Buna !

[HOPE]

Buna Auras!

Te vad on si vreau sa te intreb ce inseamna "abstinenta de calitate". Cum se poate cuantifica acest lucru.Te intreb, pentru ca, am observat printre alcoolicii abstinenti practica "aratatului cu degetul" sau ca sa ma fac mai bine inteleasa marginalizarea celor care nu urmeaza anumite tipare. :confuz:

[Relus]

Am scris mult,am pierdut tot,voi încerca sa ti scriu iar.

[Relus]

Ce este pentru mine abstinenta de calitate .?
Din tot ce ai scris,chiar m ai ajutat sa ti scriu ceva fara sa ma străduiesc sa caut cuvinte sofisticate,si fara noima.
Eu vad calitatea vietii mele in abstinenta in felul următor,sa mi schimb felul de gândire,sa ma dezvolt spiritual,profesional,sa pot zilnic sa ma analizez,si sa mi fac un inventar moral,sa stiu unde am crescut,unde am greșit,unde m ai am de îndreptat din acele defecte de caracter, care mi au provocat dezechilibrul psihic si spiritual .
Eu nu mi fac probleme din cauza celor care,asa cum spui tu,impun limite,si care ar cauta sa ma marginalizeze.
Acei oameni care fac asta ,la fel ca si cei care au impresia ca sunt marginalizați,tocmai ei sunt cei,care nu au reusit sa facă mare lucru pentru calitatea abstinentei,
Programul,atat cat il fac si eu,m a învățat sa iert,sa iubesc,sa ma Multumesc cu ce am si sa nu mi fac griji din pricina altora.
Nu este egoism,dar ma implic in viata altora doar atunci cand imi cer ,nu mi mai fac griji din cauza celor care nu ma vor,este doar problema lor,nu suntem pe aceeasi lungime de unda,aici da putem vorbi de "cuanficicare".

[Relus]

Conflictul îşi are originea în nevoi sufleteşti neexprimate

Una dintre cele mai complexe şi provocatoare lecţii de viaţă este a învăţa să nu punem totul la inimă, acumulând negativitate. În special atunci când suntem tineri, sau dacă suntem prea sensibili, ducem atât de mult din energia aferentă întâmplărilor vieţii, în lăcaşul inimii. Această atitudine poate fi copleşitoare şi contraproductivă, dacă ne destabilizează în mod frecvent. Atunci când ne simţim criticaţi sau atacaţi din toate direcţiile, devine extrem de dificil să ne revenim, pentru a continua să afirmăm adevărul nostru, redându-l prin cuvinte şi reflectându-l în fapte. În aceste situaţii, am face bine să ne amintim vechea zicală cu privire la importanţa desprinderii de anumite situaţii, ce vor aluneca din câmpul nostru, precum se prelinge apa de pe spatele unei răţuşte.

Conflictul este un aspect inevitabil al vieţilor noastre; dat fiind că, adeseori, sistemele noastre de credinţă şi modurile noastre de a fi contrastează puternic cu cele ale fiinţelor dragi, ale cunoştinţelor, ale partenerilor de afaceri, ori ale colegilor de serviciu. Totuşi, în pofida suferinţei pe care o pot declanşa neînţelegerile, ele constituie, totodată, o sursă de învăţăminte. Maniera în care ne strunim pe noi înşine, atunci când ne aflăm în situaţii tensionate sau conflictuale, indică nivelul nostru de răbdare, de stăpânire de sine, precum şi gradul de elevare a stărilor noastre emoţionale – calitatea energiei noastre.

Cu scopul de a soluţiona conflictele, oricât de supărătoare ar fi motivele neînţelegerilor, ar trebui să ne abordăm oponentul cu inima deschisă, plină de compasiune. Judecăţile şi vina trebuie lăsate deoparte; mai mult decât atât, ele trebuie înlocuite cu respect reciproc. Conflictul îşi are, în mod frecvent, originea, în nevoi sufleteşti neexprimate, care sunt mascate de atitudini combative, sau de un comportament agresiv. Dacă abordăm şi gestionăm o stare conflictuală, cu inimile pline de iubire şi acceptare, atunci vom fi, cu siguranţă, în măsură să găsim o cale de soluţionare favorabilă.

