021/9335 ALCOLINE ALIAT - Linie de asistenta pentru lupta cu dependenta de alcool. Informatii si sprijin pentru persoanele cu probleme legate de consumul de alcool si apropiatii acestora oferite de profesionisti si fosti dependenti. Luni-Vineri 10.00-17.00. Tarif normal.
Cafeneaua lu' Styx
Re: Cafeneaua lu' Styx
Merci.
-
styx
- Veteran
- Mesaje: 2673
- Membru din: 01 Iul 2014, 20:28
- Zile de abstinență: 30,06,2014
- Ani de abstinență: 9 ani
Re: Cafeneaua lu' Styx
Bună dimineața senină în suflete si o zi frumoasă, dragi forumisti!
Sobrichet multumesc si eu!
Ultima parte din extrasul din carte ”Mâine mă voi opri”...
Când alcoolicul spune: „ Păi, ce naiba vrei să fac?” înseamnă „ Ce ai de gând să-mi ceri să fac?” Asta se numeşte dependenţă sfidătoare. Sfidarea e cauzată de tot disconfortul emoţional masiv, manifestat prin: „ Ce te aştepţi de la mine să fac?” Este o contactare, care spune: „ Bine, iată-mă. Cum de n-ai făcut aşa ceva înainte?”
Chiar dacă nu auziţi strigătul de ajutor, el este acolo, şi intervenţia e absolut necesară.
Motivul real pentru care intervenim, este că percepţia (introspecţia) spontană e imposibilă. Să luăm în considerare calea alternativă. Deci, aşteptăm până ce alcoolicul ajunge în ultimul stadiu. N-am riscat nimic. Acest om nu e periculos de abordat; nu creaţi o scenă teribilă; nu rupeţi o prietenie; nu sunteţi pe cale de a vă separa de copil sau de amici. Poate fi mai uşor de realizat, dar până atunci, tot ceea ce rămâne de făcut, e să puneţi băutorul într-un sicriu. Noi credem în intervenţie, pentru că viaţa unui om e în primejdie. Este necesar, ca operaţia, când peritonita e inevitabilă. Greşeala principală este credinţa, că introspecţia spontană va avea loc. Când examinăm viaţa celor care pretind că au avut-o, descoperim că de fapt o acumulare de crize i-a obligat să se uite la realitatea stării lor. Singura cale de întoarcere la realitate este printr-o criză.
Cu toate astea, astăzi, când un alcoolic dă de necaz, reacţia tipică e de a minimaliza problema. „ Să nu vorbim de asta. Să vedem dacă o putem ţine departe de ziare. Să vedem dacă putem angaja un avocat, pentru a-l convinge pe judecător să reducă pedeapsa.” Sunt tot felul de moduri de a minimaliza forţa şi durerea fiecărei crize, pe măsură ce se intensifică. În timp ce încercăm să fim de folos, de fapt catalizăm agravarea bolii. De fiecare dată când încerci să „ salvezi” un alcoolic, întârzii un tratament util.
Crizele sunt ocazii, oportunităţi – ele nu trebuie să sperie pe nimeni. Problema e să conştientizăm suficient oamenii, astfel încât să le poată folosi în mod creativ. Spre exemplu, Institutul Johnson urgentează ca legile împotriva condusului sub influenţa alcoolului, să fie mai severe, tocmai pentru a crea crize. Din crize se nasc ocaziile de intervenţie, iar confruntările care rezultă din acestea pot să readucă alcoolicul la realitate, ca prim pas spre însănătoşire. Acesta e începutul tratamentului.
Obiectivul tratamentului este să-l facă pe alcoolic bine. Scopul intervenţiei este de a-l aduce pe alcoolic la tratament.
That's all folks!
Repet adresa de mail pentru cine vrea articolul(extrasul) si nu numai: styx_[...]
Urmează ...
Walk Through the Valley( am ales să păstrez titlul original)
”Alcoolicul tipic venit la Valley Hope poate avea înălţimea cuprinsă între 1,40 şi 2 m, şi greutatea de la 30 până la 120 kg; poate fi bărbat sau femeie, cu orice coeficient de inteligenţă între 67 şi 143, având o pregătire de la clasa a treia până la doctorat. El sau ea poate fi de religie metodistă, catolică, reformată, luterană, iudaică, budistă, musulmană sau oricare alta. Poate fi ateu sau agnostic; căsătorit(ă), văduv(ă), divorţat(ă), sau necăsătorit(ă); de meserie muncitor necalificat, avocat, ajutor de zidar, comerciant, săpător de şanţuri, profesor, şofer de camion, preot, instalator, medic, portar, poliţist sau psiholog. Orice om care bea poate fi alcoolic, dar aici se impune o definiţie mai precisă.
