021/9335 ALCOLINE ALIAT - Linie de asistenta pentru lupta cu dependenta de alcool. Informatii si sprijin pentru persoanele cu probleme legate de consumul de alcool si apropiatii acestora oferite de profesionisti si fosti dependenti. Luni-Vineri 10.00-17.00. Tarif normal.

Aplicatia mobila Alcohelp poate fi descarcata acum din App Store si Play Store.

Servicii de tratament ambulator si rezidential in Bucuresti si Suceava: http://www.clinica-aliat.ro

Centre gratuite ALIAT, de interventii scurte, AlcoInfo: Brasov-Spitalul Judetean, Bucuresti-Spitalul Pantelimon si Institutul Clinic Fundeni, Campulung Moldovenesc - Spitalul Municipal, Suceava - Spitalul Judetean. Detalii pe http://www.alcohelp.ro.

PREZENTATI-VA :: Povestea mea.. codependenta

Aici puteti povesti experientele personale.

Sunt autorul acestui subiect
Nalina
Boboc
Boboc
Mesaje: 60
Membru din: 24 Mai 2017, 07:09
Gen: Feminin - Feminin

Povestea mea.. codependenta

Mesajde Nalina » 24 Mai 2017, 13:53

Buna ziua
Aceasta este povestea mea, codependenta, si a lui P., alcoolic.
P., proaspat absolvent de facultate, inginer chimist, cu o minte cat pentru zece oameni destepti adunati laolalta si o dorinta de afirmare pe masura. Afirmare care s-a produs in primii trei ani de munca prin capacitatea lui de a rezolva de cele mai elementare lucruri care se pot face intr-o institutie de cercetare pana la sarcini foarte complexe pe care un cercetator le-ar fi facut poate dupa 20 de ani de studiu si experimentari de laborator.
In acest timp, a avut doua caderi datorate alcoolului. Betii de adolescent s-ar zice.. club, scandal, sanctiuni la serviciu.

La inceputul relatiei noastre, dupa o luna de intalniri, mi-a spus ca el este alcoolic si ca ar fi bine pentru mine sa nu imi fac ganduri serioase in privinta unei relatii, pentru ca e constient ca alcoolul va distruge tot ce e frumos si pe mine ma va transforma intr-o nefericita. El deja asumandu-si statutul de nefericit prin firea lui solitara.

Fac o paranteza pentru a puncta faptul ca am crescut intr-o familie cu tata alcoolic, de foarte mica asistand la scene si betii, spunandu-mi in sinea mea ca niciodata nu voi repeta greselile mamei, de a sta langa un alcoolic. Codependenta deci nu imi este straina.

Revenind .. in momentul cand mi-a spus ca este alcoolic, cred ca se astepta sa pun punct si sa imi vad de viata. A fost in primul rand pentru mine o surpriza, sa nu am nici un fel de senzatie de repulsie, de teama, de dorinta de a fugi cat mai am vreme. Mi-am zis.. cat de alcoolic poate fi la 27 de ani? Raspunsul.. a venit odata cu timpul.
Anul 2016 a fost un dute-vino din partea lui, te vreau dar nu te vreau, mi-e bine cu tine dar nu vreau sa-ti fac rau, poate chiar as vrea sa mai copilaresc putin si sa mai simt si gustul altor relatii pasagere..
Intalnirile noastre erau marcate de discutii foarte profunde despre viata lui pentru ca voiam sa inteleg cum se poate ca un om sa ajunga sa-si innece nefericirea in alcool inca din copilarie. Am fost pasionata de mica de sfera psihologiei, poate si din cauza situatiei mele familiale.
P. provine dintr-o familie cu un tata aproape alcoolic pe care l-a pierdut la 13 ani in urma unei ciroze. O mama aproape straina, rece, indiferenta, care a crescut trei copii ca pe trei roboti. Cand i-am spus ca incapacitatea lui de a simti vine si ca urmare a faptului ca a ramas orfan de un parinte la o varsta frageda, a plans la mine in brate o noapte intreaga. Lacrimi care nu mai cursesera de cand si-a pierdut tatal.
Facultatea a fost plina de nopti cu muzica trista, valuri de alcool si totodata perioada cand a inceput sa bea si dimineata ca sa poata fi apt pentru o noua zi.
In vara lui 2016 a suferit o cadere foarte grea dupa o betie crunta. In acea zi mi-am promis ca o sa-i ofer tot sprijinul de care sunt capabila sa renunte la alcool desi noi efectiv nu mai eram impreuna. Ne vedeam din cand in cand sa mai stam de vorba, el deja percepandu-ma un punct care il sprijina si nu il judeca.
Au urmat aproape doua luni de abstinenta. Crunte. Sevrajul efectiv a trecut dupa vreo 4 zile. A ramas insa psihicul care nu s-a lasat linistit pana cand nu a pus in gura urmatorul pahar de bere. Si a luat-o de la capat. O bere doua seara, dupa cateva saptamani trei, patru beri, apoi.. a intrat intr-un ritm normal de a bea. De toate, in cantitati de speriat uneori.
Din iarna anului trecut locuim impreuna. Relatia noastra creste oarecum pe zi ce trece. Vorbim foarte mult, este constient de toate riscurile la care se supune continuand sa bea dar alege sa nu renunte. Motivatia lui.. ? Fara alcool nu simte ca ar avea vreo bucurie in viata. Este singurul mijloc care il ajuta sa simta ceva. Emotia muzicii (trista de obicei), cred ca si sentimentele lui fata de mine si in general orice stare mai profunda sunt nascute, renascute si intretinute cumva cu ajutorul alcoolului.