Cel mai adesea, atacul şi critica din partea celorlalţi au legătură mai degrabă cu ei înşişi, precum şi cu simţămintele lor, decât cu noi. Dacă ne implicăm excesiv în procesul de adaptare la energia negativă emisă de alţi oameni, pierdem contactul cu însăşi esenţa fiinţei noastre. De fapt, din perspectiva gândirii pozitive, aceste pietre azvârlite şi săgeţi lansate în direcţia noastră, ne oferă posibilitatea de a ne consolida percepţia fundamentală asupra Sinelui, precum şi de a învăţa să facem un salt lateral şi să deviem negativitatea celorlalţi, greşit direcţionată. Cu cât mai frecvent procedăm astfel, cu atât mai dibaci vom deveni în a discerne ceea ce ne aparţine şi ţine de noi, faţă de ceea ce aparţine altor oameni şi ţine de ei. Prin practică, vom dobândi controlul asupra integrităţii noastre energetice, refuzând să servim drept ţinte pentru mânia şi frustrarea neconştientizate şi neasumate de oamenii din jurul nostru.

Cheia pentru a descoperi şi descifra înţelepciunea tăinuită în conflict rezidă în a te întreba de ce eşti în dezacord sau „ai intrat în coliziune” cu o anumită persoană, sau de ce eşti în dizarmonie cu o anumită situaţie. Sinele tău lăuntric ori Universul încearcă, probabil, să te îndrume către o lecţie de viaţă; prin urmare, fii cu urechile ciulite şi cu ochii larg deschişi!

Odată ce vei fi examinat îndeaproape rădăcinile – cauzele, atât cele profunde, cât şi cele de suprafaţă, ale neînţelegerii, depune efortul conştient de a elibera mânia ori resentimentele! Procedând astfel, energia dintre tine şi oponentul tău se va ameliora semnificativ, chiar dacă acesta din urmă încă acţionează sub imperiul unei stări emoţionale mai limitate şi al unui nivel energetic mai scăzut. Ia în considerare faptul că fiecare dintre voi are propriile motive pentru a gândi şi simţi în modul său specific! De asemenea, acceptă că nu îţi este cu putinţă să schimbi mentalitatea oponentului tău! Astfel, vei reuşi să gestionezi dezacordurile în chip raţional, cu fermitate, precum şi cu dorinţa de ajunge la un consens.

Dacă asculţi cu luare-aminte, chibzuinţă şi atenţie dublată de empatie, pe parcursul conflictului şi al negocierilor, vei reuşi să transformi „coliziunile”, litigiile, în oportunităţi de soluţionare, prin concesii reciproce. Analizează-ţi gândurile şi sentimentele, cu mare atenţie! S-ar putea să descoperi fie o anumită recalcitranţă în interiorul tău, în virtutea căreia opui rezistenţă; fie faptul că, pe negândite, te alimentezi pe tine însuţi cu mesaje negative, referitoare la oponentul tău. Pe măsură ce ţi se clarifică propriul rol în cadrul disensiunilor, fiecare conflict se preschimbă într-un nou prilej de a-ţi dezvolta empatia, compasiunea şi toleranţa.

În cele din urmă, vom fi în măsură să percepem corect feedback-ul oferit de ceilalţi, preluând ceea ce ar putea avea caracter constructiv şi eliberând ceea ce nu ne priveşte şi nu are nicio legătură cu noi. Întâi de toate, însă, vom avea grijă de noi, cu compasiune, conştientizând când nu este recomandat să preluăm ceva din exterior, întrucât ne va răni. În aceste situaţii, procedăm ca răţuştele, scuturându-ne şi lăsând negativitatea să se prelingă şi să se rostogolească de pe noi, în timp ce ne urmăm calea în lume.

Madisyn Taylor – Puterea Compasiunii

[Relus]

Când te pui în slujba altora, oameni la care ţii şi de care îţi pasă, poate pe care îi iubeşti, puterile tale se înzecesc.

Prima mare problema cu înţelegerea acestui principiu e că oamenii îl înţeleg greşit, dar nu e de mirare.

În tot discursul acesta cu ajutatul şi a fi în slujba celorlalţi pentru a-i servi nu am găsit niciunde că ţi se ceară să te sacrifici pe tine: că trebuie să suferi, sau te înjoseşti, să accepţi şi să tolerezi comportamente nepotrivite.
Dimpotrivă.

Cu cât mai multă putere ai tu, cu atât îţi poţi îndeplini misiunea de a ajuta mai bine.

A ajuta şi a fi tu puternic, merg mâna în mâna, permanent.

Şi evident, că odată ce ai puterea, vei descoperi cine eşti cu adevărat.
Odată cu puterea vine şi responsabilitatea.
- Pera N.