Marty Mann o spune cel mai bine, când descrie alcoolicul ca fiind cineva al cărui băut creează o problemă continuă sau în creştere în oricare domeniu al vieţii sale. Înainte de toate însă, alcoolicul este o persoană, o fiinţă umană, cu gânduri şi sentimente.Îmi place definiţia Marty-ei Mann, pentru că nu gravitează în jurul consumului de alcool, ci mai degrabă subliniază faptul că acest om etichetat alcoolic, se confruntă cu probleme. Alcoolicul îşi va nega alcoolismul (de fapt, într-un studiu efectuat la Valley Hope s-a stabilit că această negare a prelungit consumul alcoolicului cu încă 13,5 ani), dar în acelaşi timp întâmpină dificultăţi în negarea problemelor maritale, financiare, familiale sau legale”....
Senină să ne fie ziua si plină de iubire, radioșilor!
Sobrichet multumesc si eu!
Ultima parte din extrasul din carte ”Mâine mă voi opri”...
Când alcoolicul spune: „ Păi, ce naiba vrei să fac?” înseamnă „ Ce ai de gând să-mi ceri să fac?” Asta se numeşte dependenţă sfidătoare. Sfidarea e cauzată de tot disconfortul emoţional masiv, manifestat prin: „ Ce te aştepţi de la mine să fac?” Este o contactare, care spune: „ Bine, iată-mă. Cum de n-ai făcut aşa ceva înainte?”
Chiar dacă nu auziţi strigătul de ajutor, el este acolo, şi intervenţia e absolut necesară.
Motivul real pentru care intervenim, este că percepţia (introspecţia) spontană e imposibilă. Să luăm în considerare calea alternativă. Deci, aşteptăm până ce alcoolicul ajunge în ultimul stadiu. N-am riscat nimic. Acest om nu e periculos de abordat; nu creaţi o scenă teribilă; nu rupeţi o prietenie; nu sunteţi pe cale de a vă separa de copil sau de amici. Poate fi mai uşor de realizat, dar până atunci, tot ceea ce rămâne de făcut, e să puneţi băutorul într-un sicriu. Noi credem în intervenţie, pentru că viaţa unui om e în primejdie. Este necesar, ca operaţia, când peritonita e inevitabilă. Greşeala principală este credinţa, că introspecţia spontană va avea loc. Când examinăm viaţa celor care pretind că au avut-o, descoperim că de fapt o acumulare de crize i-a obligat să se uite la realitatea stării lor. Singura cale de întoarcere la realitate este printr-o criză.
Cu toate astea, astăzi, când un alcoolic dă de necaz, reacţia tipică e de a minimaliza problema. „ Să nu vorbim de asta. Să vedem dacă o putem ţine departe de ziare. Să vedem dacă putem angaja un avocat, pentru a-l convinge pe judecător să reducă pedeapsa.” Sunt tot felul de moduri de a minimaliza forţa şi durerea fiecărei crize, pe măsură ce se intensifică. În timp ce încercăm să fim de folos, de fapt catalizăm agravarea bolii. De fiecare dată când încerci să „ salvezi” un alcoolic, întârzii un tratament util.
Crizele sunt ocazii, oportunităţi – ele nu trebuie să sperie pe nimeni. Problema e să conştientizăm suficient oamenii, astfel încât să le poată folosi în mod creativ. Spre exemplu, Institutul Johnson urgentează ca legile împotriva condusului sub influenţa alcoolului, să fie mai severe, tocmai pentru a crea crize. Din crize se nasc ocaziile de intervenţie, iar confruntările care rezultă din acestea pot să readucă alcoolicul la realitate, ca prim pas spre însănătoşire. Acesta e începutul tratamentului.
Obiectivul tratamentului este să-l facă pe alcoolic bine. Scopul intervenţiei este de a-l aduce pe alcoolic la tratament.
That's all folks!
Repet adresa de mail pentru cine vrea articolul(extrasul) si nu numai: styx_[...]
Urmează ...
Walk Through the Valley( am ales să păstrez titlul original)
”Alcoolicul tipic venit la Valley Hope poate avea înălţimea cuprinsă între 1,40 şi 2 m, şi greutatea de la 30 până la 120 kg; poate fi bărbat sau femeie, cu orice coeficient de inteligenţă între 67 şi 143, având o pregătire de la clasa a treia până la doctorat. El sau ea poate fi de religie metodistă, catolică, reformată, luterană, iudaică, budistă, musulmană sau oricare alta. Poate fi ateu sau agnostic; căsătorit(ă), văduv(ă), divorţat(ă), sau necăsătorit(ă); de meserie muncitor necalificat, avocat, ajutor de zidar, comerciant, săpător de şanţuri, profesor, şofer de camion, preot, instalator, medic, portar, poliţist sau psiholog. Orice om care bea poate fi alcoolic, dar aici se impune o definiţie mai precisă.
