021/9335 ALCOLINE ALIAT - Linie de asistenta pentru lupta cu dependenta de alcool. Informatii si sprijin pentru persoanele cu probleme legate de consumul de alcool si apropiatii acestora oferite de profesionisti si fosti dependenti. Luni-Vineri 10.00-17.00. Tarif normal.

Viata fara alcool, viata fara vicii.

Aici puteti povesti experientele personale.
Scrie răspuns
Reni
Senior
Senior
Mesaje: 148
Membru din: 12 Mar 2016, 13:27

Re: Viata fara alcool, viata fara vicii.

Mesaj de Reni »

Va doresc tuturor celor de aici care suferiti crunt sa va gasiti vindecarea, linistea si bucuria de a trai! Daca as putea sa va daruiesc prin acest ecran putin din pofta mea de viata, poate ca ar fi un imbold puternic sa realizati cat pierdeti din aceasta viata (care ar trebui sa fie frumoasa pentru orice suflet de pe acest pamant)!

Nu va pierdeti niciodata speranta, daca veti alege caile corecte care exista (si exista, sa stiti!), si daca veti face toate eforturile care depind de voi, intr-o zi veti fi liberi, liberi de orice adictie, liberi de a gusta si a va bucura de tot ce ofera frumos aceasta planeta si viata in general! Nu depuneti armele, nu cedati, nu disperati, solutii sunt, trebuie doar sa le alegeti pe acelea bune!

Curaj, oameni deznadajduiti, pe straduta fiecarui om poate sa apara soarele, si va aparea si pe a voastra!
Raza de soare
Veteran
Veteran
Mesaje: 396
Membru din: 15 Ian 2019, 00:25

Re: Viata fara alcool, viata fara vicii.

Mesaj de Raza de soare »

Reni scrie:FRUSTRAREA CA “CEILALTI POT BEA”

Voi sunteti abstinenti pentru ca sunteti obligati, e regula fara de care nu se poate. Ei bine, si eu sunt abstinenta tot pentru ca sunt obligata. De aceeasi regula: viata cu alcool (droguri) este o viata distrusa iremediabil!!

Ia spuneti, nu-i asa ca acum va simtiti mai putin frustrati, macar pentru o secunda, afland ca si un neconsumator de alcool TREBUIE sa faca acest efort zilnic, sa fie abstinent, ca sa nu i-o ia viata razna?
Buna, Reni :)
Eu sunt de acord cu tine ca un singur pahar de alcool pe zi poate fi periculos, consumat zilnic ani si ani....
Dar tu nu esti dependenta ca sa te numesti abstinenta dupa ce ai renuntat la alcool cred, mai degraba neconsumator...asa vad eu, poate e gresit...
Esti abstinenta pentru ca esti obligata, nu inteleg.....si de ce vezi asta ca un efort pt tine pentru a nu o lua raznaviata?
La fel ca si tine, cred ca alcoolul, drogurile, jocurile de noroc si orice alta dependenta dusa la extrem sunt periculoase pt consumatori cat si pt cei din jur. De asemenea, si partenerul e necesar sa si schimbe optica pt a fi de un real folos celui ce si recunoaste problema grava si cere ajutor...
Unii din finii mei, de ex, el e abstinent de ff multi ani inca dinainte de a se insura... ea consuma de fata cu el destul de frecvent. S au separat de vreun an, ea participa la orice eveniment, inclusiv cele legate de Festivalul vinului de ex, dorea sa faca un curs de sommelier ea..care era de fapt un paravan de consum mascat....vinurile pot fi cat de alese, dar o sticla e deja prea mult....si din ce in ce mai des... acum ma reintorc la Cluj si sper ca el sa nu fi revenit la consum....
Reni
Senior
Senior
Mesaje: 148
Membru din: 12 Mar 2016, 13:27

Re: Viata fara alcool, viata fara vicii.