[HOPE]

Ce este pentru mine abstinenta de calitate .?
Din tot ce ai scris,chiar m ai ajutat sa ti scriu ceva fara sa ma străduiesc sa caut cuvinte sofisticate,si fara noima.
Eu vad calitatea vietii mele in abstinenta in felul următor,sa mi schimb felul de gândire,sa ma dezvolt spiritual,profesional,sa pot zilnic sa ma analizez,si sa mi fac un inventar moral,sa stiu unde am crescut,unde am greșit,unde m ai am de îndreptat din acele defecte de caracter, care mi au provocat dezechilibrul psihic si spiritual .
Eu nu mi fac probleme din cauza celor care,asa cum spui tu,impun limite,si care ar cauta sa ma marginalizeze.
Acei oameni care fac asta ,la fel ca si cei care au impresia ca sunt marginalizați,tocmai ei sunt cei,care nu au reusit sa facă mare lucru pentru calitatea abstinentei,
Programul,atat cat il fac si eu,m a învățat sa iert,sa iubesc,sa ma Multumesc cu ce am si sa nu mi fac griji din pricina altora.
Nu este egoism,dar ma implic in viata altora doar atunci cand imi cer ,nu mi mai fac griji din cauza celor care nu ma vor,este doar problema lor,nu suntem pe aceeasi lungime de unda,aici da putem vorbi de "cuanficicare".

Multumesc pentru raspuns, Auras! Nu este necesar sa-ti alegi cuvintele si nici sa te justifici in vreun fel, am intrebat asa la modul general.
Ma gandeam dupa ce te-am intrebat, ca pana la urma si in abstinenta ca si in viata in general: " Cum iti asterni asa dormi!", iar ce metoda adopta fiecare este strict problema lui. Ca poate cea aleasa de mine, la altcineva n-ar functiona si viceversa. In fine, vb unui clasic in viata:' Sa abstinim fericiti!".

[denispericolpublic]

La mulți ani Reluș!
Mare om ești tu...aveam chef să laud pe cineva...și ai picat tu la împodobit bradul.

[Relus]

ÎNTRAJUTORAREA
Experienţa ne-a dovedit că nimic nu asigură mai multă imunitate în faţa alcoolului decât munca intensivă cu alţi alcoolici.
Ea dă rezultate, când nici o altă activitate nu ajută. A douăspreze¬cea sugestie a programului nostru sună aşa: "Transmiteţi acest mesaj altor alcoolici! Dumneavoastră îi puteţi ajuta, atunci când nimeni altul n-o poate face. Dumneavoastră le puteţi câştiga încrederea, atunci când nimeni altcineva nu reuşeşte. Nu uitaţi că aveţi de a face cu oameni foarte bolnavi".
Viaţa capătă un nou sens, pentru că deveniţi martorul însă¬nătoşirii unor oameni, îi vedeţi ajutând ei înşişi pe alţii, remarcaţi o fraternitate crescând în jurul dumneavoastră, ajungeţi să aveţi o mulţime de prieteni - toate acestea constituie o experienţă care nu trebuie scăpată. Ştim că nu doriţi să o scăpaţi. Contactul frecvent cu începătorii şi cu ceilalţi membri este latura luminoasă a vieţii noastre.
Dacă printre cunoştinţele dumneavoastră nu există nici un al¬coolic care să dorească să-şi refacă sănătatea, puteţi găsi unul prin intermediul unor doctori, preoţi sau spitale. Veţi găsi astfel oameni care abia aşteaptă să vă ajute. Nu-i abordaţi cu predici sau cu idei reformatoare, pentru că din păcate mai există multe prejudecăţi care, odată stârnite, ridică bariere. Preoţii şi medicii sunt persoane competente, de la care se pot învăţa multe. În acelaşi timp, postura dumneavoastră este remarcabilă prin experienţa proprie cu alcoolul; aveţi o cale unică de ajuta alţi alcoolici. Deci, cooperaţi - nu criticaţi niciodată. Singurul scop urmărit este acela de a fi de ajutor.


Alcoolicul care poate şi este dispus să se facă bine, nu are nevoie de prea multe acte de caritate, în sensul obişnuit al cuvân¬tului şi nici nu le vrea. Cei care se tânguie după bani şi adăpost înainte de a ieşi învingători din încleştarea cu alcoolul, se află pe o pistă falsă. Şi totuşi, noi facem imposibilul să le procurăm toate acestea, când avem un motiv să o facem. Deşi poate părea contra¬dictoriu, credem că nu este.
Problema nu este aceea de a da sau a nu da, ci de când şi cum să dăm. Iată unde se află diferenţa dintre reuşită şi nereuşită. Din momentul în care ne punem munca în slujba lor, alcoolicii încep să depindă de asistenţa noastră şi nu de Dumnezeu. Pretind tot soiul de lucruri, inclusiv faptul că nu pot birui alcoolul, până nu le rezolvă cineva nevoile materiale. Prostii. Unii dintre noi am îndu¬rat lovituri foarte dureroase până să ne intre în cap adevărul. Cu serviciu sau fără, cu soţie sau fără, nu ne-am oprit din băut câtă vreme am depins de alţi oameni şi nu de Dumnezeu.