Marty Mann o spune cel mai bine, când descrie alcoolicul ca fiind cineva al cărui băut creează o problemă continuă sau în creştere în oricare domeniu al vieţii sale. Înainte de toate însă, alcoolicul este o persoană, o fiinţă umană, cu gânduri şi sentimente.Îmi place definiţia Marty-ei Mann, pentru că nu gravitează în jurul consumului de alcool, ci mai degrabă subliniază faptul că acest om etichetat alcoolic, se confruntă cu probleme. Alcoolicul îşi va nega alcoolismul (de fapt, într-un studiu efectuat la Valley Hope s-a stabilit că această negare a prelungit consumul alcoolicului cu încă 13,5 ani), dar în acelaşi timp întâmpină dificultăţi în negarea problemelor maritale, financiare, familiale sau legale”....
Senină să ne fie ziua si plină de iubire, radioșilor!
Alcoolul nu este raspunsul , el doar te face sa uiti intrebarea!
-
styx
- Veteran
- Mesaje: 2673
- Membru din: 01 Iul 2014, 20:28
- Zile de abstinență: 30,06,2014
- Ani de abstinență: 9 ani
Re: Cafeneaua lu' Styx
Bună ziua dragi forumisti!
Pasiunile mele:
De pescuit... nu prea mai am timp dar odată pe an ajung în Mila 23 si acolo si dacă dai cu cârligul gol tot prinzi ceva... da s-au cam împutit treburile si pe acolo cu ”ecologistii” dar măcar mă bucur de natură.
Îmi place să gătesc... bine mâncarea nu este de master chef, dar mă descurc mai mult decât onorabil.
Plimbările în aer liber îmi fac bine si bineinteles călătoriile peste hotare să mai vedem si noi cum trăiesc altii, sa gustăm mâncarea si să le vedem traditiile , muzeelee. etc. Ultima iesire din tară a fost în mai când am fost 2 saptămâni în India...pfuiii superb!o adevărată experiență. În ianuarie ne ”ușchim” vreo 5 zile în Munchen cu escală de 2 zile in Cluj că nu am mai fost demult...
Alte pasiuni mai ”casnice”... filmele SF, de asemena si cărtile SF si despre ocultism, jocuri pe pc, si cam atât... mai ies din când în când la un biliard da nu cred că e o pasiune, mai mult de socializare.
Având în vedere că singura pasiune a mea dinainte vreme era alcoolul eu zic că e un plus ceea ce fac acum lucid.
Si partea a II-a din articolul de ieri...
...”Lucrând în domeniul alcoolismului, mi-am dat seama repede că un alcoolic neagă faptul că este alcoolic, deseori până la moartea prematură. Un tânăr care se află acum în recuperare, mi-a scris despre incapacitatea lui de a-şi recunoaşte alcoolismul: “Televizorul mi-a fost o companie fascinantă în zilele băutului. Deseori, revenind din starea de inconştienţă alcoolică, mă găseam profund absorbit de vreo emisiune. Îmi amintesc foarte clar un program dintr-o seară numit “Zilele vinului şi al rozelor” pe care l-am urmărit ca să aflu ce este de fapt un alcoolic. (Precum ştiţi, domnule doctor, până la vremea aceea fusesem însurat de trei ori cu două femei, eram pe cale de a pierde o altă căsnicie, am “elaborat” o metodă de a fi beat cam de trei ori pe zi, şi aveam amnezii alcoolice de şase ani!). Îmi amintesc că protagonistul emisiunii era în recuperare din alcoolismul său în comunitatea Alcoolicilor Anonimi, şi se străduia să-şi convingă soţia alcoolică să încerce abstinenţa. Evident, confruntarea era prea ameninţătoare, şi ea s-a reîntors la sticlă. Comportamentul ei absurd prin refuzul ultimei şanse de a se face bine şi de a-şi reunifica familia, m-a scos din sărite. Cu paharul de whisky în mână, am strigat la ecran: nu vedea că-şi pierde ultima şansă? Deocamdată însă m-am consolat cu băutura, cufundându-mă în uitare. Mi-am dat seama foarte bine că ea era alcoolică, în schimb eu nu aveam nici un fel de probleme!
Dicţionarul defineşte alcoolismul ca o tendinţă de a folosi excesiv alcoolul. Descrie de asemenea alcoolicul, ca fiind cineva cu o disfuncţionalitate a personalităţii, a cărei simptom proeminent este băutul cronic, compulsiv.