Mesaj de Reni »

Draga Vizitator123$5, acum o saptamana, doua, cand am revenit aici dupa 2 ani si jumatate, dupa ce l-am felicitat pe Asido pe topicul lui, primele mele ganduri cele mai frumoase au fost catre tine. Si la Asido, dar si la Raza de soare, ti-am adresat cuvinte calde, spuse direct din inima. N-ai facut nici cel mai mic gest sa imi arati ca ai citit, ca ai primit saluturile mele, desi tu ai conversat in continuare cu alte persoane pe acele subiecte. Nu trebuia sa imi raspunzi nimic inapoi, dar un “Buna, Reni!” puteai sa scrii. Asa ar fi fost frumos. Am facut aceasta introducere pentru ca nu inteleg aceasta ostilitate a ta, cu atat mai mult cu cat in scurta mea interventie pe forum de acum aproape 3 ani, m-am inteles foarte bine cu tine, imi intrasei la suflet, am fost pe aceeasi lungime de unda si nu imi aduc aminte sa te fi suparat cu ceva. Si sa vii acum sa te legi, cu o agresivitate mascata, de niste mesaje de inceput, desi subiectul era lamurit cu varf si indesat si incheiat inca de atunci (pentru ca intre timp noi am dialogat si pe alte subiecte fara nici cea mai mica problema), mie imi arata o suparare a ta pe mine pe care insa nu o pricep.

Ce fac eu acum e o prostioara de gradinita, n-ar fi trebuit sa intru in jocul tau (care inca nu stiu care e, de ce ai atitudinea aceasta), dar nu pot nici sa las situatia asa pentru ca eu am scris cu sufletul zilele trecute si am scris pentru oamenii in suferinta. Nu cred ca trebuie sa am acordul tau sa scriu intr-un fel sau altul si nici nu trebuie sa-mi validezi tu parerile ori sa mi le desfiintezi.

Ce am postat acum cateva zile a fost o reactie de empatie cu suferinta crancena a lui Catalin, dar nu mi-am permis sa ma duc pe subiectul lui sa-l deranjez acolo, ci am considerat de cuviinta sa il incurajez aici, asa cum stiu eu mai bine. Pur si simplu m-a atins durerea lui si am simtit nevoia sa scriu ceva ce poate l-ar face sa simta macar si pentru o secunda ca va fi bine si pentru el, ca exista speranta (si chiar exista)!

Daca te-am suparat totusi cu ceva, te rog sa ma ierti, o spun cu toata sinceritatea! Poate chiar am facut ceva ce te-a afectat fara sa-mi fi dat seama! Iarta-ma daca ti-am provocat vreun disconfort emotional! Insa daca nu ti-am gresit cu nimic, te rog respectuos sa imi permiti sa scriu asa cum simt eu si sa nu ma mai corectezi niciodata. Singura persoana de pe acest forum care are dreptul sa ma baneze sau sa-mi interzica ceva, este Administratorul. In rest, toti suntem egali sa ne spunem parerile.

Imi pare foarte rau ca m-ai fortat sa-ti scriu acest mesaj, nici eu nu-l meritam pe-al tau, nici tu pe-al meu.
Ultima oară modificat 11 Mar 2019, 20:09 de către Reni, modificat de 2 ori în total.
Reni
Senior
Senior
Mesaje: 148
Membru din: 12 Mar 2016, 13:27

Re: Viata fara alcool, viata fara vicii.

Mesaj de Reni »

Draga Raza de soare, hai sa-ti explic de ce si eu ma numesc abstinenta, desi nu consum alcool.

Tigarile, alcoolul, cafeaua sunt niste droguri, asa cum sunt heroina, cocaina etc. Din punctul meu de vedere, si ele ar trebui interzise! Insa interesele financiare sunt prea mari, iar oamenii normali, suflete care nu conteaza. Atata vreme cat fac parte din clasa drogurilor, este clar ca sunt inamicul nr.1 al unei fiinte umane. Oricat de mica ar fi cantitatea de alcool consumata, tot drog consumi! Daca o mai faci si zilnic, chiar si printr-un singur pahar de ceva, te numesti deja dependent de alcool. Nu exista consum de droguri pe care un singur om de pe lumea asta sa-l poata tine sub control! Mai devreme sau mai tarziu va ceda, iar creierul va cere cantitati din ce in ce mai mari.