As vrea sa aud parerea cuiva...
E o perioada tulbure acum si am simtit nevoia sa scriu. Atat pentru momentul acesta. Il iubesc enorm si am speranta ca intr-un fel, pana la urma vom fi bine.


Joy
Veteran
Veteran
Mesaje: 6677
Membru din: 10 Dec 2011, 05:05
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Povestea mea.. codependenta

Mesajde Joy » 24 Mai 2017, 14:23

Buna , Nalina!
Mie imi place foarte mult prietenul tau pentru ca a fost onest cu tine.n -a incercat sa te abureasca...Imi place si faptul ca ti-a
spus uneori ca nu mai vrea sa fie cu tine si daca iubesti pe cineva nebuneste, vrei sa fii mereu cu el asadar, concluzia o tragi tu...
Personal, eu cred ca n-ai sa-l schimbi niciodata decit daca va vrea el si obisnuieste-te cu ideea ca viata ta va fi mereu asa cum
este acum deci deocamdata nu-ti poate oferi mai mult...
Este numai parerea mea pt ca ai intrebat, altfel nu spuneam nimic.
Intelepciune si numai bine iti doresc!

PS Orice ALEGERE in vata are si urmari si ai sa realizezi asta in timp, ca si mine!
''Viața este suma opțiunilor noastre'' Albert Camus

Avatar utilizator

Ambasador
Veteran
Veteran
Mesaje: 1044
Membru din: 17 Apr 2017, 22:50
Zile de abstinență:
Gen: Feminin - Feminin

Re: Povestea mea.. codependenta

Mesajde Ambasador » 24 Mai 2017, 15:30

Codependenta din pacate, tinde si risca sa devina o boala ea insasi. E nedrept totusi, cei care traiesc alaturi de un alcoolic, nu au nici o vina! Indiferent ce poate acuza un alcoolic sau nu.
Ce e de facut insa? Exact ce ai facut si tu Nalina. Ai incercat sa vorbesti cu el, sa ii explici.. sa il ajuti! Ma intereseaza altceva: ce metode ai folosit altele decat discutiile? Spui ca iti place psihologia.. am convingerea ca v-a ajutat mult in conversatiile avute, in constientizarea bolii lui. Insa, i-ai propus si alte forme de terapie, un ajutor de specialitate? Si daca da, ce ti-a raspuns? Inteligenta lui si-a dorit doar sa recunoasca boala inca de la inceput, dar nu sa ia si masuri?
Este pentru mine admirabil ca i-ai stat alaturi tot acest timp si nu ti-ai dorit o alta viata.. cu ceva mai multe sanse la fericire..Apropo, esti fericita azi cu el? Tu deja ai facut un sacrificiu din iubire, ramanand alaturi de el. E timpul ca si el, sa-si schimbe viata. Pentru el in primul rand. In viziunea mea, ai cateva alternative: sa ramai langa un alcoolic si sa traiesti o viata de codependent cu tot ce inseamna acest chin, fie el sa accepte ajutorul si sa renunte la alcool, fie.. sa il parasesti intr-o zi. Oricum ar fi, daca pui pe hartie totul, in balanta cu bune si cu rele, vei sti sa alegi pana la urma.
Da-ti o sansa la o viata cu cat mai multe bucurii. Aceasta este parerea mea. Iar el, SA RENUNTE LA ALCOOL. E tanar, imagineaza-ti peste ani, casatoriti si cu copii fiind, ce greu va fi! Alcoolul atrage dupa el numai nenorociri, de aceea e bine sa ne ferim din calea lui atat cat putem si, cum putem.
E minunat sa te trezesti.. treaz fiind! :)