Să examinăm aceste definiţii mai îndeaproape. Putem fi de acord, că cineva cu “tulburări de personalitate” are ceva în neregulă cu personalitatea. S-ar putea spune că acel om e “ciudat” sau chiar “sărit de pe fix”. Termenul “anormal” este totuşi mai potrivit – cel puţin indică faptul că persoana are o problemă. Un “simptom” este un semnal de alarmă. Ca şi febra mare, arată că ceva nu e în regulă cu organismul. Nu ne spune ce anume, dar ne îndeamnă: “Du-te şi află ce se întâmplă.” În această definiţie simptomul este “băut cronic şi compulsiv”. Cu alte cuvinte, alcoolicul are o problemă duală: 1. băutul problematic şi 2. etiologia sau motivul pentru care bea. Stând de vorbă cu sute de alcoolici, nu am întâlnit niciodată unul care să spună că bea în mod excesiv pentru că e o plăcere. Băutul excesiv este rezultatul unei probleme care se manifestă în viaţa alcoolicului. În cartea “Maturizarea AA-ului” putem citi: “Puneţi cele două lucruri laolaltă – o lume dominată de frică şi o lume plină de alcool şi sugestii alcoolice -, şi veţi vedea cât e de important ca oamenii să realizeze ce este de fapt alcoolismul: o boală emoţională adânc înrădăcinată, care trebuie tratată conform principiilor psiho-somatice. Psiho-somatic înseamnă trup şi suflet...
... Efectiv, toate “reţetele de casă” folosite pentru a constrânge alcoolicul să înceteze băutul se referă doar la băutură, nu şi la persoana alcoolicului. Acestea variază de la golirea sticlei în chiuvetă până la a-i spune: “Tot ce trebuie să faci e să nu mai bei. Foloseşte-ţi voinţa!” Ideea e să privim problema mai în profunzime şi să încercăm să înţelegem în primul rând ce anume determină băutorul să folosească substanţa chimică (alcoolul) într-un asemenea grad de exces. E. M. Jellinek a caracterizat foarte bine fenomenul când spunea: “Alcoolismul poate fi sursa multora din mizeriile umane…dar în fond, mizeria umană este sursa alcoolismului.” Alcoolicului îi este foarte greu să se considere anormal. Totuşi, ni se relevă multe când îl ascultăm povestindu-şi năzbâtiile făcute atât în stare de ebrietate cât şi în stare trează...
Un alcoolic tratat recent ne-a relatat că timp de 11 ani avusese o problemă majoră cu soţia sa. Ea obişnuia să-i toarne paharul cu lapte înainte de a pune mâncarea pe masă; astfel, când venea timpul mesei, laptele era deja cald. Acest lucru îl înfuria, dar nu îndrăznea să-i spună, aşa că problema a persistat timp de 11 ani. Într-o zi, consilierul i-a cerut să îşi confrunte soţia în legătură cu problema laptelui cald. Se auzeau imediat scuzele de rigoare: “…evitarea certurilor”…”nu vreau s-o jignesc, e aşa o femeie minunată”, ş.a.m.d. Oricum, până la urmă sfatul consilierului a învins, iar alcoolicul s-a întors acasă să-şi pună curajul în practică. I-a spus soţiei în termeni categorici că după 11 ani de lapte cald dorea să aibă lapte rece la cină. Răspunsul ei a fost un singur cuvânt: “Bine”.
Prietenul nostru alcoolic lăsase să persiste o problemă care, din punctul de vedere al soţiei, nici măcar nu exista. Un alt alcoolic cu manifestări deviante, se îmbrăca în cel mai bun costum al său, se apuca de băut, urca la volan şi sfârşea pe o plantaţie de roşii, stând în ploaia torenţială, gustând în delir o roşie după alta.
Un alcoolic în recuperare care fusese editor la un ziar de cartier în anii ’50, pe când partea centrală a Statelor Unite era devastată de inundaţii puternice, ne-a posvestit una din experienţele sale. Pe vremea aceea, băutul lui atinsese cote înalte. Într-o zi, trezindu-se după un lanţ de beţii de două săptămâni, s-a decis să mai iasă după o sticlă. Ieşind din casă, a observat că tot oraşul era părăsit. Trupele Gărzii Naţionale l-au înconjurat imediat şi vroiau să ştie ce căuta pe stradă. Oraşul fusese evacuat, inundaţia a venit şi a trecut, iar el, editorul ziarului nu ştia nimic despre cele petrecute. Lucrurile “nebuneşti”, care i se pot întâmpla unui alcoolic ca rezultat al băutului nu sunt întotdeauna atât de dramatice ca acestea, dar posvestirile pot continua la nesfârşit. Alcoolismul a fost definit de experţii în domeniu ca un proces de adicţie (dependenţă)...
Va urma.
Abstinentă senină și o zi frumoasă! Doamne ajută!
Pasiunile mele:
De pescuit... nu prea mai am timp dar odată pe an ajung în Mila 23 si acolo si dacă dai cu cârligul gol tot prinzi ceva... da s-au cam împutit treburile si pe acolo cu ”ecologistii” dar măcar mă bucur de natură.
Îmi place să gătesc... bine mâncarea nu este de master chef, dar mă descurc mai mult decât onorabil.
Plimbările în aer liber îmi fac bine si bineinteles călătoriile peste hotare să mai vedem si noi cum trăiesc altii, sa gustăm mâncarea si să le vedem traditiile , muzeelee. etc. Ultima iesire din tară a fost în mai când am fost 2 saptămâni în India...pfuiii superb!o adevărată experiență. În ianuarie ne ”ușchim” vreo 5 zile în Munchen cu escală de 2 zile in Cluj că nu am mai fost demult...
