Va salut ... cu respect

[lupica]

25 aprilie

INTRÂND ÎNTR-O NOUĂ DIMENSIUNE

În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător!

[lupica]

26 mai

TRANSFORMÂND NEGATIVUL ÎN POZITIV

Evoluţia noastră spirituală şi emoţională din AA nu depinde într-o măsură chiar atât de mare de reuşită, ci mai mult de eşecuri şi dezavantaje. Dacă vei ţine cont de acest lucru, cred că recăderea ta te va propulsa înainte, în loc să te tragă înapoi.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Ţinându-ne la curent cu durerea şi obstacolele pe care le-au avut de înfruntat şi depăşit fondatorii noştri pe parcursul înfiinţării AA, Bill W. ne-a transmis un mesaj destul de clar: o recădere poate constitui o experienţă pozitivă în drumul nostru către abstinenţă şi recuperarea de-o viaţă. O recădere confirmă cele auzite în repetate rânduri la întruniri – „Nu bea primul pahar!” Aceasta consolidează încrederea în natura progresivă a bolii şi ne aduce în casele noastre necesitatea şi frumuseţea atitudinii smerite din programul nostru spiritual. Atunci când sunt mânat de orgoliu, adevărurile simple se prezintă în forme complicate.

[lupica]

27 aprilie

DESCOPERIRI FERICITE

Ne dăm seama că ştim doar câte ceva. Dumnezeu va dezvălui mereu câte ceva atât ţie, cât şi nouă. În timpul meditaţiei din fiecare dimineaţă, întreabă-L ce ai putea face în fiecare zi pentru omul care este încă bolnav. Dacă propria ta casă este pusă la punct, răspunsul nu va întârzia să apară. Dar nu încape îndoială că nu poţi transmite ceva ce încă n-ai primit. Vezi dacă relaţia ta cu El este una potrivită, iar tu împreună cu semenii tăi veţi avea parte de întâmplări nemaipomenite. Iată care este pentru noi Marele Adevăr.
ALCOOLICII ANONIMI

Abstinenţa este o călătorie a descoperirilor fericite. Fiecare zi aduce cu sine noi experienţe, cunoaştere, speranţe mai mari, credinţă şi mai profundă, şi mai multă toleranţă. Trebuie să-mi păstrez aceste calităţi, altfel nu voi avea nimic de transmis mai departe. Pentru un alcoolic în recu­perare, bucuriile obişnuite ale vieţii cotidiene, obţi­nute ca rezultat al îndurării divine, reprezintă întâm­plări nemaipomenite.

[lupica]

28 aprilie

DOUĂ „STANDARDE ÎNALTE”

Tot progresul AA poate fi gândit în doar doi termeni: smerenie şi responsabilitate. Întreaga noastră evoluţie spirituală poate fi precis măsurată de gradul nostru de adoptare a acestor standarde înalte.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Recunoaşterea şi respectarea viziunilor, reali­ză­rilor şi privilegiilor altora, precum şi recunoaş­terea propriilor greşeli mă vor conduce pe calea smereniei. Aplicarea principiilor AA în toate acţiunile mele mă îndeamnă să fiu responsabil. Onorarea acestor norme oferă credibilitate Tradiţiei Patru – şi tuturor celorlalte Tradiţii ale comunităţii. ALCOOLICII ANONIMI au dezvoltat o filozofie de viaţă plină de motivaţii pertinente, bogată în principii şi în valori morale extrem de relevante, o viziune asupra vieţii care poate fi extinsă în afara graniţelor populaţiei alcoolice. Pentru a onora aceste norme nu trebuie decât să mă rog şi să ţin la aproapele meu ca la un frate.

[lupica]

29 aprilie

AUTONOMIA GRUPULUI

Unii ar putea crede că am dus la extrem principiile autonomiei de grup. Spre exemplu, în forma originală neprescurtată, Tradiţia Patru susţine că: „Oricare doi sau trei indivizi adunaţi ca să se ajute să scape de dependenţă, pot constitui un grup AA, cu condiţia ca, în calitatea lor de grup, să nu fie afiliaţi niciunei alte structuri”... Dar această ultra-libertate nu este atât de riscantă precum pare.

AA AJUNGE LA MATURITATE

Pe când eram alcoolic activ, abuzam de fiecare libertate pe care mi-o permitea viaţa. Cum ar putea crede AA că aş respecta „ultra-libertatea” oferită de Tradiţia Patru? Să învăţ să respect acest lucru a devenit o sarcină pe durata întregii vieţi. AA m-a făcut să accept pe deplin nevoia de disciplină şi că, dacă aceasta nu vine din interior, va trebui să plătesc pentru ea. Aceasta se aplică şi în cazul grupurilor. Tradiţia Patru îmi arată o direcţie spirituală, în ciuda înclinaţiilor mele spre alcool.

