citit despre expresia asta , mi s-a parut un pic deplasata, dar dupa indelunga cugetare m-am prins.Ce sa-i faci , eu ma prind mai greu despre cum stau lucrurile, dar pana la urma reusesc.
M-am intrebat : de ce condamnat si ce-i aia iluminare? Pai iluminarea nu-i altceva decat o intelegere a lucrurilor si situatiilor din jurul nostru . E ca si cum ai "bajbait" pe intuneric si usor, pe nesimtite, incepi sa vezi si nu numai. Incepi sa si intelegi ceea ce vezi.Si daca ai un strop de curaj, mai si actionezi bazandu-te pe noile informatii. Pe scurt, "iluminarea" e "cool". E fara lacrimi, e cu veselie non stop, e pe gratis, e pentru toata lumea din belsug. Singura problema e ca nu exista harti catre "acolo" care sa ti se portiveasca.Singur gasesti calea,drumul, poteca, linia aeriana,caravana,autostrada etc.
Bun , m-am intrebat eu dupa ce m-am dumirit, dar de ce "condamnat"? Cuvantul asta suna cumva a obligativitate si mie nu-mi plac presiunile.Daca vreau sa merg , o fac , daca nu, NU. Ce daca am poveri multe si drumul asta le mai usureaza? Fac asa cum vreau eu. Ca un magar. Pai raspunsul sta "in umbra": daca n-o faci, drumul te va duce inevitabil acolo de unde ai pornit. Si incepi iar abstinenta de la zero. Si iar esti condamnat ca Sisif sa urci pe muntele cunoasterii. Sau nu mai incepi nici o abstinenta si te pregatesti pentru ceremonia ta de inmormantare.Stiu, suna foarte drastic, dar daca stai sa te gandesti, perioada dintre momentul in care te reapuci sa bei, pana atunci cand mori, nu se mai poate numi viata. Deci , pe scurt, daca renunti definitiv la ideea de abstinenta, e "nashpa".
Ok, zic, accept condamnarea.Dar stai sa vezi ca e al naibii de greu sa ajungi acolo fara harta si cu atatea "bagaje" in spate.Chiar daca nu cazi, uneori e greu sa mai inaintezi chiar si un "milimetru".Dar pana la urma se poate reusi. Pentru ca sunt maini de ajutor peste tot pe drum.

Dupa ce reusesti, devii ceva extraordinar, rar ca un diamant slefuit.(Eu ma simt ca Superman, iar kryptonita mea e alcoolul). Uitandu-te in urma , poti afirma fara sa gresesti prea mult, ca doar boala asta numita alcoolism te-a ajutat sa ajungi acolo.Deci pana la urma tot raul e spre bine.
Oamenii obisnuiti ajung si ei la iluminare , dar cred ca procentajul de reusita e mai mare la alcoolici (asta am inventat-o eu si nu ma bazez pe nimic atunci cand afirm asta) comparativ cu ceilalti.

Deci, in concluzie : CE BINE CA SUNT ALCOOLIC ! :jos-palaria:
Si ca sa nu uitam : AZI NU BEAU.

[ilyuta]

Buna dimineata draga Live, salutare tuturor!
Am citit postarea adresata tie anerior si mi-a placut foarte mult si pentru ca noi romanii suntem cam circotasi de felul nostru, as dori sa fac unele precizari numai si numai pentru mine. :jos-palaria:
Are dreptate George in tot ceea ce a afirmat, in legatura cu "condamnarea la iluminare" si restul dar completez eu, acesta condamnare la feicire nu este pentru mine mereu.Este doar in ceea ce priveste abstinenta pentru ca in rest, viata este plina de problema, cind sus, cind jos, mult se pot intimpla in viata unui om sau ale acelor dragi de linga noi si lucrul bun este ca desi nedepinzind de noi rezolvarea acelor lucruri, macar avem mintea limpede pentru a actiona corect si a nu ne autodistruge grabindu-ne sfirsitul.Viata nu este numai lapte si miere, bucurii, impliniri si visuri realizabile, este pline de urcusuri si cumpene, dar acum avem discernamintul in a o trai demn si asa cum se cuvine fara a ne simti vinovati de tot ceea ce se intimpla rau in jurul nostru.Am citit undeva ceva care mi-a placut foarte mult si pe care inainte vreme eu aplicam cu indirjire:"daca vrei, poti multa muntii din loc" :surprins: dar daca te gindesti bine"ii lasi la locul lor, pentru ca nu te deranjeaza" asa eram eu, cind imi propuneam sa fac ceva si faceam de multe ori acelasi lucru , cu speranta ca rezultatul va fi altul, ceea ce este imposibil. Si daca nu-mi iesea, eram frustrat si beam.:plans: Acum stiu ca nu ma pot comporta ca si cum as dori sa trec cu capul prin zid, spun "nu", ocolesc zidul si merg mai departe cu viata mea...
In concluzie, cu bune cu rele, cu bucurii si nezauri, viata trebuie traita asa cum se cuvine, fara alcool, deoarece avem numai una "si nu mai putem trei ceea ce nu am trait la timp, niciodata". :jos-palaria:


Si vreau sa-ti raspund aici la intrebarea ta despre frica celui de linga tine, care nu prea mai are incredere ca nu vei mai consuma alcool in viitot. :surprins: Stii ceva, nu incerca sa-l linistesti absolut deloc.Vezi-ti de abstinenta ta, fa tot ce-ti sta in putinta sa nu te mai lupti cu alcoolul si sa-ti faci promisiuni pe termen lung(decit pt ziua in curs) iar pe prietenul tau lasa-l sa se gindeasca si sa-i fie frica cit o vrea, deoarece este PROBLEMA LUI, nu a ta.(You do the best and hope for the best!)
Singura si cea mai importanta persoana pe care trebuie sa o multumesti trebuie sa fii TU si fiindu-ti tie bine, le va fi bine si tuturor celor dragi tie din jurul tau. :zambetoi:

Te imbratisez cu drag si tine aproape! :cuminte: :jos-palaria:

good-day-3.jpg

[HOPE]

LD, am intrat sa te salut si sa te intreb daca esti ok?!!!
Cu drag, Hope. :hug:

[Live or Die]

Sunt bine,multumesc Hope!Va sunt recunoscatoare pentru prezenta benefica din viata mea,parerile si raspunsurile voastre pozitive imi intaresc din ce in ce mai mult convingerea ca sunt pe drumul cel bun!Va apreciez pe toti,impreuna suntem mai puternici si vom sti intotdeaua sa spunem nu! oricarui gand legat de consumul de alcool!
Va imbratisez cu drag!

[lupica]

:jos-palaria: :zambet:

[Live or Die]

Va citesc zilnic,chiar si noaptea,am invatat si invat multe lucruri de aici,am simtit pe pielea mea cum ramanand abstinenta,incet incet,ma simt mai bine,pozitiva,impacata cu mine,pur si simplu accept ce sunt si ce imi ofera fiecare zi din viata.Sunt mai calma si linsitita,asa cum infruntam fiecare zi cu rugaciunea noastra salvatoare-AZI NU BEAU!- tot asa imi spun ca orice ni se intampla,de bine sau de rau,ACCEPT,faca-se voia Domnului,daca cred ca pot schimba ceva,ma rog la D-zeu sa indraznesc pentru a actiona in asa fel incat situatia sa fie mai buna.
Ma linisteste si bucura faptul ca ati avut dreptate,daca eu sunt bine,mai bine,se resimte in jurul meu,si ceilalti sunt bine si le simt dragostea si grija lor.Nu ma astept insa prea mult sa-mi inteleaga boala mea,de aceea vorbesc cu voi,nu v-as judeca niciodata,va inteleg perfect,pentru mine sunteti perfecti tocmai datorita acestei imperfectiuni a noastre,gasesc in scrierile voastre multe raspunsuri la unele intrebari ce m-au framantat,stiam dar mi-ati confirmat ideea ca ajuta mult credinta si gandirea pozitiva.Gandim frumos,pozitiv si nu mai facem atata caz pentru griji,probleme,ganduri negre ca atunci cand consumam alcool.
Am curajul sa schimb acum ceva ce ma cam framanta un pic si stiu ca pot sa am raspunsul de la voi,de aceea o sa scriu asa-Am citit tot aici ca alcoolismul este o boala si nu depinde de vointa noastra-Eu am acceptat aceasta idee,ca am o boala,ca sunt neputicioasa in fata ei,ca exista o putere mai mare decat mine care poate sa ma ajute(in cazul meu Dumnezeu),imi doresc sa raman abstinenta in fiecare zi pana la sfarsitul vietii si totusi...cand sau daca alcoolul o sa ma incerce iar si o sa vrea sa reincep sa beau,nu atunci ini trebuie o vointa de fier?
Cand citesc ca alcoolul nu depinde de vointa omului devin oarecum pesimista.Eu o sa fiu pregatita in clipa cand alcoolul o sa-mi dea iar tarcoale,stiu ca trebuie sa refuz categoric,o sa-mi reamintesc cat rau mi-a facut,cat rau ar pute face,o sa spun rugaciuni in gand,o sa va citesc pe voi,o sa-mi treaca prin minte tot ce am citit si invatat,o sa ma gandesc si la cat de bine imi este fara alcool.etc..,aici e vorba insa de a avea o vointa foarte puternica,sa-mi doresc din suflet sa raman abstinenta,ce ma fac,ce ne facem daca ne lasa vointa,intrucat alcoolismul nu tine de vointa...Asta ma intriga pe mine acum,poate cineva sa-mi spuna cum stau lucrurile,sper ca m-am facut inteleasa,poate si altcineva si-a pus aceasta intrebare,poate am gasit deja raspunsul aici si nu l-am sesizat si aprofundat,oricum eu o sa va citesc si sunt alaturi de voi.
Va imbratisez cu drag suflete alese,D-zeu sa ne ajute pe toti!