Alte pasiuni mai ”casnice”... filmele SF, de asemena si cărtile SF si despre ocultism, jocuri pe pc, si cam atât... mai ies din când în când la un biliard da nu cred că e o pasiune, mai mult de socializare.
Având în vedere că singura pasiune a mea dinainte vreme era alcoolul eu zic că e un plus ceea ce fac acum lucid.
Si partea a II-a din articolul de ieri...
...”Lucrând în domeniul alcoolismului, mi-am dat seama repede că un alcoolic neagă faptul că este alcoolic, deseori până la moartea prematură. Un tânăr care se află acum în recuperare, mi-a scris despre incapacitatea lui de a-şi recunoaşte alcoolismul: “Televizorul mi-a fost o companie fascinantă în zilele băutului. Deseori, revenind din starea de inconştienţă alcoolică, mă găseam profund absorbit de vreo emisiune. Îmi amintesc foarte clar un program dintr-o seară numit “Zilele vinului şi al rozelor” pe care l-am urmărit ca să aflu ce este de fapt un alcoolic. (Precum ştiţi, domnule doctor, până la vremea aceea fusesem însurat de trei ori cu două femei, eram pe cale de a pierde o altă căsnicie, am “elaborat” o metodă de a fi beat cam de trei ori pe zi, şi aveam amnezii alcoolice de şase ani!). Îmi amintesc că protagonistul emisiunii era în recuperare din alcoolismul său în comunitatea Alcoolicilor Anonimi, şi se străduia să-şi convingă soţia alcoolică să încerce abstinenţa. Evident, confruntarea era prea ameninţătoare, şi ea s-a reîntors la sticlă. Comportamentul ei absurd prin refuzul ultimei şanse de a se face bine şi de a-şi reunifica familia, m-a scos din sărite. Cu paharul de whisky în mână, am strigat la ecran: nu vedea că-şi pierde ultima şansă? Deocamdată însă m-am consolat cu băutura, cufundându-mă în uitare. Mi-am dat seama foarte bine că ea era alcoolică, în schimb eu nu aveam nici un fel de probleme!
Dicţionarul defineşte alcoolismul ca o tendinţă de a folosi excesiv alcoolul. Descrie de asemenea alcoolicul, ca fiind cineva cu o disfuncţionalitate a personalităţii, a cărei simptom proeminent este băutul cronic, compulsiv.
Să examinăm aceste definiţii mai îndeaproape. Putem fi de acord, că cineva cu “tulburări de personalitate” are ceva în neregulă cu personalitatea. S-ar putea spune că acel om e “ciudat” sau chiar “sărit de pe fix”. Termenul “anormal” este totuşi mai potrivit – cel puţin indică faptul că persoana are o problemă. Un “simptom” este un semnal de alarmă. Ca şi febra mare, arată că ceva nu e în regulă cu organismul. Nu ne spune ce anume, dar ne îndeamnă: “Du-te şi află ce se întâmplă.” În această definiţie simptomul este “băut cronic şi compulsiv”. Cu alte cuvinte, alcoolicul are o problemă duală: 1. băutul problematic şi 2. etiologia sau motivul pentru care bea. Stând de vorbă cu sute de alcoolici, nu am întâlnit niciodată unul care să spună că bea în mod excesiv pentru că e o plăcere. Băutul excesiv este rezultatul unei probleme care se manifestă în viaţa alcoolicului. În cartea “Maturizarea AA-ului” putem citi: “Puneţi cele două lucruri laolaltă – o lume dominată de frică şi o lume plină de alcool şi sugestii alcoolice -, şi veţi vedea cât e de important ca oamenii să realizeze ce este de fapt alcoolismul: o boală emoţională adânc înrădăcinată, care trebuie tratată conform principiilor psiho-somatice. Psiho-somatic înseamnă trup şi suflet...
... Efectiv, toate “reţetele de casă” folosite pentru a constrânge alcoolicul să înceteze băutul se referă doar la băutură, nu şi la persoana alcoolicului. Acestea variază de la golirea sticlei în chiuvetă până la a-i spune: “Tot ce trebuie să faci e să nu mai bei. Foloseşte-ţi voinţa!” Ideea e să privim problema mai în profunzime şi să încercăm să înţelegem în primul rând ce anume determină băutorul să folosească substanţa chimică (alcoolul) într-un asemenea grad de exces. E. M. Jellinek a caracterizat foarte bine fenomenul când spunea: “Alcoolismul poate fi sursa multora din mizeriile umane…dar în fond, mizeria umană este sursa alcoolismului.” Alcoolicului îi este foarte greu să se considere anormal. Totuşi, ni se relevă multe când îl ascultăm povestindu-şi năzbâtiile făcute atât în stare de ebrietate cât şi în stare trează...
