Va salut ... cu respect

[lupica]

12 octombrie

FĂRĂ GRABĂ

Când vorbim sau acţionăm la repezeală, capacitatea de a fi imparţiali şi toleranţi se evaporează pe loc.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Imparţialitatea şi toleranţa sunt nişte obiective spre care trebuie să tind zilnic. Îl rog pe Dumnezeu, aşa cum Îl înţeleg eu, să mă ajute să fiu iubitor şi tolerant cu cei apropiaţi şi cu cei cu care mă aflu în contact direct. Mă rog să fiu împiedicat să vorbesc atunci când sunt agitat, şi mă opresc o clipă pentru a medita asupra tulburării emoţionale pe care ar putea-o provoca cuvintele mele, nu numai celor din jurul meu, dar şi mie însumi. Rugăciunea, meditaţia şi inventarele reprezintă pentru mine soluţiile pentru sănătatea mintală şi acţiuni pozitive.

[lupica]

13 octombrie

INVENTARIERE NEÎNTRERUPTĂ

Continuăm să urmărim îndeaproape egoismul, incorectitudinea, resentimentul şi frica. Când acestea se adună, Îl rugăm îndată pe Dumnezeu să ni le înlăture. Le discutăm imediat cu cineva şi oferim rapid reparaţii, în caz că i-am provocat cuiva suferinţă. Apoi ne îndreptăm hotărât gân­durile către cineva pe care l-am putea ajuta.
ALCOOLICII ANONIMI

Recunoaşterea imediată a gândurilor şi faptelor rele este o treabă dificilă pentru majoritatea oamenilor, dar pentru alcoolicii aflaţi în plin proces de recuperare, aşa cum sunt eu, este dificil din cauza înclinaţiei mele spre orgoliu, frică şi trufie. Libertatea pe care mi-o oferă programul AA devine şi mai consistentă când, datorită inventarierii neîn­tre­rupte a propriei persoane, recunosc şi accept responsabilitatea pentru toate relele pe care le-am făcut. Este posibil ca să înţeleg atunci mai bine şi mai profund ce înseamnă atitudinea smerită. Dorinţa de a-mi recunoaşte vina atunci când am greşit îmi facilitează progresul evoluţiei şi mă ajută să devin mai înţelegător şi mai săritor la nevoie.

[lupica]

14 octombrie

UN PROGRAM DE EXISTENŢĂ

Când mergem la culcare, analizăm ziua care tocmai s-a scurs... Haideţi ca atunci când ne trezim, să ne gândim la cele douăzeci şi patru de ore care vor urma... Înainte să începem, ne rugăm Lui Dumnezeu să ne direcţioneze gândurile, cerându-I în mod special să nu ni le amestece cu milă de sine, incorectitudine şi motive egoiste.
ALCOOLICII ANONIMI

Nu aveam linişte sufletească. Având mai multe de făcut decât părea omeneşte posibil, m-am degradat şi mai mult, oricât de mult aş fi încercat. Îngrijorat de lucrurile pe care nu le-am făcut ieri şi înfricoşat de termenele limită de mâine, mă lipseam de calmul de care aveam nevoie pentru a fi eficient în fiecare zi. Înainte să mă apuc de Paşii Zece şi Unsprezece, am început să citesc pasaje de genul celui de mai sus. Încercam să mă concentrez asupra voinţei lui Dumnezeu, nu asupra problemelor mele şi să am încredere că El mă va supraveghea. A avut efect! Încet, dar a avut efect!

[lupica]

15 octombrie

LISTA MEA, NU A TA

Bârfa îmbinată cu supărarea, o formă politicoasă de crimă prin asasinarea caracterului, ne satisface şi pe noi într-o oarecare măsură. Aici nu încercăm să-i ajutăm pe cei pe care îi criticăm; încercăm să nu mai fim încrezuţi.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Uneori nu-mi dau seama că am bârfit pe cineva, decât spre sfârşitul zilei, când îmi trec în revistă activităţile din timpul zilei, iar apoi, bârfa mea apare ca un stigmat în mijlocul unei zile frumoase. Cum am putut spune una ca asta? Bârfa îşi arată capul hidos în timpul unei pauze de cafea sau în timpul unui prânz cu partenerii de afaceri, sau aş putea să bârfesc în timpul serii, când sunt obosit după activităţile din timpul zilei şi mă simt îndreptăţit să-mi susţin orgoliul în detrimentul alt­cuiva.
Defectele de caracter îşi fac loc în viaţa mea atunci când nu depun eforturi constante de a parcurge cei Doisprezece Paşi ai recuperării. Tre­buie să-mi aduc aminte că unicitatea mea este binecuvântarea existenţei mele, iar aceasta se aplică în aceeaşi măsură fiecăruia care intră în contact cu mine. Astăzi, unicul inventar pe care trebuie să-l fac este cel care se referă la persoana mea. Las judecarea celor din jur pe seama Judecăţii de Apoi – a Providenţei divine.

[lupica]

19 octombrie

RĂDĂCINA PRINCIPALĂ A AA-ULUI

Principiul conform căruia nu vom căpăta o forţă statornică decât atunci când ne vom da bătuţi definitiv este rădăcina principală de la care porneşte şi înfloreşte întreaga noastră Societate.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Înfrânt şi conştient de acest lucru, singur şi speriat de necunoscut, am ajuns la uşa AA-ului. O forţă exterioară m-a ridicat din pat, m-a condus la cartea de telefoane, apoi la staţia de autobuz, iar apoi m-a ajutat să trec pragul Alcoolicilor Anonimi. Odată ce m-am pomenit înăuntru, am simţit că sunt iubit şi acceptat, lucruri pe care nu le mai simţisem din fragedă copilărie. Dă, Doamne, să nu uit niciodată minunea care mi s-a întâmplat în prima seară în AA, cel mai mare eveniment din viaţa mea.

