Va salut ... cu respect

[lupica]

27 ianuarie

ELIBERAREA DE VINĂ

Dat fiind că unii oameni erau îngrijoraţi, trebuia să omitem cuvântul „vină” din discursul şi gândurile noastre.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Când devin dispus să-mi accept propria neajutorare, încep să realizez că dacă mă învinuiesc pentru toate necazurile din viaţa mea, aş putea cădea iar în braţele disperării. Cerând ajutor şi ascultând atent mesajele esenţiale ale Paşilor şi Tradiţiilor programului, e posibil să-mi schimb acele atitudini care îmi amână recuperarea. Înainte să intru în A A aveam o dorinţă atât de mare de a obţine aprobarea oamenilor aflaţi în poziţii influ­ente, încât eram gata să mă sacrific pe mine şi pe alţii ca să obţin un punct de sprijin în viaţă. Dă­deam invariabil greş. În program am găsit prieteni adevăraţi cărora le place, înţeleg şi vor să mă ajute să aflu adevărul despre mine. Datorită celor Doispre­zece Paşi, sunt în stare să-mi construiesc o viaţă mai bună, lipsită de sentimentul de vinovăţie şi de nevoia de auto-justificare.

[lupica]

29 ianuarie

BUCURIA DE A ÎMPĂRTĂŞI

Viaţa va căpăta un nou sens. Să-i vezi pe oameni că se recuperează, să-i vezi ajutându-I pe alţii, să vezi cum se risipeşte singurătatea, să vezi cum sub ochii tăi se extinde o comunitate, să ai o mulţime de prieteni –este o experienţă ce nu trebuie ratată. Noi ştim că tu n-ai vrea s-o ratezi. Contactul frecvent cu nou- veniţii şi cu fiecare din noi, este pata de lumină din viaţa noastră.
ALCOOLICII ANONIMI

Să ştiu că fiecare nou-venit cu care împăr­tăşesc are ocazia de a experimenta eliberarea pe care am descoperit- o în această comunitate, este lucrul care mă umple de bucurie şi recunoştinţă. Simt că toate lucrurile descrise în A A vor fi trăite şi de ei, aşa cum s-a întâmplat şi cu mine, dacă vor şti să valorifice ocazia şi să cuprindă întreg pro­gramul.

[lupica]

1 februarie

SCOPUL: JUDECATA SĂNĂTOASĂ

„... Delicat şi foarte lent, Pasul Doi a început să-şi facă loc în viaţa mea. N-aş putea spune cu ce ocazie şi în ce zi am ajuns să cred într-o Putere Superioară mie, dar cu siguranţă cred în ea acum.”
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

„Am ajuns să cred!”, rosteam fără sinceritate aceste vorbe, atunci când simţeam că trebuie sau atunci când credeam că ar da bine. Nu credeam cu adevărat în Dumnezeu. Nu credeam că Lui Îi păsa de mine. Tot încercam să schimb lucrurile pe care nu le-am putut schimba. Treptat, dezgustat, am început să cad în extrema cealaltă spunând: „Dacă eşti aşa atotputernic, atunci ocupă-Te Tu de asta”. Ceea ce a şi făcut. Am început să primesc răspunsuri la cele mai complicate probleme ale mele, câteodată în momente cu totul neobişnuite: în timp ce mergeam cu maşina la serviciu, la prânz, sau când dormeam buştean. Mi-am dat seama că nu mă gândisem la acele soluţii – o Putere Superioară mie, mi le-a oferit. Am ajuns să cred.

[lupica]

2 februarie

SALVAT PRIN PREDARE

Pentru un aşa - zis alcoolic tipic este carac­teristică esenţa sa narcisistă şi egocentrică, do­minată de sentimentul de atotputernicie, îndreptat spre menţinerea cu orice preţ a integrităţii sale interioare... În sinea lui alcoolicul nu poate accepta niciun control din partea omului sau a lui Dum­nezeu. El, alcoolicul, este şi trebuie să fie stăpân pe soarta sa. Va lupta până la capăt ca să-şi menţină poziţia asta.
AA AJUNS LA MATURITATE

Marele mister este: „De ce unii dintre noi mor din cauza alcoolului, luptându- ne pentru a ne păstra „independenţa” ego-ului nostru, în timp ce alţii par să devină atât de uşor abstinenţi în AA? Ca ajutor venit din partea Puterii Superioare, darul abstinenţei l- am primit atunci când o dorinţă oarecum inexplica­bilă de a înceta băutul a coincis cu dorinţa mea de a accepta sugestiile venite de la bărbaţii şi femeile din AA. A trebuit să mă predau, căci doar apropiin­du-mă de Dumnezeu şi de confraţii mei, puteam fi salvat.

[lupica]

4 februarie

CÂND LIPSEŞTE CREDINŢA

Câteodată A A devine greu de acceptat pentru cei care şi-au pierdut sau au respins credinţa, ca şi pentru cei care nu au avut niciun fel de credinţă, deoarece ei au încercat cu credinţa, dar au considerat că este greşită. Ei au încercat calea credinţei şi pe cea a necredinţei.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Eram atât de sigur că Dumnezeu greşise cu mine încât am devenit extrem de sfidător, deşi ştiam prea bine asta, şi m-am dedat unui ultim dezmăţ bahic. Credinţa mi-a lăsat un gust amar, iar aceasta n-a fost o coincidenţă. Cei care au crezut cu tărie, se lovesc mai rău de fundul prăpastiei. Mi-a luat ceva timp până să-mi recapăt credinţa, deşi eram în A A. Cu mintea eram recunoscător pentru faptul că am supravieţuit unui declin atât de dramatic, dar inima îmi era de gheaţă. Totuşi, m-am ţinut de programul A A; celelalte opţiuni erau prea sumbre! Am continuat să tot vin şi treptat flacăra credinţei a renăscut.