Eu ma numesc abstinenta din acelasi motiv, pentru ca nu beau. Si pentru ca si eu ma abtin. Imi este mai usor ca celor care au trecut deja prin iadul asta, dar imi este si mie greu sa nu cad prada tentatiilor. De ce ma abtin, atata vreme cat nu am cunoscut drogul? Pentru ca oricat ai fi fost de educat sa nu-l ai in viata ta, lumea in care traim, stresul permanent, momentele de suparare, de frustrare, de esec (pe care le are absolut oricine de pe acest pamant), te fac ca la un moment dat sa-ti doresti sa nu le mai simti. Si cum o stare de bine rapida, la secunda sau minut, vine din alcool, tigari sau droguri, atunci esti in pericol sa apelezi la ele “doar o data”, “doar acum”, ca sa depasesti situatia tensionata de moment. Au fost cazuri de stres foarte mare cand mi-am zis ”oare, daca as fuma acum, m-as simti mai bine, as rezista mai bine presiunii? Cum ar fi sa fumez o tigara?”, asta in contextul in care nu am fumat niciodata, nici macar nu stiu cum se aprinde o tigara si nici nu am de gand sa ma apuc vreodata. Dar vezi tu, chiar si asa, gandul mi-a trecut, tentatia a fost sub nasul meu, stresul m-a pacalit sa renunt la deciziile mele bune si sa imi doresc sa fumez. De-aceea abstinenta este o lupta imensa pe parcursul intregii vieti, si chiar daca eu nu am acum vreo dependenta, sunt constienta ca viata te poate duce oricand pe o margine de prapastie sa te faca sa cedezi unei adictii!
Raza de soare
Veteran
Veteran
Mesaje: 396
Membru din: 15 Ian 2019, 00:25

Re: Viata fara alcool, viata fara vicii.

Mesaj de Raza de soare »

Multumesc pentru explicatii, acum am inteles. Nici eu nu beau decat f rar si cand beau, beau putin. Chiar si la intalnirile cu prietenii/finii oricata bautura se consuma atunci eu am o tinta 1 pahar cu mojito sau 2 pahare cu vin. Berea nu mi prea place, taria nici atat. Sampania imi place, dar cum se bea la nunti, iar eu n am mai fost la o nunta din o mie noua sute doua sute....
Eu fumez in schimb....si am zis sa raman cu viciul sau dependenta cea mai putin grava pt cei din jur, la birou fumez in curte...cine stie, poate o sa ma las candva.... :d
Daca esti fara niciuna eu te admir :) dar ii admir si pe cei care reusesc sa devina abstinenti de la cele periculoase: alcool, droguri, jocuri de noroc, obezitate, nevoia compulsiva de cumparaturi...anorexie si altele de care nu mi aduc aminte acuma :)

Nu merita sa va suparati, pt ce? Pupici la ambele doua 😗 😚

Mi am dat seama ca ai scris vazand mesajul lui Catalin la tine :)
Ultima oară modificat 11 Mar 2019, 21:15 de către Raza de soare, modificat 1 dată în total.
Reni
Senior
Senior
Mesaje: 148
Membru din: 12 Mar 2016, 13:27

Re: Viata fara alcool, viata fara vicii.

Mesaj de Reni »

Vizitator123$5, de ce nu esti cinstita? Trebuia sa lasi mesajul initial, pe care vad ca l-ai sters:

“Cauta problema la tine... si lasa-i in pace pe altii!!!”
Ultima oară modificat 11 Mar 2019, 21:27 de către Reni, modificat de 2 ori în total.
Reni
Senior
Senior
Mesaje: 148
Membru din: 12 Mar 2016, 13:27

Re: Viata fara alcool, viata fara vicii.

Mesaj de Reni »

Raza de soare, si eu sunt indemnata uneori sa beau, de catre prieteni, in anumite situatii, dar nu am cedat niciodata pentru ca stiu ca acum e "o data", mai tarziu e "de fiecare data".
Raza de soare
Veteran
Veteran
Mesaje: 396
Membru din: 15 Ian 2019, 00:25

Re: Viata fara alcool, viata fara vicii.

Mesaj de Raza de soare »

Cum crezi :) daca asa iti e bine, asa fa :)

Io am dat o de pamant la 18 si 20 de ani, stiu cum e sa fii beata si nu mai vreau :)))
Io dormeam "sanatos" pana la 9 jum dimi, iar exul meu imi zicea mereu ca mi dorm viata cand atat de scurta e:)) sigur ca nu l am bagat in seama cu tot ce mi a zis fiindca imi folosea spuma de par el avand un par lung si inelat :)) glumesc, dar n as vrea sa-mi "dorm"-anesteziez viata cu alcool..asa cum e ea..
Reni
Senior
Senior
Mesaje: 148
Membru din: 12 Mar 2016, 13:27

Re: Viata fara alcool, viata fara vicii.