Un alcoolic tratat recent ne-a relatat că timp de 11 ani avusese o problemă majoră cu soţia sa. Ea obişnuia să-i toarne paharul cu lapte înainte de a pune mâncarea pe masă; astfel, când venea timpul mesei, laptele era deja cald. Acest lucru îl înfuria, dar nu îndrăznea să-i spună, aşa că problema a persistat timp de 11 ani. Într-o zi, consilierul i-a cerut să îşi confrunte soţia în legătură cu problema laptelui cald. Se auzeau imediat scuzele de rigoare: “…evitarea certurilor”…”nu vreau s-o jignesc, e aşa o femeie minunată”, ş.a.m.d. Oricum, până la urmă sfatul consilierului a învins, iar alcoolicul s-a întors acasă să-şi pună curajul în practică. I-a spus soţiei în termeni categorici că după 11 ani de lapte cald dorea să aibă lapte rece la cină. Răspunsul ei a fost un singur cuvânt: “Bine”.
Prietenul nostru alcoolic lăsase să persiste o problemă care, din punctul de vedere al soţiei, nici măcar nu exista. Un alt alcoolic cu manifestări deviante, se îmbrăca în cel mai bun costum al său, se apuca de băut, urca la volan şi sfârşea pe o plantaţie de roşii, stând în ploaia torenţială, gustând în delir o roşie după alta.
Un alcoolic în recuperare care fusese editor la un ziar de cartier în anii ’50, pe când partea centrală a Statelor Unite era devastată de inundaţii puternice, ne-a posvestit una din experienţele sale. Pe vremea aceea, băutul lui atinsese cote înalte. Într-o zi, trezindu-se după un lanţ de beţii de două săptămâni, s-a decis să mai iasă după o sticlă. Ieşind din casă, a observat că tot oraşul era părăsit. Trupele Gărzii Naţionale l-au înconjurat imediat şi vroiau să ştie ce căuta pe stradă. Oraşul fusese evacuat, inundaţia a venit şi a trecut, iar el, editorul ziarului nu ştia nimic despre cele petrecute. Lucrurile “nebuneşti”, care i se pot întâmpla unui alcoolic ca rezultat al băutului nu sunt întotdeauna atât de dramatice ca acestea, dar posvestirile pot continua la nesfârşit. Alcoolismul a fost definit de experţii în domeniu ca un proces de adicţie (dependenţă)...
Va urma.
Abstinentă senină și o zi frumoasă! Doamne ajută!
Ultima oară modificat 10 Noi 2017, 15:01 de către styx, modificat de 2 ori în total.
Alcoolul nu este raspunsul , el doar te face sa uiti intrebarea!
-
styx
- Veteran
- Mesaje: 2673
- Membru din: 01 Iul 2014, 20:28
- Zile de abstinență: 30,06,2014
- Ani de abstinență: 9 ani
Re: Cafeneaua lu' Styx
Multumesc si eu de feedback, Iliută!
Cu toții suntem norocosi!
Te îmbrățisăm cu mare drag!
Cu toții suntem norocosi!
Te îmbrățisăm cu mare drag!
Alcoolul nu este raspunsul , el doar te face sa uiti intrebarea!
Re: Cafeneaua lu' Styx
Merci,
Te rog sa-mi trimiti ”Mâine mă voi opri”... pe [...]
Urmatoarea lectura dupa ce o citesc cu portia pe forum. Nu as vrea sa ma scap sa citesc finalul inainte de a termina si restul.
Pescuitul si miscarea in aer liber am reusit sa le combin, iar 30-60 min. mi-e suficient de multe ori pentru cateva zile. Si mie imi face placere sa gatesc ( dar nu oricat si nu orice ), si imi plac filmele SF.
Ce ai vrut sa spu cu "s-au cam împutit treburile si pe acolo cu ”ecologistii” " la MILA23, am trecut pe-acolo si am dormit o noapte sua doua la inceputul lui octombrie si a fost ok. Exact de unde am facut poza am pus cortul.
Merci.
Te rog sa-mi trimiti ”Mâine mă voi opri”... pe [...]
Urmatoarea lectura dupa ce o citesc cu portia pe forum. Nu as vrea sa ma scap sa citesc finalul inainte de a termina si restul.
Pescuitul si miscarea in aer liber am reusit sa le combin, iar 30-60 min. mi-e suficient de multe ori pentru cateva zile. Si mie imi face placere sa gatesc ( dar nu oricat si nu orice ), si imi plac filmele SF.
Ce ai vrut sa spu cu "s-au cam împutit treburile si pe acolo cu ”ecologistii” " la MILA23, am trecut pe-acolo si am dormit o noapte sua doua la inceputul lui octombrie si a fost ok. Exact de unde am facut poza am pus cortul.
Merci.
