021/9335 ALCOLINE ALIAT - Linie de asistenta pentru lupta cu dependenta de alcool. Informatii si sprijin pentru persoanele cu probleme legate de consumul de alcool si apropiatii acestora oferite de profesionisti si fosti dependenti. Luni-Vineri 10.00-17.00. Tarif normal.

Alcoolismul - exista totusi o speranta?

Materiale folositoare, filme, texte, AA.
asido1973
Veteran
Veteran
Mesaje: 5494
Membru din: 10 Dec 2009, 20:45
Zile de abstinență: 22,09,2009
Ani de abstinență: 10 ani
Localitate: Braila
Contact:

Re: Alcoolismul - exista totusi o speranta?

Mesaj de asido1973 »

ok , sunt perfect de acord cu aceasta speranta , si pentru mine , este calea prin care incerc si pana acum am reusit sa scap . deci exista alternativa !!!
Nu sunt complet inutil….cel putin servesc de exemplu negativ pentru altii.
Pentru alte intrebari sau discutii va stau la dispozitie la orice ora pe adresa de mail: [...]
Avatar utilizator
tudor
Veteran
Veteran
Mesaje: 3642
Membru din: 10 Dec 2009, 22:06
Zile de abstinență: 14,04,2008
Ani de abstinență: 10 ani
Localitate: Bucuresti
Contact:

Re: Alcoolismul - exista totusi o speranta?

Mesaj de tudor »

ALTE DATE PRIVIND ALCOOLISMUL Partea intii.
Foarte puţini dintre noi am fost dispuşi să admitem că eram cu adevărat alcoolici. Nimănui nu-i face plăcere să se considere mintal şi fizic diferit de semenii săi. Deci, nu este de mirare că viaţa noastră de băutori s-a caracterizat prin nenumărate încercări inutile de a demonstra că puteam bea şi noi ca ceilalţi oameni. Marea obsesie a fiecărui băutor care bea anormal este aceea că, în vreun fel sau altul, într-o zi, va reuşi să bea rezonabil şi cu plă¬cere. Este uimitor cât de intens persistă această iluzie. Mulţi o ur¬mează până dincolo de porţile nebuniei sau ale morţii.
Am aflat că trebuia să recunoaştem pe deplin, în adâncul sufletului, că eram alcoolici. Acesta este primul pas în refacerea sănătăţii. Amăgirea că suntem sau vom putea fi curând ca restul lumii trebuie spulberată.
Noi, alcoolicii, suntem bărbaţi şi femei care ne-am pierdut capacitatea de a ne controla consumul de alcool. Ştim că un al¬coolic adevărat nu-şi va recâştiga niciodată puterea asupra al¬coolului. Cu toţii am avut din când în când impresia că ne-am recâştigat-o, dar asemenea momente - de obicei scurte - erau ur¬mate inevitabil de şi mai multă lipsă de control, ceea ce ne-a dus cu vremea la o demoralizare jalnică şi nemărginită. Cu toţii suntem acum convinşi că alcoolicii de tipul nostru se luptă cu o boală care se agravează continuu. După o anumită perioadă, starea sănătăţii noastre se înrăutăţeşte constant, fără să se mai amelioreze vreodată.
Suntem precum infirmii care şi-au pierdut picioarele; ele nu le vor mai creşte la loc niciodată. Tot aşa, se pare că nu există nici un fel de tratament care să facă din alcoolici ca noi oameni obişnuiţi. Noi am încercat toate remediile imaginabile. Uneori, avea loc o revenire de scurtă durată, după care urma întotdeauna o recădere şi mai gravă. Medicii care cunosc boala alcoolismului sunt de acord cu părerea că alcoolicul nu poate fi transformat în¬tr-un băutor normal. Poate că într-o zi ştiinţa va realiza acest lucru, dar încă n-a făcut-o.
În ciuda a orice am spune noi, mulţi dintre cei care sunt alcoolici veritabili nu vor vrea să creadă că aparţin acestei catego¬rii. Prin nenumărate forme de auto-amăgire şi experimentări, vor încerca să-şi dovedească lor înşişi că sunt o excepţie de la regulă, deci ne-alcoolici. Ne vom ridica pălăria în faţa celui care va reuşi să se schimbe atât de mult, încât să poată bea din nou "ca un domn", după ce şi-a dovedit incapacitatea de a bea controlat. Numai Dumnezeu ştie cât de îndelungate şi de mari au fost strădaniile noastre de a bea ca alţi oameni!
Iată ce am încercat, printre multe altele: să bem numai bere; să limităm cantitatea; să nu bem niciodată singuri; să nu bem niciodată de dimineaţă; să bem numai acasă; să nu ţinem băutură în casă; să nu bem niciodată în timpul serviciului; să bem numai la petreceri; să trecem de la scotch la coniac; să bem numai vinuri naturale; să acceptăm că va trebui să ne dăm demisia dacă vom bea la lucru; să călătorim; să nu călătorim; să jurăm (cu sau fără legământ solemn) că ne vom lăsa de băut; să facem mai mult exerciţiu fizic; să citim cărţi însufleţitoare; să ne ducem la o clinică sau la un sanatoriu; să acceptăm de bună voie internarea la azil - lista se poate completa la infinit.Ne displace să punem noi cuiva eticheta de alcoolic, însă dumneavoastră vă puteţi pune singur diagnosticul destul de re¬pede. Mergeţi la barul cel mai apropiat şi încercaţi să beţi controlat. Încercaţi să beţi şi să vă opriţi brusc. Repetaţi experimentul de mai multe ori. În scurt timp, veţi putea decide, dacă sunteţi onest cu sine, despre ce este vorba. Poate că se merită să înduraţi o criză zdravănă de tremurături, ca să ajungeţi la o cunoaştere deplină stării în care vă aflaţi.
Deşi nu avem cum s-o dovedim, credem că majoritatea dintre noi am fi putut înceta băutul pe când ne aflam la începutul carierei alcoolice. Însă dificultatea cea mai mare coristă în faptul că puţini alcoolici doresc suficient de serios să înceteze până mai este timp.
Am auzit despre cazuri în care, în ciuda semnelor evidente de alcoolism, oamenii au reuşit să înceteze băutul pe perioade lungi, datorită unei dorinţe covârşitoare de a o face. Iată mai jos un exemplu:
ImagineOLD Tudor
-E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra." - Jules RenardImagine
Avatar utilizator
tudor
Veteran
Veteran
Mesaje: 3642
Membru din: 10 Dec 2009, 22:06
Zile de abstinență: 14,04,2008
Ani de abstinență: 10 ani
Localitate: Bucuresti
Contact:

Re: Alcoolismul - exista totusi o speranta?

Mesaj de tudor »

ALTE DATE DESPRE ALCOOLISM PARTEA A DOUA !
Un bărbat cam la treizeci de ani o ţinea din beţie în beţie. Era nervos dimineţile de după şi bea ca să se liniştească. Avea ambiţia de a reuşi în afaceri, dar a priceput că nu va ajunge niciunde, dacă se atinge de băutură. De cum începea să bea, nu se mai putea înfrâna. S-a hotărât, prin urmare, să nu mai bea nici un strop de alcool, până după ce va fi reuşit în afaceri, când putea ieşi la pensie. De o tărie cu totul excepţională, omul acesta a rămas com-plet abstinent timp de douăzeci şi cinci de ani şi s-a retras din afaceri la vârsta de cincizeci şi cinci de ani, după o carieră fericită şi reuşită. Atunci a căzut victimă concepţiei pe care o au cam toţi alcoolicii şi anume, că lunga perioadă de abstinenţă şi de auto¬disciplină i-ar fi redat capacitatea de a bea ca alţi bărbaţi. Şi-a pus papucii de casă şi a scos sticla. Două luni mai târziu, era internat la spital, dezorientat şi umilit. O vreme, a încercat să-şi regleze modul de a bea, cu ajutorul unor internări repetate. Apoi, adu¬nându-şi toate forţele, a încercat să înceteze complet băutul, dar a descoperit că nu putea. Datorită poziţiei sale, avea la dispoziţie toate mijloacele financiare pentru rezolvarea problemei. Şi totuşi, fiecare încercare a eşuat. Deşi fusese un om robust la momentul retragerii din afaceri, s-a prăbuşit rapid şi a murit după patru ani.
Acest caz conţine o lecţie importantă. Cei mai mulţi dintre noi am crezut că, după o perioadă îndelungată de abstinenţă, vom putea bea din nou normal. Dar iată că acest om, la cincizeci şi cinci de ani, a descoperit că se afla exact în situaţia în care fusese la treizeci. Am văzut repetându-se mereu demonstrarea adevărului că "odată alcoolic, eşti alcoolic pentru totdeauna". Reluarea băutului după o perioadă de abstinenţă, ne aruncă în scurt timp înapoi, de unde am plecat. Dacă ne hotărâm să încetăm băutul, nu ne putem permite nici un fel de ezitări, nici un gând ascuns despre posibila imunitate la alcool în viitor.
S-ar putea ca tinerii să se simtă încurajaţi de experienţa acestui om în a crede că vor putea înceta băutul ca şi el, bazându-se pe propria voinţă. Ne îndoim că vor reuşi prea mulţi, pentru că nici unul nu vrea cu adevărat să înceteze. Din cauza deformării mintale caracteristice deja instalate, se va găsi prea rar câte unul care să reuşească. Mulţi dintre noi, la vârsta de treizeci de ani sau mai puţin, care băuseră numai de câţiva ani, s-au pomenit tot atât de neajutoraţi ca şi cei care băuseră timp de douăzeci de ani.