Mesaj de Reni »

Dintr-un inceput trebuie sa-ti spun ca, in zbuciumul asta in care te afli si in lupta de indreptare a greselilor fata de copilul tau, vei avea castig de cauza si vei repara ce e de reparat cu el pentru ca-ti doresti si pentru ca recunosti ca ai gresit! Mai mult decat atat, ai remuscari, deci te doare sufletul cand te gandesti la el, iar asta inseamna ca, desi in copilarie si la maturitate, cel mai probabil ai fost victima unui parinte, apoi a unui partener abuzator (aceasta este Romania, din pacate, plina de violenta si traume), si desi ai devenit intr-un mod inconstient la randul tau agresorul copilului tau (pentru ca numai in fata lui aveai si tu putere), totusi te doare suferinta lui, relatia cu el si vrei sa repari ceea ce se mai poate repara (si se poate chiar bine si chiar pe de-a-ntregul daca apelezi la specialistii care sa te indrume corect). Singura e mai greu sa reusesti pentru ca traumele tale (inca nevindecate) si-au pus deja amprenta pe aceasta relatie, practic au fost fundamentul ei (din pacate), si cum tot ceea ce stie sa faca o trauma este sa distruga, si cum nu mai poti sa o anihilezi pentru ca tu insati esti o trauma, nu ramane decat sa apelezi la oamenii echilibrati psihic si care au dobandit stiinta necesara sa te indrume sa gasesti calea cea buna spre inima copilului tau.

Primul care trebuie neaparat sa faca terapie esti tu, nu el. Daca vei refuza si se va duce numai el la terapie, rezultatul va fi ca dupa ce va afla adevarul, de ce sufera, de ce nu se intelege cu tine (cand de fapt e invers, TU nu te intelegi cu el pentru ca nu il intelegi corect, nu l-ai inteles niciodata corect cand era mic, in universul lui, in structura lui interioara originala, l-ai vrut o copie a ta si un robotel care sa-ti urmeze ordinele, nu l-ai vrut un individ cu personalitate proprie, necontaminata de a ta, nu l-ai vazut ca pe un partener de viata si de familie cu drepturi egale, asa cum ar fi fost normal, ci ca pe o posesie care trebuia sa se conformeze fara nici cea mai mica impotrivire tuturor cerintelor / deciziilor / uneori aberatiilor tale, ai relationat cu el de pe pozitia de putere absoluta si de necontestat), si afla in ce fel l-ai traumatizat si mai ales ca nu ai facut nimic palpabil sa repari, atunci se va distanta si il vei pierde definitiv pentru ca se va elibera (de tine si de traume)!
Daca te duci tu mai intai la terapie, atunci vei pricepe in ce fel ti-ai indepartat copilul (de-o viata, de cand era mic) si, dupa socul de rigoare, vei incepe sa repari. Facand acest efort, nu iti vei mai pierde copilul pentru ca si el, desi se va elibera de traume prin terapie, te va vedea schimbata si dornica sa repari si se va apropia de tine. Terapiile voastre separate, apoi inca una impreuna, nu vor consolida relatia voastra (nici nu trebuie, pentru ca e una bazata pe minciuna, agresiune si manipulare), ci o vor reconstrui, de data aceasta corect, adica pe baza iubirii neconditionate (o sa explic mai jos care sunt "regulile" acesteia).

Dupa ce vei afla in terapie cum ti-au distrus traumele viata si relationarea cu el, vei incepe sa faci ce (poate) inca n-ai facut:
- sa-l respecti
- sa-l iubesti curat (neposesiv)
- sa-i respecti deciziile
- sa-l sprijini sa devina independent financiar, daca nu ai facut-o pana acum, sa nu fie niciodata dependent de partener cand se va casatori, sa nu fie dependent nici macar de tine, de absolut nimeni
- sa-l sprijini sa nu mai fie obedient (daca este) nici fata de tine, nici fata de altcineva, pentru ca asta inseamna ca cineva sa-i controleze deciziile si viata, sa nu mai faca nimic fara acordul si permisiunea partenerului, ceea ce va duce in viitor la depresie, moarte psihica, apoi intr-un final la colaps.

