Va salut ... cu respect

[lupica]

22 februarie

CĂLĂUZIRE

... aceasta presupune o credinţă într-un Creator care întruchipează puterea, dreptatea şi iubirea; un Dumnezeu care mi-a dat un scop, un sens şi un destin de urmat, totuşi... şovăitor, în virtutea chipului şi a asemănării Sale.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Pe măsură ce începeam să-mi înţeleg propria neputinţă şi dependenţa de Dumnezeu, aşa cum Îl înţeleg eu, am început să văd că exista un mod de viaţă pe care, dacă aş fi putut să-l adopt, mi l-aş fi ales de la bun început. Doar prin lucrul neîntrerupt asupra Paşilor şi a vieţii din comunitate, am învăţat că există cu adevărat un drum mai bun decât înainte, pe care am fost îndrumat. Pe măsură ce cunosc mai multe despre Dumnezeu, sunt în stare să am încredere în căile şi în planurile Sale pentru dezvoltarea caracterului Său în mine. Mai repede sau mai încet, evoluez în virtutea chipului şi a asemănării Sale.

[lupica]

23 februarie

PARADOXURI MISTERIOASE

Iată care este paradoxul regenerării în A A: puterea izvorâtă din slăbiciune şi înfrângere completă, pierderea vieţii de dinainte pentru găsirea uneia noi.
AA AJUNS LA MATURITATE

Ce taine glorioase mai sunt şi paradoxurile astea! Ele nu fac evaluări, dar cu toate astea, atunci când sunt recunoscute şi acceptate, reafirmă lucruri universale ce depăşesc logica umană. Când mă cuprinde teama, mi se dă curaj; când îmi ajut un frate sau o soră, îmi creşte capacitatea de a mă iubi pe mine însumi; când accept suferinţa ca parte a dezvoltării experienţei de viaţă, descopăr o mai mare fericire; când mă uit la partea mea întunecată, sunt pus într-o lumină nouă; când îmi recunosc părţile slabe şi mă predau Puterii Superioare, sunt răsplătit cu o putere nemaivăzută. M-am împleticit prin uşa A A- ului cuprins de ruşine şi nemaiavând nicio speranţă de la viaţă, şi mi s-a dat speranţă şi demnitate. În chip miraculos, singurul mod prin care poţi păstra darurile programului este să le transmiţi mai departe.

[lupica]

26 februarie

NU E O BANALĂ POVESTE DE SUCCES

AA nu este o poveste de succes în sensul uzual al cuvântului. Este o poveste despre suferinţa preschimbată, prin milostenie, în progres spiritual.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Când am intrat în A A i-am ascultat pe alţii cum povesteau despre realitatea băutului lor: singu­rătate, teroare şi durere. Pe măsură ce ascultam mai departe, în scurt timp am auzit o descriere de un fel foarte diferit – realitatea abstinenţei. Este o realitate a libertăţii şi a fericirii, a scopului şi a direcţiei, a seninătăţii şi a împăcării cu Dumnezeu, cu noi înşine şi cu ceilalţi. Asistând la întruniri sunt reintrodus în acea realitate, iar şi iar. O văd în ochii şi o aud în vocile celor din jurul meu. Lucrând asupra programului, găsesc direcţia şi puterea cu care să-mi însuşesc şi eu acea realitate. Bucuria din A A este că această nouă realitate îmi stă la dispoziţie.

[lupica]

27 februarie

O STABILITATE UNICĂ

Încotro se îndreaptă A A?... Aceşti oameni prac­tici dau citire Tradiţiei a Doua şi află că unica autoritate în A A este un Dumnezeu iubitor, aşa cum se poate El exprima în conştiinţa de grup... Un politician experimentat este acela care observă înţelepciunea deciziei de grup, care nu-şi dispre­ţuieşte reducerea statutului, a cărui judecată, con­so­lidată de o experienţă considerabilă, este dreaptă, şi care este dispus să stea liniştit pe margini şi să aştepte răbdător dezvoltarea.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

În hăţişul recuperării din alcoolism se regăsesc şi cei Doisprezece Paşi şi cele Douăsprezece Tradiţii. Pe măsură ce recuperarea mea progresa, mi-am dat seama că programul mi se potriveşte ca o mănuşă. Veteranii grupului ofereau delicat sugestii, atunci când schimbarea părea imposibilă. Experien­ţele împărtăşite ale fiecăruia au devenit esenţa priete­niilor nepreţuite. Ştiu că toată comunitatea este pregătită să-l ajute pe fiecare alcoolic aflat în suferinţă în toate momentele hotărâtoare al vieţii. Într-o lume înţesată cu multe probleme, consider această asigurare o stabilitate unică. Mă bucur de darul abstinenţei. Îi port recunoştinţă lui Dumnezeu pentru puterea pe care mi-o dă o comunitate care există cu adevărat pentru binele tuturor membrilor.

[lupica]

28 februarie

CUM? FĂRĂ PREŞEDINTE?

Când li se spune că societatea noastră nu are vreun preşedinte care să aibă autoritatea de a o conduce, vreun administrator care să ne oblige la plata unor taxe, ...prietenii noştri oftează şi excla­mă: „Aşa ceva pur şi simplu nu se poate...”
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Când am ajuns în cele din urmă la A A, nu-mi venea să cred că nu exista niciun administrator care să ne „oblige să plătim taxe”. Nu puteam să-mi imaginez o organizaţie care să nu aibă nevoie de contribuţii monetare în schimbul unor servicii. A fost prima şi, deocamdată, unica experienţă în care să „primesc ceva pe degeaba”. Deoarece nu mă simţeam folosit sau tras pe sfoară de către cei din A A, am fost în stare să abordez programul fără nici un fel de prejudecăţi şi cu sufletul deschis. Nu vroiau nimic de la mine. Ce aveam de pierdut? Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru înţelepciunea mem­brilor fondatori, care ştiau atât de bine ce înseamnă dispreţul alcoolicului faţă de manipulare.

