Va salut ... cu respect

[lupica]

29 februarie

TOLERANŢĂ ADEVĂRATĂ

Singura condiţie pentru a deveni membru al A A este să vrei să te laşi de băut.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Prima dată am auzit de forma prescurtată a celei de-a Treia Tradiţii în Preambul. Când am intrat în A A, nu puteam să mă accept pe mine însumi, alcoolismul sau vreo Putere Superioară. Să fi fost vreo condiţie de ordin fizic, mental, moral sau religios, astăzi aş fi fost mort. În înregistrarea sa cu privire la Tradiţii, Bill spunea că cea de-a Treia Tradiţie este un privilegiu pentru libertatea indivi­dului. Dar cel mai impresionant lucru pentru mine era sentimentul de acceptare din partea celor care exersau cea de-a Treia Tradiţie, tolerându-mă şi acceptându-mă. Simt că acceptarea înseamnă drago­ste, iar dragostea este ceea ce vrea Dumnezeu pentru fiecare dintre noi.

[lupica]

1 martie

FUNCŢIONEAZĂ

Funcţionează – realmente funcţionează.
ALCOOLICII ANONIMI

La început, când am devenit abstinent, am avut încredere doar în programul Alcoolicilor Anonimi. Disperarea şi frica m-au ţinut abstinent (şi poate că m-ar fi ajutat un naş grijuliu şi exigent!). Credinţa în Puterea Superioară a venit mult mai târziu. Credinţa aceasta a venit la început foarte încet , după ce i-am ascultat pe alţii cum îşi împărtăşesc experienţele pe la întruniri– experienţe pe care nu le-am trăit niciodată fiind abstinent, dar pe care ei le-au trăit datorită forţei venite din partea unei Puteri Superioare.. Cu timpul am aflat că o Putere Superioară – o credinţă care funcţionează în toate împrejurările – este posibilă. Astăzi această credinţă, plus onestitatea, receptivitatea şi bună­voinţa de a parcurge Paşii programului îmi dau seninătatea de care am nevoie. Funcţionează – realmente funcţionează.

[lupica]

2 martie

SPERANŢA

Nu te descuraja.
ALCOOLICII ANONIMI
Câteva experienţe valorează pentru mine mai puţin decât abstinenţa rapidă. De prea multe ori descurajarea era ceea ce primeam în schimbul unor aşteptări nerealiste, fără a mai menţiona şi mila de sine sau epuizarea care survenea ca rezultat al do­rinţei de a schimba lumea peste noapte. Descu­ra­jarea este un semnal de alarmă că m-aş putea îndoi de cuvântul lui Dumnezeu. Secretul valorificării potenţialului meu stă în recunoaşterea limitelor mele şi în credinţa că timpul este un dar, nu o amenin­ţare.Speranţa este cheia care descuie uşa descura­jării. Programul îmi promite că dacă nu beau astăzi, voi avea întotdeauna speranţă. Am ajuns să cred că pot păstra doar ceea ce împart cu ceilalţi; că de fiecare dată când încurajez pe cineva, mă încurajez şi eu la rândul meu. Doar alături de semenii mei, prin mila lui Dumnezeu şi a comunităţii A A, merg pe drumul istovitor al unui destin fericit. Fie să-mi aduc mereu aminte că puterea dinăuntrul meu este cu mult mai mare decât orice frică pe care am trăit-o înainte. Fie să am mereu răbdare, căci sunt pe calea cea dreaptă.

[lupica]

6 martie

IDEEA DE CREDINŢĂ

Să nu permiţi vreunei prejudecăţi, pe care ai putea-o avea faţă de termenii spirituali, să te împiedice să te întrebi sincer ce semnifică aceştia pentru tine.
ALCOOLICII ANONIMI

Ideea de credinţă este foarte greu de acceptat atunci când frica, îndoiala şi supărarea mă asaltează atât dinăuntru, cât şi din afară. Câteodată însăşi ideea de a face ceva diferit, ceva ce nu sunt obişnuit să fac, poate deveni în cele din urmă un act de credinţă dacă o fac cu regularitate şi dacă o fac fără să mă tot întreb dacă este bine. Când am o zi proastă şi totul merge anapoda, o întâlnire sau o discuţie cu un alt băutor îmi distrage suficient de mult atenţia încât să mă conving că nimic nu e atât de imposibil sau atât de copleşitor precum crezusem. În aceeaşi măsură, a merge la întrunire sau discuţia cu un alt membru constituie acte de credinţă; cred că îmi împiedic boala să avanseze. Acestea sunt metodele prin care treptat capăt credinţa într-o Putere Superioară.