Orice mama intreaga la cap ii doreste copilului sa-i fie bine. Numai ca, in functie de propriile traume nerezolvate si de relatia de cuplu incorecta pe care o are (traumele asta fac, stabilesc relatii interumane abuzive si incorecte), se intampla ca rezultatul sa iasa pe dos, iar copilul sa ajunga un ratat, un nefericit, un depresiv, un consumator de droguri. Intentiile bune nu inseamna ca sunt si cele corecte, pentru ca atata vreme cat gandirea ta de adult e viciata, atunci si intentiile sunt contaminate cu virusi (atitudini, decizii, relationari proaste cu copilul) care vor ii vor distruge viitorul.
Cand relatia este deja afectata, dar totusi realizezi ca ai gresit si iti doresti din toata inima sa repari legatura cu copilul, cea mai simpla modalitate este sa comunici cu el sincer si de la egal la egal, pana il faci sa-si deschida inima si sa-ti spuna ce doreste de la tine! Ce-a dorit mereu, dar nu l-ai lasat sa o spuna!

Un parinte abuzator nu va accepta niciodata situatia in care copilul sa-i devina egal in viata (in opinii si in decizii), si prin urmare nici nu va putea schimba ceva in bine. Insa un parinte care a inteles ca a gresit si e dispus la dialog si acceptarea parerii copilului (fie ca e copil, fie ca a devenit intre timp si el adult), este unul care decide sa arunce sceptrul de conducator al imparatiei si sa accepte criticile si durerile copilului care-l vor repozitiona corect, de data aceasta, in raport cu el. Unul defect va continua sa spuna pana la moarte "nu ma conduce/invata el pe mine", "eu l-am facut pe el, nu invers", "imi e dator pana la moarte pentru ca m-am sacrificat pentru el", iar unul care va vrea sa-si recastige copilul va spune "am avut ochelari de cal si multe traume care m-au impiedicat sa vad ca a crescut, s-a maturizat, e poate mai destept ca mine, mai intuitiv, mai generos, cu mai multe calitati, am refuzat pana acum sa vad ce splendoare de adult am in fata mea, trebuie neaparat sa-mi schimb atitudinea si sa-l apreciez la valoarea lui de adult, sa i-o recunosc si sa i-o accept, pentru ca altfel sunt in pericolul sa-l pierd pentru totdeauna!" (asa se intampla de ajung sa nu-si mai caute parintii la telefon decat de revelion, sau poate nici atunci, sa plece peste mari si tari, iar in cazuri grave de abuz, sa refuze sa vina chiar si la inmormantarea lor, pentru ca parintii lor au ramas tirani si neclintiti din traumele lor pana la moarte).
Reni
Senior
Senior
Mesaje: 148
Membru din: 12 Mar 2016, 13:27

Re: Viata fara alcool, viata fara vicii.

Mesaj de Reni »

Cateva conditii esentiale pentru ca relatia sa functioneze si sa fie corecta:

- relatia nu trebuie sa fie ierarhica (cu un factor decident si unul care sa se supuna; da, cat sunt mici, parintii ii ghideaza spre a alege ce e mai bine pentru ei, dar din perspectiva lor, a copiilor, a personalitatii lor, nu a parintilor, insa relationarea cinstita si cu iubire se face de pe pozitii de egalitate si de respect, indiferent de varsta). In cazul tau, desi copilul a devenit adult, e posibil ca raportarea ta la el sa se faca de pe pozitii ramase inegale. Asta il face sa se simta mic, neevoluat (tu nu-i dai voie, nelasandu-l sa-ti fie partener egal), si de aici sa porneasca multe, foarte multe dispute, frustrari, dureri.