[Relus]

20 februarie


Ni se spune deseori în Program că „multe ni se vor releva”. Pe măsură ce ne este redată sănătatea și devenim tot mai capabili să trăim confortabil în lumea reală, fără a apela la substanțe chimice, începem să vedem multe lucruri într-o nouă lumină. Mulți dintre noi au ajuns să realizeze, de exemplu, că cel mai mare inamic, mânia, vine deghizată în multe forme și culori: intoleranță, snobism, dispreț, rigiditate, tensiune, sarcasm, neîncredere, anxietate, invidie, ură, cinism, nemulțumire, auto-compătimire, răutate, suspiciune, gelozie. Las eu sentimentele mele să scoată tot ce-i mai bun în mine?

Rugăciunea de azi
Fie ca eu să recunosc că mânia mea, ca și un dansator la un carnaval, poartă multe forme și fețe. Fie ca eu să îndepărtez acele măști și să o cunosc așa cum este.

Ce să-mi amintesc azi
Mânia poartă o mie de măști.

Meditatii Sf.Dimitrie

[Relus]

.Viața este un rezultat al luptei contrariilor și drumul parcurs în viață diferă dela un individ la altul. Omul trebuie să fie luminat atât cât trăiește, de acumulare continuă de cunoștințe, de îmbogățire a spiritului său, de satisfacția realizării unor lucruri pozitive și de consumarea unui timp plăcut și util.
Niciodată nu este prea târziu pentru a învăța, și noi în cadru grupului învățăm, învățăm să ne dezvățăm(un joc de cuvinte) de obiceiurile rele, învățăm să ajungem la acea trezire spirituală, la Puterea Superioară care să ne schimbe viața.
Toate cărțile sfinte și nu numai spun, într-un fel sau altul că omul trebuie să fie în legătură permanentă cu Inteligența Superioară, cu Dumnezeu. De aceea este necesar să ne completăm cunoștințele spirituale și legăturile noastre cu această Inteligență Superioară.
Aceasta este baza Programului nostru de recuperare a alcoolicului. Cu cât creierului îi vom propune mai multe probleme spirituale cu atât vom avea mai puține șanse de a ne enerva, de a face rău semenilor noștri sau de a avea recăderi alcoolice, atât de dezastruoase pentru noi.
Experiențele spirituale care ne pot pune în legătură cu Puterea Superioară, cu un Dumnezeu așa cum îl înțelege fiecare dintre noi este șansa noastră de recuperare.
Programul AA în 12 Pași ne conduce spre aceasta, spre vindecare. De aceea haideți să vedem ce am încercat să facem în cadru acestui program:
Pasul unu ne-a pus în fața unui paradox. Este imposibil să scăpăm de obsesia alcoolului până nu ne admitem neputința în fața lui.
Prin Pasul doi, am văzut că din moment ce nu ne putem reda singuri sănătatea, o Putere Superioară nouă ar putea să o facă, dacă vrem să supraviețuim. Pentru cei care sunt agnostici sau atei, chiar grupul AA poate deveni puterea lor superioară. Prin Pasul trei ne lăsăm voința și viața în grija unui Dumnezeu așa cum îl înțelege fiecare.
Începând cu Pasul patru am început să ne cercetăm interior, să vedem care sunt cauzele care ne-au adus ruina fizică, morală și spirituală și ne-am făcut fără teamă un inventar amănunțit al greșelilor noastre.
Examinând Pasul cinci ne-am dat seama că un simplu inventar nu este suficient, și că va trebui să încetăm jocul mortal al traiului în singurătate, cu conflictele noastre interioare, că trebuie să le mărturisim lui Dumnezeu și unei alte ființe umane.
Pasul șase pentru unii este mai greu de făcut pentru că nu este ușor să scapi de unele defecte de caracter dar Dumnezeu o poate face.
La Pasul șapte cu umilință l-am rugat pe Dumnezeu să ne scape de aceste slăbiciuni conform voinței și puterii Sale.
O dată cu Pasul opt ne-am continuat curățenia interioară pentru că nu eram în conflict numai cu noi înșine ci și cu oamenii și situațiile din lumea în care trăim. Trebuie să facem pace neapărat în jurul nostru!
Acțiunea de îndreptare vine o dată cu Pasul nouă când ne reparăm direct greșelile față de cei vizați. La Paul zece începem să stabilim o bază pentru viața de zi cu zi și că este bine să ne admitem pe loc greșelile.
