021/9335 ALCOLINE ALIAT - Linie de asistenta pentru lupta cu dependenta de alcool. Informatii si sprijin pentru persoanele cu probleme legate de consumul de alcool si apropiatii acestora oferite de profesionisti si fosti dependenti. Luni-Vineri 10.00-17.00. Tarif normal.

Parinte alcoolic

Aici puteti povesti experientele personale.
Sitoaratat2
Boboc
Boboc
Mesaje: 3
Membru din: 12 Dec 2017, 20:29

Parinte alcoolic

Mesaj de Sitoaratat2 »

Buna seara,
Tatal meu este alcoolic si nu stiu cum sa-l ajut. Pana acuma nu era pensionar, avea obligatia serviciului si putea sa bea cu limita. De cand s-a pensionat si-a marit doza, devine violent,uneori recunoaste ca e alcoolic si ca nu poate daca nu bea in fiecare zi, dar nu considera ca are nevoie de ajutor specializat. Eu nu mai am idei, am incercat sub toate formele sa-l facem sa inteleaga. Crede ca daca ar avea mai multa vointa, ar reusi. Cum sa-i arat ca nu mai are control si ca are nevoie de ajutor?
aru2018
Boboc
Boboc
Mesaje: 7
Membru din: 17 Oct 2017, 22:17

Re: Parinte alcoolic

Mesaj de aru2018 »

Dupa parerea mea nu sta in raspunderea ta sa i arati nimic. Concentreaza te pe tine, urmeaza calea care te duce spre drumul si linistea ta. Mergi la conferinte, studiaza, inmulteste ti cunostintele, pleaca din tara sau oras, viseaza si urmeaza ti visele. Singurul om de care trebuie sa te ocupi esti tu.
Sasha
Boboc
Boboc
Mesaje: 1
Membru din: 06 Ian 2018, 20:32

Re: Parinte alcoolic

Mesaj de Sasha »

Usor de zis, aru2018. Dar foarte greu de facut. Si eu am un parinte alcoolic. Bea pana uita de sine, i se face rau, isi starneste bila, vomita,tremura daca nu mai bea, e depresiv, nu mai are dorinta de a manca, de a vorbi, de a trai. La fel, episoadele de abuz s-au inmultit de cand a iesit la pensie. Si inainte se repetau, o data pe an sau chiar la 2 - 3 ani, insa acum e mai des si mai grav, am ajuns si la urgente, era aproape in coma. A conștientizat dupa ce si-a revenit ce se intamplase, dar tot nu a recunoscut ca bause.M-am invoit de la serviciu, am stat cu el, i-am facut de mancare si l-am hranit ca pe un copil mic, i-am dat pastile si i-am fost alaturi in perioada de sevraj. Dar nu pot face asta mereu. Plus ca locuiesc si lucrez in alt oras decat cel natal. Am 34 de ani si inca am sentimente de neputinta, rusine, dezamagire, vinovatie, desi nu sunt eu cea care bea.


Nu am vrut sa ma mai intorc acasa dupa ce am terminat facultatea. M-am casatorit (am 10 ani de casnicie si de abia acum nu mai incerc sa ascund alcoolismul parintelui meu fata de partener si de socri), mi-am luat apartament in alt oras, la aprox 200 km distanta de orasul natal, am calatorit, mi-am facut multi prieteni, m-am bucurat de viata. In acest timp, am rarit vizitele la ai mei, o data la 2 luni, apoi la 4 luni, desi inca vorbim zilnic la telefon. Inca imi fac mustrari de constiinta ca mi-am lasat parintele singur asa cum e el, ca sunt egoista si ma gandesc la mine.


Adevarul e ca un parinte alcoolic, mai ales daca totusi este un parinte bun si iubitor, se resimte ca o povara. Si oricat am incerca sa il/ o ajutam, numai el/ ea se pot ajuta. Degeaba ii mustram, certam, le facem reprosuri, le ascundem sticlele, ii dadacim, etc. Degeaba ne distantam de ei, comportamentul lor va continua. Din punctul meu de vedere, cred ca ar trebui in primul rand sa acceptam ca asa sunt ei, ca nu este vina noastra in niciun chip, sa fim sinceri cu ei, sa vorbim mai mult cu ei explicandu-le cum ne afecteaza noua viata comportamentul lor. Sa incercam sa devenim noi motivatia lor de a incepe lupta... un razboi de fapt, care nu e deloc usor. Sa fim rebdatori cu ei, sa incercam sa ii implicam in activitati/ responsabilitati care sa le ocupe mintea, sa le aduca multumire, satsfactie si sentimentul ca inca sunt utili, dar in acelasi timp, sa fim noi constienti ca s-ar putea sa ne dezamageasca la un moment dat din nou.


Si cel mai important, sa invatam din experienta asta pentru viitor si sa nu devenim ca ei, sa fim parinti mai buni decat au fost ei din acest punct de vedere.


Sa ma scuzati daca am scris prea mult :)
Scrie răspuns