- comunicarea trebuie sa fie una de tip adult - adult, nu adult - copil. Aici e o foarte mare problema, una dintre cele mai mari in familiile romanesti! Nici macar dupa ce a crescut, si-a luat viata in maini, si-a facut propria familie, are la randul sau copii, are o cariera, individul roman nu poate fi considerat adult si continua sa ramana copil in relatia cu parintii sai, pentru ca acestia nu accepta maturizarea lui. De ce? Pentru ca inseamna sa-si accepte decaderea (vorbim de parinti cu gandire defecta, nu de unii normali - putini, ce-i drept) si pierderea statutului de autoritate suprema in familie si a dreptului de viata si de moarte asupra copilului. A incepe sa ai o relatie cu copilul tau de pe pozitia de adult - adult este cel mai mare castig pentru ca te forteaza sa vezi adevarul: iubirea adevarata nu este cea conditionata si posesiva, iubirea adevarata inseamna egalitate!

- poti sa iubesti, sa ai cele mai bune intentii, dar sa o faci gresit. Insa stii ca e vorba doar despre asta (nestiinta) si nu despre posesivitatea tipica unui agresor in momentul in care ai remuscari. Abuzatorul nu are niciodata remuscari, poate uneori doar pe patul de moarte, dar atunci oricum nu mai conteaza pentru ca tot ce lasa in urma e un imens pustiu. Insa tu ai remuscari, le-ai exprimat de atatea ori pe forum, ba mai mult, iti doresti cu adevarat sa repari durerile copilului tau. Asta demonstreaza ca tu nu ai fost un abuzator in sensul acela de distrugator de destine, ai fost o victima care, din traume si abuzuri nereparate la timp, a creat inconstient o legatura proasta cu copilul sau. Dar, sa nu uiti ca esti totusi contaminata cu reperele incorecte de viata ale fostilor tai agresori si e foarte posibil sa le fi adus, inconstient, in relatia cu copilul tau. De-aceea doar terapia te poate curata si-ti poate arata ceea ce tu nu poti sa vezi.

- doua persoane care se iubesc (in cazul acesta, parinte-copil) nu reusesc sa-si transmita corect mesajul si ajung sa sufere pentru ca de fapt doar una nu reuseste asta, si anume cea care detine controlul relatiei. Adica tu. In momentul in care vei arunca la gunoi biciul de stapan/autoritate a familiei si vei vedea in copilul tau un partener egal de discutie si de viata (cum ar fi trebuit sa fie inclusiv in copilarie, dar in Romania, la modul general, parintele decide, iar copilul se supune, chiar daca asta inseamna sa i se calce cu bocancii pe suflet), atunci si mesajul tau va fi transmis corect (pentru ca va fi de pe pozitia de egalitate, adica ii va da de ales celuilalt) si va fi receptionat corect (de pe pozitia unui adult care are si el dreptul la demnitate si decizii).
Ca sa-ti fie mai usor, in orice moment dificil al unui dialog cu copilul tau (ajuns si el adult), pune-te in locul lui! Fii sincera cu tine insati si intreaba-te, daca ai fi in locul sau, ti-ar conveni sa ti se vorbeasca/impuna asa cum o faci tu cu el?

- inainte de o decizie, intreaba-l mereu "tu cum ai vrea sa se intample?", "cum vezi tu situatia asta?". Adu-ti aminte ca nici pe tine nu te lua nimeni in seama, si nu uita niciodata cum stima ta de sine mai cobora inca un pas spre desfiintare cand simteai ca nu insemni nimic in casa parintilor tai... Nu proceda la fel cu copilul tau, arata-i ca parerea lui are valoare si ca tu tii cont de ea!

- ofera-i ajutorul de care are el nevoie, nu cel pe care il consideri tu potrivit! Abia aici se face diferenta dintre o "iubire" conditionata (care nu e iubire) si una adevarata (iubirea adevarata este intotdeauna neconditionata): in relatia conditionata, parintele ii ofera copilului nu ceea ce are nevoie copilul sa auda/primeasca, ci ceea ce considera parintele, adica ceva care oricum il pozitioneaza pe copil pe o treapta inferioara, dar mai ales intr-o postura de dependenta (emotionala sau materiala) fata de parintele sau. Iubirea neconditionata este cand ii oferi ceva (iubire, sentimente, ajutor, sprijin material) asa cum iti cere el, cand iti cere el si cum are el nevoie, nu asa cum crezi tu! Daca ar sti oamenii ca aici e cheia tuturor relatiilor de pe pamant si raspunsul la fericire, viata ar deveni un paradis la propriu pe pamant!
Scrie răspuns