[lupica]

8 martie

PREDAREA

Fiecare bărbat sau femeie care a intrat în A A şi vrea să rămână, a început, fără să-şi dea seama, să parcurgă Pasul Trei. Şi nu este oare adevărat că în tot ceea ce priveşte alcoolul, fiecare dintre ei a decis să-şi lase viaţa în grija, protecţia şi îndrumarea Alcoolicilor Anonimi?... Oricare nou-venit înarmat cu voinţă simte cu siguranţă că A A este unicul loc în care îşi poate găsi adăpost un suflet rătăcitor. Şi dacă aceasta nu înseamnă să-ţi laşi voinţa şi viaţa în grija unei Providenţe proas­păt descoperite, atunci ce este?
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Supunerea în faţa lui Dumnezeu a fost primul pas al recuperării mele. Cred că comunitatea noastră caută o spiritualitate deschisă către un altfel de relaţie cu Dumnezeu. Pe măsură ce urmez calea Paşilor, simt o libertate care îmi dă capacitatea să gândesc pentru mine. Dependenţa mea m-a ţinut captiv fără nici o clipă de răgaz, şi m-a împiedicat să scap de limitare, dar A A îmi oferă o cale sigură pe care să merg înainte. Împărtăşirea reciprocă, preocuparea şi grija pentru ceilalţi sunt înzestrările noastre naturale pe care le putem oferi unul altuia, iar ale mele sunt cu atât mai puternice, cu cât se schimbă atitudinea faţă de Dumnezeu. Am învăţat cum să mă supun în faţa lui Dumnezeu, cum să mă respect şi cum să păstrez aceste atitudini dăruind ceea ce mi se oferă.

[lupica]

9 martie

RENUNŢÂND LA PROPRIA VOINŢĂ

Am decis să ne lăsăm voinţa şi viaţa în grija lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Oricât de mult ar dori cineva să încerce, cum poate cineva de fapt, să-şi lase voinţa şi viaţa în grija unui Dumnezeu, aşa cum crede el că este? Căutând răspuns la această întrebare, am devenit conştient de înţelepciunea cu care a fost scrisă: faptul că acesta este un Pas compus din două părţi.
Pe vremea când obişnuiam să am alt stil de viaţă au fost multe situaţii în care ar fi trebuit să mor sau cel puţin să fiu rănit, dar nu s-au întâmplat niciodată. Cineva sau ceva avea grijă de mine. Am ales să cred că viaţa mea a fost tot timpul în grija lui Dumnezeu. Numai El controlează numărul zilelor pe care le mai am de trăit până la moartea fizică.
Partea cu voinţa (fie că e vorba de propria voinţă sau de voia lui Dumnezeu) este pentru mine partea mai complicată a Pasului. Doar atunci când am avut parte de suficientă durere în suflet, în urma încercărilor repetate de a mă restabili, doar atunci am fost dispus să-mi las viaţa în voia lui Dumnezeu. Predarea este ca liniştea de după furtună. Când voinţa mea coincide cu voinţa lui Dumnezeu în ce mă priveşte, sunt împăcat cu mine însumi.

[lupica]

10 martie

ASTĂZI EU ALEG

... invariabil descoperim că, la un moment dat al vieţii noastre, am luat decizii egoiste care mai târziu ne-au provocat suferinţă.
ALCOOLICII ANONIMI

Odată ce am realizat şi am acceptat faptul că am avut un rol hotărâtor pentru felul în care a decurs viaţa mea, mi-am schimbat radical perspec­tiva asupra vieţii. În acel moment programul A A a început să funcţioneze pentru mine. Înainte dădeam mereu vina pe alţii, fie că era vorba de Dumnezeu sau de alţi oameni, pentru întâmplările din viaţa mea. N-am simţit niciodată că aş putea alege să-mi schimb viaţa. Deciziile mele se bazau pe frică, mândrie şi egoism. În consecinţă, acele decizii m-au dus pe calea pierzaniei. Astăzi încerc să-L las pe Dumnezeu să mă îndrume pe calea dreptei judecăţi. Sunt responsabil de acţiunile – sau inacţiunile – mele, indiferent de consecinţe.