[lupica]

7 februarie

O CALE SPRE CREDINŢĂ

Smerenia adevărată şi o minte deschisă ne-ar putea duce la credinţă, iar fiecare întrunire A A este o asigurare a faptului că Dumnezeu ne va reda judecata sănătoasă, cu condiţia să avem o atitudine corectă faţă de El.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Ultima mea beţie m-a aruncat pe patul de spital, complet distrus. Atunci am fost în stare să-mi văd trecutul plutind prin faţa ochilor mei. Mi-am dat seama că datorită băuturii, am trăit toate coşmarurile pe care le-am visat vreodată. Propria mea îndărătnicie şi obsesia de a bea m-a aruncat în abisul întunecat al halucinaţiilor, al pierderilor de cunoştinţă şi al disperării. Învins în cele din urmă, am cerut ajutorul lui Dumnezeu. Prezenţa Lui mi-a spus să cred. Obsesia pentru alcool a fost înlăturată, iar paranoia m-a părăsit de atunci. Nu-mi mai este teamă. Ştiu că viaţa mea este una sănătoasă şi normală

[lupica]

8 februarie

CONVINGÂNDU-L PE „DL HYDE”

Chiar şi atunci când tăiam în dreapta şi în stânga, pacea şi bucuria tot continua să ne evite. Acela e locul în care foarte mulţi dintre noi, cei mai în vârstă, au ajuns. Şi chiar e un loc al naibii de grozav. Cum va reuşi oare subconştientul – din care încă mai izvorăsc majoritatea fricilor noastre, dorinţele nestăpânite şi pretinsele aspiraţii – să se alinieze cu ceea ce credem, ştim şi vrem noi de fapt! Cum să-l convingem pe” Mr. Hyde” – mut, furios şi ascuns privilor – să devină sarcina noastră principală.
LIMBAJUL INIMII

Frecventarea regulată a întrunirilor, serviciul şi ajutorul oferit celorlalţi, este reţeta pe care mulţi dintre noi am folosit-o şi ne-am convins de succesul ei. Ori de câte ori mă abat de la aceste principii fundamentale, vechile mele deprinderi ies la suprafaţă şi vechea mea personalitate iese la iveală cu tot cu temerile şi defectele ei. Scopul suprem al fiecărui membru A A este abstinenţa permanentă, obţinută în fiecare zi la rândul ei.

[lupica]

9 februarie

ATINGÂND „LATURA SPIRITUALĂ”

Cât de des asistăm la întrunirile A A şi îl auzim pe vorbitor declarând: „Dar încă n-am atins latura spirituală”. Înainte de această afirmaţie, el descrisese miracolul unei transformări care s-a produs în sinea lui – nu numai eliberarea de alcool, dar o schimbare completă a atitudinii faţă de viaţă şi faţă de modul de a o trăi. Pentru aproape toţi ceilalţi este evident că el a primit un dar măreţ; „... doar că se pare că încă nu-şi dă seama de asta!” Ştim prea bine că individul acesta şovăitor ne va spune şase luni sau un an mai târziu că a descoperit credinţa în Dumnezeu.
LIMBAJUL INIMII

O experienţă spirituală poate fi realizarea faptului că, o viaţă care părea cândva deşartă şi lipsită de orice sens, a devenit acum plină şi fericită. În viaţa mea de astăzi, rugăciunea zilnică şi meditaţia, îmbinate cu trăirea celor Doisprezece Paşi, mi-a adus pacea interioară şi un sentiment de apartenenţă, care îmi lipseau atunci când beam.

[lupica]

10 februarie

NU EU REGIZEZ SPECTACOLUL

Când am devenit alcoolici, zdrobiţi de o criză auto-impusă pe care nu puteam s-o amânăm sau din care nu puteam să evadăm, trebuia să înfruntăm fără frică ideea că ori Dumnezeu este totul, ori nu e nimic. Dumnezeu ori este, ori nu este. Ce urma să alegem?
ALCOOLICII ANONIMI

Alegerea mea de astăzi este Dumnezeu. El este totul. Pentru aceasta sunt într-adevăr recunoscător. Atunci când cred că eu sunt regizorul spectacolului, nu-i permit lui Dumnezeu să intre în viaţa mea. Mă rog să pot ţine minte asta, atunci când îmi permit să mă las purtat de val. Cel mai important lucru este că astăzi sunt dispus să evoluez pe coordonate spirituale şi că Dumnezeu este totul. Când am încercat să mă las de băut de unul singur, n-a mers nicidecum; cu Dumnezeu şi cu A A, merge. Acesta pare a fi un gând simplu pentru un alcoolic complicat.

[lupica]

12 februarie

SURSA NECAZURILOR NOASTRE

Egoismul – egocentrismul! Asta, credem noi, este sursa necazurilor noastre.
ALCOOLICII ANONIMI

Ce uimitoare este revelaţia faptului că lumea, şi toţi cei care fac parte din ea, se pot descurca de minune cu sau fără mine. Ce eliberare să ştii că oamenii, locurile şi lucrurile vor fi absolut în ordine fără controlul şi îndrumarea mea. Şi ce nespus de minunat este să ajungi să crezi că o putere mai mare decât mine există undeva, aparte şi diferită de mine. Cred că sentimentul de separare dintre mine şi Dumnezeu pe care îl trăiesc acum se va risipi într-o bună zi. Între timp, credinţa trebuie să-mi slujească drept cale spre esenţa vieţii mele.