Sunt autorul acestui subiect
Nalina
Boboc
Boboc
Mesaje: 60
Membru din: 24 Mai 2017, 07:09
Gen: Feminin - Feminin

Re: Povestea mea.. codependenta

Mesajde Nalina » 24 Mai 2017, 17:02

Ilie :) multumesc
Si mie imi place ca e sincer .. uneori e pana la durere.. dar in felul asta nu voi putea niciodata sa spun ca n-am stiut in ce ma bag. Sunt oarecum constienta de efortul de vointa care ar fi necesar pentru a renunta la alcool. Il vad acum, in zilele cand nu bea, cat de tare se chinuie fizic, nu are stare, neliniste a mainilor, spasme musculare, mina incruntata, si parca ii pot palpa gandurile care stiu ca se duc inspre un pahar pentru a se asterne linistea ..
Numai bine iti doresc si eu si multa putere in orice lupta ai duce !


Joy
Veteran
Veteran
Mesaje: 6677
Membru din: 10 Dec 2011, 05:05
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Povestea mea.. codependenta

Mesajde Joy » 24 Mai 2017, 17:14

Nalina, m-ai induiosat cu descrierea a ceea ce simte pt ca mi-am reamintit cum ma chinuiam si eu in trecut...😭
Este foarte complicat si iti doresc multa intelepciune si sa te inspire Dumnezeu in tot ceea ce trebuie sa faci cum de altfel ii
doresc si lui tot binele din lume.
Mai citeste pe aici pe forum si ti-as recomanda la Staval deoarece si ea este codependenta si poate te ajuta intr-un fel.
Suntem aici si pentru tine, pentru voi!
''Viața este suma opțiunilor noastre'' Albert Camus


Sunt autorul acestui subiect
Nalina
Boboc
Boboc
Mesaje: 60
Membru din: 24 Mai 2017, 07:09
Gen: Feminin - Feminin

Re: Povestea mea.. codependenta

Mesajde Nalina » 24 Mai 2017, 17:25

Ambasador, da, psihologia si faptul ca citesc foarte mult m-a ajutat sa ma inteleg pe mine in primul rand apoi si pe el. N-as putea sa ma hazardez sa spun daca este un caz tipic incadrat intr-o anume tipologie.. un psiholog ar face-o cu siguranta. Am abordat cu el de multe ori discutia despre mers la terapie.. dupa fiecare repriza de baut necontrolat zile la rand.. raspunsul de care ma lovesc e acela ca i se pare ca psihologul i-ar spune niste platitudini. Niste lucruri pe care si el le stie. Ideea mea e ca poate scormonindu-i undeva in minte, in copilarie, adolescenta.. poate reuseste sa inteleaga care a fost punctul critic in care s-a pierdut si poate sa reconstruiasca ceva.. lucru pe care nu-l poate face singur. Pentru asta as vrea eu sa mearga la terapie.
Sper sa il conving intr-o buna zi. Sper chiar sa-mi spuna el ca vrea sa mearga. Asta ar insemna ca isi doreste sa inteleaga si sa vindece.
Acum, nu-mi doresc o alta viata. Alternez momentele de fericire in care imi este sufletul plin de el cu .. nu -i pot spune nefericire sau disperare.. e un soi de resemnare cred care trece cand ma imbarbatez si imi spun ca va reusi daca sunt alaturi de el si il sustin.
Garantii.. nu poti cere si nu poti da de fapt niciodata. In prezent aleg sa ma concentrez pe ceea ce e de facut acum.. suport moral, discutii si poate in viitor.. terapie de vreun fel.