Ca cineva să fie grav afectat, nu este neapărat necesar să fi băut mult timp sau în cantităţile băute de noi, ceea ce se verifică mereu, mai ales în cazul femeilor; adesea, femeile potenţial al¬coolice devin real alcoolice şi ajung la punctul fără de întoarcere în doar câţiva ani. Unii băutori, care s-ar simţi insultaţi dacă ar fi numiţi alcoolici, se miră de faptul că sunt incapabili să înceteze băutul. Noi, care cunoaştem simptomele, vedem un număr mare de alcoolici potenţiali pretutindeni în rândul tinerilor. Dar numai încercaţi să le deschideţi ochii! (* Constatarea era adevărată la vremea primei ediţii a acestei cărţi. Dar, un sondaj efectuat în 1999, printre membrii A.A. din S.U.A. şi Canada, arăta că aproximativ o optime erau tineri sub treizeci de ani.)
Privind în urmă, avem sentimentul că am continuat să bem mulţi ani după ce trecuserăm de punctul până la care puterea voinţei ne-ar mai fi putut ajuta să ne oprim. În cazul în care cineva nu este sigur dacă a trecut sau nu în acea zonă periculoasă, să încerce să se lase de băut timp de un an. Dacă este alcoolic adevărat şi într-o stare avansată, are foarte puţine şanse de succes. În primii ani ai băutului, nouă ni s-a întâmplat să avem perioade de abstinenţă de un an sau mai mult, după care am devenit din nou băutori înrăiţi, mai târziu. Chiar dacă vă puteţi opri pentru o durată de timp considerabilă, se poate totuşi să fiţi alcoolic potenţial. Credem că prea puţini dintre cei pe care îi interesează această carte pot sta nebăuţi timp de un an de zile. Unii se îmbată chiar în ziua de după luarea hotărârii de a nu mai bea; majoritatea o fac după câteva săptămâni.
Pentru cei incapabili de a bea moderat, problema este cum să înceteze complet băutul. Plecăm, desigur, de la presupunerea că cititorul are dorinţa de a se opri. Dacă o asemenea persoană va putea sau nu să renunţe la băutură pe o cale ne-spirituală, depinde de cât de mult şi-a pierdut deja din puterea de a alege dacă să bea sau nu. Mulţi am crezut în tăria noastră de caracter şi aveam o dorinţă deosebit de puternică de a înceta băutul pentru totdeauna şi, totuşi, ne-a fost imposibil s-o facem. Derutanta trăsătură a alcoolismului, aşa cum îl cunoaştem noi, coristă din totala incapacitate de a sta departe de băutură, indiferent de cât de mari ar fi nevoia sau dorinţa omului în cauză.
Atunci, cum să-i ajutăm pe cititorii noştri să determine, dincolo de orice umbră de îndoială, dacă sunt sau nu şi ei ca şi noi? Încercarea de a renunţa la băutură pentru o perioadă de timp poate ajuta, dar credem că avem ceva şi mai bun de pus în folosul suferinzilor alcoolici şi poate şi al lumii medicale. De aceea, vom descrie câteva dintre stările mintale care preced o recădere la băutură, pentru că în acestea se află esenţa problemei.
Ce fel de gânduri domină alcoolicul care repetă de multe ori experimentul fatal al primului pahar? Prietenii, care tocmai au avut o discuţie cu el după beţia care l-a dus la divorţ sau la faliment, rămân perplecşi când îl văd intrând drept într-un local cu băutură. Oare de ce o face? Ce se petrece în capul lui?
Dependenta ii anuleaza orce urma de vointa si nu mai are capacitatea de a se impotrivi nevoii obsesive de a bea!
ImagineOLD Tudor
-E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra." - Jules RenardImagine
Scrie răspuns