[ilyuta]

Stai sa caut eu o intrebare asemanatoare cu a ta, pe care cu teama mi-ampus-o cind am venit pe forum, ti-o postez aici si-ti raspund imediat la intrebarile si framintarile tale.

Hai ca am gasit Live si cind nu ai ce face, citeste la topicul meu inchis, "Eu sunt ilie!", asa, ca sa te delectezi.

Deci, uite ce scriiam eu la inceputuri, printre altele:


"Eu sunt Ilie

Mesajde ilie » 13 Feb 2012, 20:49
Vreau sa imi cer scuze daca o sa par plictisitor pentru unii si nu cred ca este normal sa postez in fiecare zi pe forum dar o fac in speranta ca asa voi putea trece cu succes peste inceputul abstinentei mele.Am citit multe articole aici de foarte mare ajutor mie si eu cred ca pentru mine, ma va ajuta sa reusesc facind asta.Asa ca, azi am o luna si 3 zile de cind nu mai beau si vreau sa ramin asa.Cam dupa cit timp trece pericolul de a-ti fi frica de tine ca sa nu te intorci de unde ai plecat?
Multumesc tuturor pentru intelegere.

Multa sanatate si putere va doresc la toti"

Acus eu voi face 4 ani de abstinenta si nici vorba sa mai am acele temeri de la inceput si sfatul meu din suflet si sincer pentru tine(pentru ca ni l-ai cerut, altfel n-as fi indraznit) este sa nu-ti mai propui sa nu mai bei niciodata.NU, NU, NU!!!Este prea mare si apasatoare povara pe umerii tai si eu am recazut de sute de ori, facind asta. :plans:
Deci sfatul meu pt tine este sa GIVE UP cu alcoolul, sa stii ca este extrem de puternic , parsiv si vicleamn si te asteapta la cotitura.RESPECTA-L si nu te mai pune cu el, fiti PARALELI, el cu drumul lui, tu cu drumul tau.Priveste-l ca pe o OTRAVA si ai bea tu de buna voie si nesilita de nimeni OTRARAVA?NU!Simte-te ca si cum ai fi cu Casius Clay in ring, in zilele lui de glorie si cu prima inghititura luata de alcool, vei fi facuta KO ca de pumul boxeorului(pt ca nu te vei opri la un pahar si in timp aceasta boala evolueaza si se cronicizeaza). :plans:
Concluzia ar fi, lasa trecutul, care nu oate fi schimbat, lasa viitorul pt ca numeni nu stie ce va fi si traieste ASTAZI NU BEAU din plin si tot asa in fiecare zi.Lasa-i pe cei din jur sa creada si sa gindeasca ce vor deoarece este problema lor si nu a ta, iar tu incet si sigur, adauga cite un graunte de abstinenta la gramajoara ta.Si eu am inceput asa si toti cei de pe forum si astazi , chiar daca am alte probleme, macar am mintea clara sa stiu cum sa le rezolv.
Mult succes si rabdare in tot ceea ce alegi sa faci si tine aproape de noi! :cuminte: :jos-palaria:

[dani]

Buna Live or Die!
Imi cer scuzer ca nu am timp acum,dar citeste paginile 5-6-7 de la aceat link:

viewtopic.php?f=5&t=1555&hilit=vointa+v ... i&start=40
Unde s-a mai dezbatut subiectul ''vointa''
O seara buna!

[denispericolpublic]

Bine te-am găsit LD. Eu te consider de pe acum încă un prieten în barcă . Sunt multe bărci. Asta-i barca noastră și îți spunem bine ai venit. Nici eu nu am urcat de mult în plutitoare, dar de când sunt pe aici furtunile n-au reușit să mă răstoarne.
Eu îți doresc să trăiești. Moartă nu vei fi bună nici pentru tine , nici pentru ceilalți. Mai amâna moartea. Toți vom ajunge acolo și ne vom plictisi de ea.
Acum vei începe să iubești mai mult viata, claritatea minții, luciditatea sufletului, existența cu tot ce are ea. Și să vezi tu satisfacții... în fiecare zi îți vei servi un cadou.
Lăsa teama de recădere și posibilele, prezumtivele, potențialele...
găuri negre.
Și eu m-am răscolit destul la început cu matematizarea acestor probleme. Cred că mi-am făcut prea multe griji... marea problemă filozofică a drobului de sare.
În ciuda faptului ca nu pot avea chiar toată încrederea în mine, acum este bine.
Acum e liniște. Cerul este senin, iar când apar nori eu știu ca-s efemeri...iar va răsări soarele, iar voi ferici prin zările luminoase ale lumii.
Înainte beam dintr-o mare exaltare a vieții, acum nu mai beau din prea multă dragoste de clipa ei.
Trăiește ori mori...
Noi îți dorim să alegi viața.