[lupica]

4 martie

CURĂŢIND GRĂDINA DE BURUIENI

Esenţa oricărei evoluţii este dorinţa de a face o schimbare spre bine, iar apoi dorinţa de nestăvilit de a-ţi asuma orice responsabilitate ar presupune acest lucru.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Scăpasem deja de dependenţa de alcool în momentul în care am ajuns la Pasul Trei, dar experienţe nu tocmai plăcute mi-au demonstrat că o abstinenţă continuă necesită un efort continuu.
Acum ca şi atunci, mă opresc să arunc o privire atentă la progresul pe care l-am înregistrat. De fiecare dată când mă uit, grădina mea este tot mai curăţată de buruieni, dar de fiecare dată observ că răsar noi buruieni acolo unde credeam că am smuls totul din rădăcină. Pe măsură ce mă întorc să smulg noile buruieni (e mai uşor când sunt tinere), mă opresc o clipă pentru a admira frumuseţea culturilor şi a florilor, răsplata muncii mele. Absti­nenţa mea creşte şi dă roade.

[Raza de soare]

Si mie mi se pare mare lucru grupul AA...si chiar aici pe forum :) asa vine si constientizarea, de la o zi la alta si parca nu mai vrei sa ajungi unde ai mai fost...si dintr o data se largeste orizontul, iar viata e frumoasa :) iar demonii aia se vor risipi....

[lupica]

7 martie

SOLUŢIA ESTE BUNĂVOINŢA

Odată ce am introdus cheia bunăvoinţei în uşă, deschizând-o cu uşurinţă, ne dăm seama că la fel putem deschide şi alte uşi.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Bunăvoinţa de a renunţa la mândrie şi la încăpăţânare în favoarea unei Puteri Superioare mie, s-a dovedit a fi unicul ingredient absolut necesar pentru rezolvarea tuturor problemelor mele de acum. Chiar şi un strop de bunăvoinţă, dacă este sinceră, este suficientă pentru a-I permite lui Dumnezeu să intre şi să preia controlul asupra oricărei probleme, suferinţe sau obsesii. Nivelul meu de confort este în relaţie directă cu gradul de bunăvoinţă, pe care îl am la un moment dat, de a renunţa la încăpăţânare şi de a face ca voia Lui Dumnezeu să se manifeste în viaţa mea. Având cheia bunăvoinţei, grijile şi fricile mele se transformă cu putere în seninătate.

[lupica]

8 martie

PREDAREA

Fiecare bărbat sau femeie care a intrat în A A şi vrea să rămână, a început, fără să-şi dea seama, să parcurgă Pasul Trei. Şi nu este oare adevărat că în tot ceea ce priveşte alcoolul, fiecare dintre ei a decis să-şi lase viaţa în grija, protecţia şi îndrumarea Alcoolicilor Anonimi?... Oricare nou-venit înarmat cu voinţă simte cu siguranţă că A A este unicul loc în care îşi poate găsi adăpost un suflet rătăcitor. Şi dacă aceasta nu înseamnă să-ţi laşi voinţa şi viaţa în grija unei Providenţe proas­păt descoperite, atunci ce este?
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Supunerea în faţa lui Dumnezeu a fost primul pas al recuperării mele. Cred că comunitatea noastră caută o spiritualitate deschisă către un alt fel de relaţie cu Dumnezeu. Pe măsură ce urmez calea Paşilor, simt o libertate care îmi dă capacitatea să gândesc pentru mine. Dependenţa mea m-a ţinut captiv fără nici o clipă de răgaz, şi m-a împiedicat să scap de limitare, dar A A îmi oferă o cale sigură pe care să merg înainte. Împărtăşirea reciprocă, preocuparea şi grija pentru ceilalţi sunt înzestrările noastre naturale pe care le putem oferi unul altuia, iar ale mele sunt cu atât mai puternice, cu cât se schimbă atitudinea faţă de Dumnezeu. Am învăţat cum să mă supun în faţa lui Dumnezeu, cum să mă respect şi cum să păstrez aceste atitudini dăruind ceea ce mi se oferă.

[lupica]

9 martie

RENUNŢÂND LA PROPRIA VOINŢĂ

Am decis să ne lăsăm voinţa şi viaţa în grija lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Oricât de mult ar dori cineva să încerce, cum poate cineva de fapt, să-şi lase voinţa şi viaţa în grija unui Dumnezeu, aşa cum crede el că este? Căutând răspuns la această întrebare, am devenit conştient de înţelepciunea cu care a fost scrisă: faptul că acesta este un Pas compus din două părţi.
Pe vremea când obişnuiam să am alt stil de viaţă au fost multe situaţii în care ar fi trebuit să mor sau cel puţin să fiu rănit, dar nu s-au întâmplat niciodată. Cineva sau ceva avea grijă de mine. Am ales să cred că viaţa mea a fost tot timpul în grija lui Dumnezeu. Numai El controlează numărul zilelor pe care le mai am de trăit până la moartea fizică.
Partea cu voinţa (fie că e vorba de propria voinţă sau de voia lui Dumnezeu) este pentru mine partea mai complicată a Pasului. Doar atunci când am avut parte de suficientă durere în suflet, în urma încercărilor repetate de a mă restabili, doar atunci am fost dispus să-mi las viaţa în voia lui Dumnezeu. Predarea este ca liniştea de după furtună. Când voinţa mea coincide cu voinţa lui Dumnezeu în ce mă priveşte, sunt împăcat cu mine însumi.