[lupica]

11 martie

ÎNDRUMARE BINE ORDONATĂ

Doar atunci când încercăm să ne conformăm dorinţele noastre cu voia lui Dumnezeu, reuşim să le folosim cum se cuvine. Pentru noi toţi, aceasta a fost cea mai minunată revelaţie. Tot necazul nostru era că nu foloseam corect puterea voinţei. Am încercat să ne bombardăm problemele cu ea, în loc să încercăm s-o punem în concordanţă cu intenţiile lui Dumnezeu faţă de noi. Scopul celor Doisprezece paşi ai AA este de a face asta cât mai uşor posibil, iar Pasul Trei este punctul de pornire.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Nu trebuie decât să arunc o privire în trecut ca să-mi dau seama la ce m-a adus propria voinţă. Pur şi simplu nu ştiu ce este cel mai bine pentru mine, dar cred că Puterea mea Superioară ştie acest lucru. Dumnezeu, pe care eu îl definesc ca fiind o „îndrumare bine ordonată”, nu m-a înşelat nici­odată, în schimb eu m-am înşelat destul de frecvent. Recurgând la încăpăţânarea de a-mi urma bunul plac, nu ajungeam decât la acelaşi rezultat ca şi atunci când încerci să forţezi o piesă de puzzle într-un loc nepotrivit – epuizare şi frustrare.
Pasul Trei deschide calea către restul progra­mului. Când Îi cer lui Dumnezeu sfatul, ştiu că orice s-ar întâmpla este cea mai bună variantă posibilă, lucrurile sunt exact aşa cum ar trebui să fie, chiar dacă nu coincid cu dorinţele şi aşteptările mele. Dumnezeu chiar face pentru mine ceea ce nu pot să fac eu pentru mine, dacă-i îngădui.

[lupica]

12 martie

PLANUL UNEI ZILE

Când ne trezim, să ne gândim la cele douăzeci şi patru de ore care ne aşteaptă. Să vedem ce planuri avem pentru ziua respectivă. Înainte să începem, ne rugăm Lui Dumnezeu să ne călăuzească gândurile, rugându-L în mod special să le despartă de autocompătimire sau motive nesincere şi egoiste.
ALCOOLICII ANONIMI

În fiecare zi Îl rog pe Dumnezeu să aprindă în sufletul meu flacăra iubirii Lui, iar acea iubire, strălucind clar şi puternic, să-mi lumineze gândurile şi să-mi permită să-I îndeplinesc cât mai bine voia Lui. Pe parcursul zilei, dacă permit situaţiilor neprevăzute să-mi strice buna dispoziţie, Îl rog pe Dumnezeu să-mi lumineze conştinţa cu convingerea că pot să-mi încep ziua din nou oricând vreau; şi de o sută de ori dacă trebuie.

[lupica]

13 martie

O LUME A SPIRITULUI

Am pătruns în lumea spiritului. Sarcina urmă­toare este să ne sporim înţelegerea şi eficienţa. Nu se întâmplă peste noapte. Trebuie să dureze tot restul vieţii.
ALCOOLICII ANONIMI

Cuvântul „pătruns”... precum şi fraza „am pătruns în lumea spiritului” sunt pline de înţeles. Presupun acţiune, un început, pătrunderea, o con­diţie obligatorie pentru a-mi menţine evoluţia spirituală, „Spiritul” fiind partea mea imaterială. Egocentrismul şi abordarea materialistă a lucrurilor pământeşti, constituie bariere în calea evoluţiei spirituale. Spiritualitatea înseamnă devotament faţă de noţiunile spirituale, în pofida celor lumeşti, înseamnă supunere în faţa voinţei lui Dumnezeu, pentru mine. Înţeleg noţiunile spirituale ca fiind: iubirea necondiţionată, bucuria, răbdarea, mărini­mia, bunătatea, loialitatea, autocontrolul şi sme­renia. De fiecare dată când las egoismul, lipsa de onestitate, resentimentele şi frica să facă parte din mine, ţin la distanţă lucrurile spirituale. Menţinându-mi absti­nenţa, evoluţia spirituală devine un proces pe durata întregii vieţi. Scopul meu este evoluţia spirituală, acceptarea faptului că nu voi atinge niciodată perfecţiunea spirituală.