[lupica]

20 octombrie

ALINARE

Fireşte, dilema celui care se abate din calea credinţei este plină de confuzii profunde. Crede că s-a rătăcit şi astfel speră că nu va fi condamnat. Nu poate căpăta nici măcar parţial încrederea credinciosului, agnosticului sau ateului. El este cel derutat.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

În primii mei ani de abstinenţă făceam eforturi de percepţie a divinităţii. Imaginile care mi se perindau prin faţa ochilor, evocate prin intermediul amintirilor, erau înţesate de frică, respingeri şi acuzări. Apoi am auzit de percepţia lui Ed despre Puterea superioară: Copil fiind, i s-a permis să ţină o mulţime de căţei, cu condiţia să îşi asume responsabilitatea îngrijirii lor. În fiecare dimineaţă găsea pe podeaua din bucătărie inevitabilele dejecţii ale căţeilor. În ciuda frustrării lui Ed, acesta nu se putea supăra pe căţei, deoarece „aşa sunt căţeii”. Ed simţea că Dumnezeu se uită cu aceeaşi înţelegere şi căldură la defectele şi cusururile noastre. De multe ori, când eram confuz, îmi găseam alinare în percepţia liniştitoare a lui Ed despre divinitate.

[lupica]

21 octombrie

NIMIC NU CREŞTE ÎN ÎNTUNERIC

Vom vrea ca binele care sălăşluieşte în fiecare dintre noi, până şi în cel mai rău dintre noi, să înflorească şi să crească.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Cu ajutorul autodisciplinei şi perspicacităţii dobândite în urma practicării Pasului Zece, încep să cunosc satisfacţiile abstinenţei – privită nu doar ca o simplă abstinenţă de la alcool, ci ca o recuperare a fiecărui aspect din viaţa mea.
Îmi reînnoiesc speranţele, îmi regenerez credinţa şi îmi recâştig demnitatea respectului de sine. Descopăr cuvântul „şi” din fraza „şi ne-am recunoscut greşelile de îndată ce ne-am dat seama de ele”.
Liniştit că nu mai sunt întotdeauna nedrept, învăţ să mă accept aşa cum sunt, având o nouă percepţie a miracolelor abstinenţei şi liniştii sufleteşti.

[lupica]

22 octombrie

TOLERANŢA ADEVĂRATĂ

În sfârşit, începem să înţelegem că toţi oamenii, inclusiv noi înşine, sunt într-o oarecare măsură dezechilibraţi din punct de vedere emoţional şi deseori nedrepţi, după care ne apropiem de toleranţa adevărată şi înţelegem ce înseamnă, de fapt, dragostea adevărată pentru semenii noştri.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Mi-a trecut prin minte gândul că toţi oamenii sunt într-o oarecare măsură dezechilibraţi din punct de vedere emoţional. Şi cum am putea fi altfel? Care dintre noi este perfect din punct de vedere spiritual? Care dintre noi este perfect din punct de vedere fizic? Cum ar putea fi cineva perfect din punct de vedere emoţional? Prin urmare, ce ne rămâne de făcut în afară de a ne suporta unii pe alţii şi de a-i trata pe cei din jur aşa cum ne-ar plăcea să fim şi noi trataţi în aceleaşi împrejurări? Iată ce înseamnă, de fapt, dragostea.

[lupica]

26 octombrie

O SINGURĂ AUTORITATE ABSOLUTĂ

Pentru atingerea scopului nostru comun nu există decât o autoritate fundamentală – un Dumnezeu al iubirii, aşa cum se poate exprima El în conştiinţa noastră de grup.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Când sunt selecţionat să port anumite responsabilităţi faţă de semenii mei, Îl rog pe Dumnezeu să-mi dea răbdarea, lipsa de prejudecăţi şi voinţa de a-i asculta pe acei pe care îi voi conduce. Trebuie să-mi amintesc că eu sunt slujitorul de încredere al celor din jur, nu „guvernatorul”, „învăţătorul” sau „instructorul” lor. Dumnezeu veghează asupra vorbelor şi faptelor mele, iar responsabilitatea mea este să ţin seama de sugestiile Sale. Încrederea este cuvântul meu de ordine, am încredere în cei care conduc. În cadrul comunităţii AA, îi încredinţez lui Dumnezeu autoritatea absolută de a fi „moderatorul emisiunii”.

[lupica]

27 octombrie

ÎMPĂRTĂŞIRE GLOBALĂ

Unicul lucru care contează este faptul că el este un alcoolic care a găsit o soluţie pentru abstinenţă. Aceste moşteniri ale suferinţei şi ale recuperării sunt transmise cu uşurinţă de la unul la altul între alcoolici. Acesta este darul lui Dumnezeu, iar oferirea acestui dar altora ca şi noi este unicul scop care pune în mişcare AA-ul de pe tot cuprinsul globului.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Puterea Alcoolicilor Anonimi constă în dorinţa ficărui membru şi a fiecărui grup din întreaga lume de a împărtăşi cu alţi alcoolici suferinţa lor şi paşii parcurşi pentru a dobândi şi a ne menţine recupe­rarea. Păstrând un contact conştient cu Puterea mea superioară, mă asigur că voi nutri mereu dorinţa de a-i ajuta pe alţi alcoolici, asigurând astfel continui­tatea minunatei fraternităţi a Alcoolicilor Anonimi.