[lupica]

30 aprilie

UN MARE PARADOX

Aceste moşteniri ale suferinţei şi ale vinde­cării se transmit cu uşurinţă printre alcoolici, unul către celălalt. Acesta este darul pe care ni l-a oferit Dumnezeu, şi oferirea lui şi altora ca noi este unicul scop care la ora actuală îi stimulează pe toţi membrii AA din lume.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII


Marele paradox al AA-ului este că ştiu că nu pot păstra darul de preţ al abstinenţei decât dacă îl ofer şi eu, la rândul meu, altcuiva. Scopul meu principal este să mă abţin de la alcool. În AA nu am alt ţel, iar importanţa acestuia este pentru mine o chestiune de viaţă şi de moarte. Dacă mă abat de la acest ţel, voi da greş. Dar AA-ul nu este doar pentru mine; este pentru alcoolicul care încă mai suferă. Detaşamentele alcoolicilor în recuperare se abţin de la alcool stând umăr la umăr cu alţi alcoolici. Calea mea spre vindecare înseamnă să le arăt altora din AA că atunci când îmi deschid sufletul în faţa lor, atât eu cât şi ceilalţi creştem în ochii lui Dumnezeu şi astfel mergem pe Calea Destinului Fericit.

[lupica]

1 mai

VINDECAREA INIMII ŞI A MINŢII

Am mărturisit lui Dumnezeu, nouă înşine, şi unei alte fiinţe umane natura exactă a greşelilor noastre.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

De vreme ce este adevărat că Dumnezeu vine la mine prin intermediul oamenilor, îmi dau seama că, ţinându-i pe oameni la distanţă, Îl ţin pe Dumnezeu la distanţă. Dumnezeu este mai aproape de mine decât cred şi pot să mă bucur de prezenţa Lui iubindu-i pe oameni şi dându-le voie oamenilor să mă iubească. Dar nu pot nici să iubesc, nici să fiu iubit, dacă las secretele mele să-mi stea în cale. Refuz să privesc acea parte a persoalităţii mele care mă conduce. Trebuie să fiu dispus să mă uit la partea întunecată pentru a-mi putea vindeca inima şi mintea, căci aceasta este calea spre libertate. Trebuie să pătrund în întuneric ca să găsesc lumina şi să pătrund în frică pentru a găsi pacea. Dezvăluindu-mi secretele – şi scăpând astfel de vină – pot cu adevărat să-mi schimb modul de gândire; gândind altfel, pot să mă schimb. Gândurile mele îmi făuresc viitorul. Cum voi fi mâine depinde de cum gândesc astăzi.

[lupica]

4 mai

„ABSOLUT SINCER”

Trebuie să fim absolut sinceri cu oricine dacă avem de gând să ducem o viaţă lungă şi fericită pe acest pământ.
ALCOOLICII ANONIMI

Sinceritatea, ca şi celelalte virtuţi, trebuie împărţită cu semenii. Totul a început după ce mi-am împărtăşit „... toată povestea vieţii mele cu altcineva...” pentru a-mi găsi locul în comunitate. Mai târziu, mi-am deschis sufletul în faţa noului-venit pentru a-l ajuta să-şi găsească loc printre noi. Această împărtăşire mă ajută să aflu sinceritatea în toate preocupările mele şi să îmi dau seama că planul lui Dumnezeu pentru mine se poate realiza prin deschidere sinceră şi voinţă.

[lupica]

5 mai

PĂDUREA ŞI COPACII

... ceea ce primim noi înşine poate fi deformat de propriile noastre raţionalizări şi iluzii. Beneficiile discuţiei cu o altă persoană constau în aceea că putem să-i cerem direct părerea în ce priveşte situaţia noastră.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Nici nu mai ştiu de câte ori am fost supărat şi frustrat şi mi-am spus: „Nu pot să văd pădurea din cauza copacilor!” În cele din urmă, mi-am dat seama că, în momentele în care mă apăsa o durere atât de mare, aveam nevoie de cineva care să mă poată ajuta să separ pădurea de copaci; cineva care să-mi poată arăta o cale mai bună de urmat; cineva care să mă ajute să sting incendiile; şi să mă ajute să evit stâncile şi prăpăstiile. Când sunt în pădure, Îl rog pe Dumnezeu să-mi dea curajul să apelez la un membru AA.

[ovidiu1234]

buna ziua.sunt alcolic probabil cam de 10 ani.desi stiam nu am luat nici o masura cred ca nici macar nu constientizam suficient.am un frate care s-a urcat baut nu era la volan , era altul tot baut. si a ramas cu urmari urate de tot,practic nu am invatat nimic.ma bucur ca exista aceste comunitati si ca sunt si oameni care s-au lasat.