Ma numesc Cala

[Cala]

Dupa cum observati, mi-am schimbat topicul, cu o denumire simpla.

[Cala]

Aoleu, Colea, acum am vazut ca seamana cu topicul tau, crede-ma nu am vrut sa te copiez, asta mi-a venit in minte.
Cu drag,
Cala

[Cala]

Asadar, nu stiu ce se va intampla cu "am recazut", probabil va disparea in timp.

[colica zis alcoolica]

Aoleu, Colea, acum am vazut ca seamana cu topicul tau, crede-ma nu am vrut sa te copiez, asta mi-a venit in minte.Cu drag,Cala u

Bună Cala,
Ca să vedem pozitivul, s-ar putea sa fie bine și sa ne scriem mult mai des unul altuia, în topicul celuilalt.
Te îmbrățișez cu mare drag!
Colea, să nu uit, un alcoolic

[Cala]

Da, Colea, ai dreptate, este posibil ca si ceilalti forumisti sa ne greseasca topicul. Multumesc de intelegere, te imbratisez cu multa... racoare

[colica zis alcoolica]

O sa fiu si eu mai rece cu tine , pana trece vara

[Cala]

Marturia unei femei bolnave cu alcoolismul.
"Alcoolul este un drog legal si ieftin care distruge vieti, cariere, familii • Este consumat zilnic, la petreceri, aniversari, la necaz sau pur si simplu de placere, fara nici un motiv • Putini stiu cat de grea este lupta cu alcoolul atunci cand acesta ajunge sa puna stapanire pe intreaga viata • Cristina este una dintre femeile care s-a luptat cu alcoolul si a reusit sa il invinga • Insa lupta cu alcoolismul o va duce intreaga viata, pentru ca tentatia inca exista, dar trebuie stapanita.
Cristina povesteste ca pana in anul 1989 nu s-a ametit niciodata in viata sa, iar in momentul in care a ramas insarcinata cu unicul sau copil, nici nu suporta bautura. Dupa ce l-a nascut pe baiatul sau si a terminat si perioada de alaptare, Cristina a inceput sa bea un pic cate un pic la diverse petreceri la care mergea cu prietenii, consumatori de alcool. "Ca oricine, am inceput sa beau la petreceri si nu ma ameteam de foarte multe ori. Pana in `89 nu m-am ametit niciodata, iar in perioada sarcinii nici nu suportam alcoolul. Dupa ce am terminat sarcina si alaptarea, au inceput petrecerile. Aveam foarte multi prieteni care consumau alcool", a povestit Cristina. La inceputul anului `97 nu stiu ce s-a intamplat, poate s-au intensificat petrecerile. Incepand de la sarbatorile din `97, timp de sase luni de zile nu am mai fost treaza o zi. Consumam tarie ce aveam in casa, ce nu, cumparam de pe la magazine. Copilul ajunsese sa isi bata joc de mine, am pierdut respectul sotului si al copilului. Dar cel mai tare ma durea faptul ca am pierdut respectul copilului. Am ajuns intr-o stare completa de degradare. Am slabit foarte mult in cele sase luni, aveam 49 kilograme la 1,70 inaltime. Eram un schelet, numai piele si os", isi aminteste Cristina. Nu doar viata de familie i-a fost afectata de consumul de alcool, ci si cea profesionala. La momentul respectiv, Cristina era casiera la o societate comerciala din Iasi, iar faptul ca lucra cu banii presupunea multa responsabilitate. Din cauza ca mai mereu era mahmura, femeia a fost retrogradata din functie. "La serviciu am inceput sa am probleme, de la salariat model am fost retrogradata. Am fost la un pas de a fi data afara si din `80 sunt angajata la aceeasi firma", a mai spus femeia. Cele sase luni de betie au fost cele mai cumplite din viata femeii.
Va urma continuarea
Povestire preluata de pe www.bzi.ro

[Cala]