-
styx
- Veteran
- Mesaje: 2673
- Membru din: 01 Iul 2014, 20:28
- Zile de abstinență: 30,06,2014
- Ani de abstinență: 9 ani
Re: Cafeneaua lu' Styx
Saluate Sobrichet!
Tu esti pescar de andurantă nu ca mine nici măcar amator plin. Frumoasă poza! Frumos loc la Mila...Multumesc!
Anul ăsta din păcate nu am ajuns decât până la Mahmudia, dar nu e timpul pierdut.
Ti-am trimis mail deja cu ce m-ai rugat, ti-am spus acolo ce si cum cu ”ecologistii”.
Oricând cu mare placere!
O seară frumoasa tuturor!
Tu esti pescar de andurantă nu ca mine nici măcar amator plin. Frumoasă poza! Frumos loc la Mila...Multumesc!
Anul ăsta din păcate nu am ajuns decât până la Mahmudia, dar nu e timpul pierdut.
Ti-am trimis mail deja cu ce m-ai rugat, ti-am spus acolo ce si cum cu ”ecologistii”.
Oricând cu mare placere!
O seară frumoasa tuturor!
Alcoolul nu este raspunsul , el doar te face sa uiti intrebarea!
-
styx
- Veteran
- Mesaje: 2673
- Membru din: 01 Iul 2014, 20:28
- Zile de abstinență: 30,06,2014
- Ani de abstinență: 9 ani
Re: Cafeneaua lu' Styx
O glumă nu strică...
Special pt Sobrichet
Seară faină!
Special pt Sobrichet
Seară faină!
Alcoolul nu este raspunsul , el doar te face sa uiti intrebarea!
-
styx
- Veteran
- Mesaje: 2673
- Membru din: 01 Iul 2014, 20:28
- Zile de abstinență: 30,06,2014
- Ani de abstinență: 9 ani
Re: Cafeneaua lu' Styx
Bună ziua dragi forumisti!
Am preluat minnunea asta de la un amic...
RUPÎND CICLUL ABANDONULUI
”Te poți simți abandonat, da.
Te poți simți singur, departe de iubire, de viață și de căldură.
Alții pot declanșa sentimente puternice în tine, da.
Însă îndepărtați cuvântul, conceptul, povestea,
și întoarceți-vă la actualitatea corpului viu.
Cum se simte, această abandonare?
Cum de știi că ai fost abandonat?
Fiți atenți la senzațiile acumulate în abdomen, piept, gât.
Simțiți senzațiile fluturânde, pulsante, înțepătoare.
Lăsați-le să crească în intensitate, sau să disipeze și să se miște.
Îndepărtați-le cu o atenție curioasă, iubitoare.
Dați-le spațiu; calmați-vă în jurul lor.
Trebuie să respiri înlăuntrul tău acum, prietene,
pentru că nimeni nu este aici să respire pentru tine,
și nu pot face asta nicidecum.
Visul iubirii a murit;
te trezești la realitatea iubirii.
Dragostea nu vine din afară. Nu a făcut-o niciodată.
A fost întotdeauna în tine. A fost puterea voastră.
A fost întotdeauna slujba ta, vezi tu, să te iubești,
să nu cerșești pentru iubire sau să o cauți în exterior,
sau să o așteptați sau încercați să vă agățați de ea,
ci să vă scufundați în ea, clipe după clipe prețioase.
Nu vă abandonați pe voi când vă simțiți abandonați,
pentru că există o durere mai rea decât abandonul:
abandonarea de sine, evadarea din prezent.
Vina nu funcționează aici.
Concentrează-te pe "cel care te-a abandonat" și vei fi neputincios.
Rupeți ciclul abandonului atunci.
Concentrați-vă pe "pe cel abandonat", pe acest copil prețios din interior.
Invită atenția iubitoare adânc în stomac, inimă, cap.
Respirați culcați pe pământ. Simțiți-vă propria viață.
Nu ai fost abandonat. Viața e aici.
Dragostea e aici. Tu ești aici.
Și de aici, o nouă viață crește.
Și pe măsură ce învățați să nu vă abandonați pe voi,
veți atrage, în timp, pe alții
care nu se abandonează nici ei pe ei înșiși;
alții care nu vă vor abandona.
Acum nu mai poți fi abandonat:
Refuzi să te abandonezi.
Abandonul este un cuvânt vechi pentru voi acum.
Prea dramatic pentru corpul tău.
Nimeni nu vă poate abandona:
Doar se pot muta numai
într-un alt loc,
cu durerea lor.
Abandonarea este povestea iubirii pierdute,
o poveste veche, pentru că dragostea nu poate fi pierdută,
doar redescoperită adânc în interior.
Ești destul de curajos să fii prezent acum.
Ați spart dependența întregii voatre vieți:
Ai descoperit bucuria profundă
de a fi singur.”
-Jeff Foster-
Zi frumoasă și plină de iubire!
Am preluat minnunea asta de la un amic...