Avatar utilizator

Ambasador
Veteran
Veteran
Mesaje: 1044
Membru din: 17 Apr 2017, 22:50
Zile de abstinență:
Gen: Feminin - Feminin

Re: Povestea mea.. codependenta

Mesajde Ambasador » 24 Mai 2017, 17:43

Gandesti foarte constructiv Nalina intr-o astfel de situatie deloc usoara. Te felicit! Iar el,.. ar trebui sa te merite!
Ai grija multa de tine, nu e drept sa porti in suflet atat de mult zbucium. Ne suntem datori sa intelegem orice boala de pe lumea aceasta, inclusiv alcoolismul. Dar nu trebuie sa uitam ca, spre deosebire de alte boli incurabile si netratabile, aceasta se trateaza fara doctori, fara spitalizare si fara medicamente: doar prin ABSTINENTA.
E minunat sa te trezesti.. treaz fiind! :)


Sunt autorul acestui subiect
Nalina
Boboc
Boboc
Mesaje: 60
Membru din: 24 Mai 2017, 07:09
Gen: Feminin - Feminin

Re: Povestea mea.. codependenta

Mesajde Nalina » 25 Mai 2017, 16:10

Toata ziua am citit.. cate povesti ..parca sunt transpusa in alta lume decat prezentul meu.
Aseara am avut o discutie. Din care mi-am dat seama ca desi constientizeaza ca e alcoolic, se crede deosebit. Se crede altfel decat altii care beau la fel de mult sau mai mult ca el. Ca necesitatea lui de a bea ca sa poata simti ca e om si nu piatra, e mai de inteles sau mai de acceptat.
Cum erati voi, abstinentii de acum? V-ati gandit vreodata ca aveti stea in frunte pentru ca sunteti Voi?


Sunt autorul acestui subiect
Nalina
Boboc
Boboc
Mesaje: 60
Membru din: 24 Mai 2017, 07:09
Gen: Feminin - Feminin

Re: Povestea mea.. codependenta

Mesajde Nalina » 25 Mai 2017, 17:16

Este reticent in privinta terapiei. Ma gandesc uneori ca e un timp si un moment pentru toate. Si ca inca nu a sosit momentul ala critic in care sa simta ca i-a ajuns cutitul la os si sa spuna stop. Pentru unii se dovedeste a fi prea tarziu din pacate.
Mersul la psiholog pe mine personal ma sperie. In sesnsul ca daca nu va exista o conexiune intre ei de la bun inceput, imi e teama ca isi va intari convingerile ca nu are cum sa il ajute si va renunta la gand.
Imi imaginez inclusiv replici de genul "ti-am zis eu ca nu e mare lucru"
E greu uneori...


Joy
Veteran
Veteran
Mesaje: 6677
Membru din: 10 Dec 2011, 05:05
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Povestea mea.. codependenta

Mesajde Joy » 25 Mai 2017, 18:18

Daa, foarte adevarat Nalina, "este un timp si-un moment pentru toate"...
Asemeni lui ma consideram si eu deosebiti fata de restul si ma comparam cu cei care beau si imi ziceam ca eu nu-s ca ei...
Prima data cind am intrat pe acest Forum, ascultind parerile celor din jur, astazi prietenii mei dragi, incercam sa le explic eu cum este cu abstinenta asta si faptul ca ei n-au dreptate, ci eu.Ambitios fiind imi ziceam ca voi reusi dar tot de atitea ori am
recazutaplicind ideiile mele, fiind total gresite.
Si da, asa spuneam si eu, ca "nu-i mare lucru" si dupa un timp, sarbatoream...Din experienta, mi-a fost imposibil sa reusesc
singur daca n-as fi fost ajutat de prietenii de-aici.
Numai bine ii doresc!
''Viața este suma opțiunilor noastre'' Albert Camus

Înapoi la “PREZENTATI-VA”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 65 vizitatori