La Pasul unsprezece înțelegem că dacă o Putere Superioară ne poate reda sănătatea mentală și că ne dă capacitatea de a trăi cu un strop de pace în suflet, într-o lume dureros de zbuciumată, atunci trebuie să cunoaștem mai bine această putere printr-un contact direct cu ea. Practicarea Rugăciunii și a Meditației în mod repetat deschide acel canal de comunicare, și că putem conta pe ajutorul Lui.
Astfel practicând acești Pași ajungem la acea trezire spirituală în legătură cu care nu mai există nicio îndoială. După multe experiențe putem spune că și cel care și-a luat Grupul AA ca putere superioară se va trezi brusc că-L iubește pe Dumnezeu și-i va spune pe nume.
Pasul doisprezece prin energia pe care o degajă, va declanșa elanul de a transmite mesajul AA către alți alcoolici care mai suferă, îi determină pe toți la o acțiune reală în viața de zi cu zi.
Totul duce spre minunata răsplată, spre minunata realitate a Alcoolicilor Anonimi.
Marea răsplată este în încercarea de a-și ajuta fratele alcoolic, pe cel care este mai slab de cât el și nu așteaptă ca fratele să-l răsplătească sau să-l iubească. Curând va descoperi divinul paradox – prin dăruire în ajutorarea altor alcoolici își găsește propria răsplată, propria sănătate mentală, în dar a primit în dar dă mai departe.
Există și un alt mod de a face Pasul 12. Asistăm la ședințele AA și ascultăm – nu numai ca să obținem ceva pentru noi înșine, ci și ca să dăruim încurajare și sprijin ce izvorăsc din însă-și prezența noastră acolo. Când ne vine rândul să vorbim în ședințe încercăm să transmitem mesajul AA, fie că ne ascultă doar un singur om fie că ne ascultă mai mulți, tot Pas 12 se numește.
Pentru cei care ne simțim stângaci în privința cuvântărilor în ședințe, putem face orice altceva ce este în ajutorul grupului și a celor nou-veniți, chiar pregătitul și servitul cafelei tot pas 12 se cheamă.
Adevărata voință nu este ceea ce am crezut noi că este, că ea ne va aduce abstinența, adevărata voință este profunda dorință de a trăi util, de a ne ajuta semenii și de a ne purta pașii cu smerenie sub ocrotirea lui Dumnezeu.
Numai acceptându-ne boala și rezolvându-ne problemele create de ea putem începe împăcarea cu sine, cu lumea din jur, de obținere și păstrare a abstinenței atât de mult dorite și necesară.
Numai cine acceptă boala, numai cine conștientizează prăpastia în care se găsește și dorește cu tărie să se ridice din ea, poate învinge . Cine nu, NU! Compromisurile nu-și au locul în acest program, și chiar dacă mai apar recăderi nu trebuie renunțat, cine cade se ridică, dacă vrea.
Se arată deja semnele unui an nou, un an fără semne și minuni dar, un an al întoarcerilor spre lumină și seninătate, al întoarcerilor spre viitor și viitorul nostru va fi mai bun. Țelurile noastre acum sunt spre înviere, spre o înviere spirituală a propriei noastre vieți.
Lupta cu viciile noastre și ale societății continuă, încă mai avem de renunțat la multe idei, apucături și comportamente, încă mai avem de distrus ”Ego-ul” nostru și înlocuirea lui cu”NOI”.
Încă mai avem de învins boala noastră și bolile de tot felul. Încă mai este nevoie de multă voință pentru ca pe parcursul celor 24 de ore ale fiecărei zile din cele trei sute șaizeci și cinci ale anului să renunțăm la consumul de alcool, la imaginea strâmbă a propriei vieți amenințată de recăderi, de depresii, insomnii și accese de furie și să ne gândim la viitor.
De multe ori sufletul și ființa noastră suferă poate prea mult de lipsa celor dragi, sau de lipsa cuiva anume, suferă de prea multă neînțelegere, de prea multă durere acumulată, iată motivele pentru care simțim nevoia unei întoarceri în afara bolii dar, nu mai putem. Alcoolismul odată instalat îl ai pentru totdeauna, într-adevăr nu suntem sănătoși dar, ne simțim bine.
!