RUPÎND CICLUL ABANDONULUI
”Te poți simți abandonat, da.
Te poți simți singur, departe de iubire, de viață și de căldură.
Alții pot declanșa sentimente puternice în tine, da.
Însă îndepărtați cuvântul, conceptul, povestea,
și întoarceți-vă la actualitatea corpului viu.
Cum se simte, această abandonare?
Cum de știi că ai fost abandonat?
Fiți atenți la senzațiile acumulate în abdomen, piept, gât.
Simțiți senzațiile fluturânde, pulsante, înțepătoare.
Lăsați-le să crească în intensitate, sau să disipeze și să se miște.
Îndepărtați-le cu o atenție curioasă, iubitoare.
Dați-le spațiu; calmați-vă în jurul lor.
Trebuie să respiri înlăuntrul tău acum, prietene,
pentru că nimeni nu este aici să respire pentru tine,
și nu pot face asta nicidecum.
Visul iubirii a murit;
te trezești la realitatea iubirii.
Dragostea nu vine din afară. Nu a făcut-o niciodată.
A fost întotdeauna în tine. A fost puterea voastră.
A fost întotdeauna slujba ta, vezi tu, să te iubești,
să nu cerșești pentru iubire sau să o cauți în exterior,
sau să o așteptați sau încercați să vă agățați de ea,
ci să vă scufundați în ea, clipe după clipe prețioase.
Nu vă abandonați pe voi când vă simțiți abandonați,
pentru că există o durere mai rea decât abandonul:
abandonarea de sine, evadarea din prezent.
Vina nu funcționează aici.
Concentrează-te pe "cel care te-a abandonat" și vei fi neputincios.
Rupeți ciclul abandonului atunci.
Concentrați-vă pe "pe cel abandonat", pe acest copil prețios din interior.
Invită atenția iubitoare adânc în stomac, inimă, cap.
Respirați culcați pe pământ. Simțiți-vă propria viață.
Nu ai fost abandonat. Viața e aici.
Dragostea e aici. Tu ești aici.
Și de aici, o nouă viață crește.
Și pe măsură ce învățați să nu vă abandonați pe voi,
veți atrage, în timp, pe alții
care nu se abandonează nici ei pe ei înșiși;
alții care nu vă vor abandona.
Acum nu mai poți fi abandonat:
Refuzi să te abandonezi.
Abandonul este un cuvânt vechi pentru voi acum.
Prea dramatic pentru corpul tău.
Nimeni nu vă poate abandona:
Doar se pot muta numai
într-un alt loc,
cu durerea lor.
Abandonarea este povestea iubirii pierdute,
o poveste veche, pentru că dragostea nu poate fi pierdută,
doar redescoperită adânc în interior.
Ești destul de curajos să fii prezent acum.
Ați spart dependența întregii voatre vieți:
Ai descoperit bucuria profundă
de a fi singur.”
-Jeff Foster-
Zi frumoasă și plină de iubire!
Alcoolul nu este raspunsul , el doar te face sa uiti intrebarea!
Re: Cafeneaua lu' Styx
Mi-a placut povestea aceasta Styx despre abandon, transpusa atat de frumos in versuri. Am rezonat in special cu urmatoarea strofa:
"Nu vă abandonați pe voi când vă simțiți abandonați,
pentru că există o durere mai rea decât abandonul:
abandonarea de sine, evadarea din prezent."
In fapt, cand consumi alcool, asta si faci. Incerci sa evadezi din prezent crezand ca asa eviti greutatile de peste zi. Crezand ca otrava numita alcool chiar te poate ajuta. Uneori am senzatia ca ne-am nascut fie prea naivi, fie de-a dreptul masochisti. Ne place pur si simplu sa ne facem rau. Firea omului poate fi extrem de slaba, extrem de influentabila si asta din pacate, ne aduce uneori multa suferinta..
"Nu vă abandonați pe voi când vă simțiți abandonați,
pentru că există o durere mai rea decât abandonul:
abandonarea de sine, evadarea din prezent."
In fapt, cand consumi alcool, asta si faci. Incerci sa evadezi din prezent crezand ca asa eviti greutatile de peste zi. Crezand ca otrava numita alcool chiar te poate ajuta. Uneori am senzatia ca ne-am nascut fie prea naivi, fie de-a dreptul masochisti. Ne place pur si simplu sa ne facem rau. Firea omului poate fi extrem de slaba, extrem de influentabila si asta din pacate, ne aduce uneori multa suferinta..
"Orice schimbare este grea la început, urâtă la mijloc şi minunată la final." Robin Sharma
Re: Cafeneaua lu' Styx
Doru, eu cred ca nu am vrut sa ne facem rau cand am baut. Cand te apuci de baut, o faci ca-ti place, o faci pentru starea euforica care ti-o da alcoolul. A doua zi vine raul. Cand incepi sa bei, nu te gandesti ce va urma.
Te imbratisez.
Te imbratisez.