Marturia unei femei bolnave de alcoolism - Partea II
"Aveam placerea de a bea pe ascuns. Noaptea, cand sotul era la serviciu si baiatul dormea, coboram la magazin sa beau ceva. Beam cam jumatate de litru pe zi, uneori poate erau si 600 grame de tarie. Beam cate o sticluta de 200 grame de vodca odata. Beam pe ascuns si in reprize. Dupa ce beam, aruncam sticlele goale pe geam sau uitam unde le ascundeam si le gasea sotul goale", a povestit femeia. Dupa atatia ani, Cristina a ajuns la concluzia ca mintea alcoolicului este foarte inventiva atunci cand vine vorba de a face rost de bani pentru bautura. Uneori, femeia imprumuta bani pentru alcool, pe care ii returna la salariu. Dupa sapte ani de cand nu a mai pus pic de alcool in gura, Cristina isi aminteste cum facea sa bea pe ascuns. Femeia isi continua povestea cu un obicei de care isi aminteste cu durere, dar pe care cei din jur l-ar putea percepe ca nostim. "In drum de la serviciu spre casa, coboram la piata si ma opream la alimentara si imi cumparam o sticla de 200 grame. Mergeam la un bloc turn si ma urcam in lift. Il blocam intre etaje si beam toata sticla, apoi il deblocam, coboram si aruncam sticluta. Nici acum nu gasesc explicatia de ce imi placea sa beau pe ascuns. Cred ca asa sunt, in general, femeile", a spus Cristina.
La un moment dat, Cristina si-a dat seama ca nu mai poate sa continue asa, dar simtea ca nu se poate ajuta singura. Sotul sau isi asuma toate responsabilitatile in momentele cand ea era sub influenta bauturilor alcoolice, dar la un moment dat nu a mai suportat. Asa ca, dupa o discutie serioasa cu privire la viata pe care vrea sa o aiba si viitorul pe care vrea sa i-l ofere copilului pe care il au impreuna, Cristina a decis sa mearga la dezalcoolizare. Era singura metoda de care a auzit pana atunci, iar intalnirile de la Grupurile Alcoolicilor Anonimi i se pareau doar de domeniul filmelor. Cu toata rusinea, Cristina s-a decis sa ceara ajutorul celor din jur. "Am avut noroc si de colegele mele de birou care au fost cumva alaturi de mine. Simteam ca nu pot sa ma ajut singura, iar dupa o discutie cu sotul despre viitorul copilului, l-am intrebat daca este de acord sa ma duca la dezalcoolizare. O colega de birou il cunostea pe domnul doctor Driga si cu toata rusinea m-am dus la ea si am rugat-o sa mearga cu mine sa il cunosc", a mai spus Cristina. Asa a inceput sa mearga la intalnirile Grupului Alcoolicii Anonimi, dar multi ani a continuat sa bea. La inceput Cristina nu a crezut ca singura vindecare este sa nu se mai atinga de alcool. Asa ca a incercat sa fenteze bautura si sa se lase treptat de ea. A incercat fel de fel de metode sa controleze ea alcoolul, dar nu a reusit. A vrut sa bea numai seara sau numai in timpul sfarsitului de saptamana sau sa schimbe bautura, sa consume lichior sau altceva. Insa de fiecare data a dat gres. Din iulie 1997 si pana in 2002, Cristina a avut numeroase perioade de abstinenta, dar de fiecare data s-a reapucat de baut. A avut perioade de abstinenta chiar de opt luni si de un an si o luna. Perioadele de abstinenta de numai o luna de zile au fost mult mai multe. Uneori, dupa ce pleca de la intalnirile de grup, Cristina simtea o nevoie nebanuita de a bea o sticluta. "Degeaba mergeam la grup si mi se spunea ca singura solutie era sa nu consum nici macar o molecula de alcool. Nu am crezut treaba asta si am crezut ca pot sa fentez alcoolul. Am incercat fel de fel de metode de a-l controla eu pe el si nu el pe mine. La un moment dat, cand plecam de la grup acumulam atata tensiune si dorinta de a nu mai bea, incat acele discutii chiar imi deschideau cumva apetitul. De prima data cand am vorbit cu domnul doctor Driga am inteles un singur lucru, acest grup este singura mea salvare si m-am tinut cu dintii de grup. Am mers sustinut, chiar daca picam ma tineam ca un copil care s-a lovit la genunchi si merge la mama sa sa il aline", isi aminteste femeia. In momentul in care a inceput sa frecventeze Grupul Alcoolicilor Anonimi, Cristina era singura femeie din cadrul sau.
Va urma continuarea
Povestire preluata de pe www.bzi.ro

[Cala]

Marturia unei femei bolnave de alcoolism - Ultima parte

In 2002, Cristina a reusit sa spuna stop in totalitate alcoolului. Dupa cinci ani in care a incercat sa se lase treptat de consum a ajuns la concluzia ca nu poate controla alcoolul, dar nici ca nu il poate lasa sa ii controleze viata. Singura varianta pentru a duce o viata foarte normala era excluderea in totalitate a alcoolului din viata sa. A inceput sa isi analizeze toate trairile premergatoare unei caderi si sa aplice experienta celor din cadrul grupului care au reusit sa se lase de alcool. Si-a monitorizat fiecare gand si s-a straduit sa poata trai alaturi de consumatori fara ca ea sa isi doresca sa guste macar o gura de bautura. Faptul ca a reusit sa nu mai bea a facut ca Cristina sa fie privita dubios de prietenii consumatori. Nu mai era primita cu bratele deschise la petreceri sau chiar era indemnata sa bea. Chiar si la serviciu a reusit sa se reabiliteze destul de greu, iar la un moment dat nici copilului nu ii mai placea ca mama sa nu mai era o consumatoare pentru ca il controla mai mult. "A fost o perioada destul de grea pana sa ma impun ca o nebautoare. Am intampinat foarte mari greutati in anturaj, eram vazuta ca o persoana aparte pentru ca nu mai consumam", isi continua povestea Cristina. Chiar si acum, dupa sapte ani de abstinenta totala, Cristina inca simte nevoia sa bea si mereu este urmarita de frica unei tentatii necunoscute. "Tot timpul traiesc cu frica de o tentatie pe care nu o cunosc. Continui sa merg la grup, dar nu atat de des. Ajutand pe altcineva din grup, te ajuti in primul rand pe tine. Acea vointa a ta ti-o cladesti singurel, venind la grup. Am avut multe caderi, dar asta nu a insemnat ca nu m-am mai dus la grup. Acum am fost din nou avansata la serviciu, iar in familie lucrurile merg bine", isi incheie Cristina povestea. Insa Cristina considera ca lupta cu alcoolul nu o va incheia niciodata, dar acum ii este mai usor sa biruiasca tentatia.
Sfarsit
Povestire preluata de pe www.bzi.ro

[Cala]

De ce am postat aceasta povestire? Seamana foarte mult cu ceea ce am patit eu: bautul pe ascuns, 600 g tarie prin scarile blocurilor, dezalcoolizare, abstinenta 7 ani, recadere, convingerea ca poti fenta alcoolul daca gusti putin etc, dar eu nu am talentul scrierii si a povestirii, de accea in momentul in care am gasit acest articol m-am mirat cat de tare seamana cu ceea ce mi s-a intamplat si mi se intampla.
Va doresc numai bine!