Va salut ... cu respect

[lupica]

28 martie

EGALITATE

În comunitatea noastră ar trebui să fie toţi cei care suferă de alcoolism. Astfel, n-am putea refuza nici o persoană care doreşte să se recupereze. Statutul de membru al A A nu depinde de bani sau de tot felul de alte acorduri. Oricare doi sau trei alcoolici adunaţi întru abstinenţă pot să se numeas­că un grup A A cu condiţia ca, în calitatea lor de grup, să nu mai fie afiliaţi niciunei alte structuri.
ALCOOLICII ANONIMI

Înainte să intru în A A, deseori aveam senzaţia că nu mă „potrivesc” oamenilor din jurul meu. De obicei, „ei” aveau mai mulţi sau mai puţini bani decât aveam eu, iar punctele mele de vedere nu coincideau cu ale „lor”. Volumul de prejudecăţi cu care m-am confruntat în societate nu făcea decât să-mi demonstreze cât de prefăcuţi erau unii oameni care susţineau că doar ei au dreptate. După ce am intrat în A A, am găsit modul de viaţă pe care îl căutam. În A A niciun membru nu este mai bun ca altul; nu suntem decât nişte alcoolici care încearcă să se recupereze din alcoolism.

[lupica]

29 martie

SLUJITORI DE ÎNCREDERE

Ei sunt slujitori. Lor le revine privilegiul, uneori nerăsplătit, de a îndeplini sarcinile grele ce revin grupului.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

În Zorba Grecul, Nikos Kazantzakis descrie o întâlnire între personajul principal şi un bătrân ocupat cu plantarea unui copac. „Ce crezi că faci?”, întreabă Zorba. Bătrânul răspunde: „Vezi doar prea bine ce fac, fiule, sădesc un copac”. „Dar ce rost mai are să sădeşti un copac”, întreabă Zorba, „de vreme ce n-ai să-l poţi vedea cum rodeşte?” La care bătrânul răspunde: „Fiule, eu trăiesc ca şi cum n-aş mai muri niciodată”. Răspunsul îl face pe Zorba să zâmbească uşor şi, îndepărtându-se, exclamă cu o notă de ironie: „Ce ciudat – eu trăiesc de parcă mâine voi muri!”
În calitatea mea de membru al Alcoolicilor Anonimi, am descoperit că cea de-a Treia Moştenire este un sol fertil în care să pot sădi copacul abstinenţei mele. Fructele pe care le culeg sunt minunate: pace, siguranţă, înţelegere şi douăzeci şi patru de ore de permanente împliniri; şi am înţelepciunea de a asculta de vocea conştiinţei atunci când îmi spune neauzit: Trebuie să te implici în serviciu. Mai sunt şi alţii care trebuie să sădească şi să strângă roadele.

[lupica]

30 martie

CONŞTIINŢA NOASTRĂ DE GRUP

„... câteodată bine este duşmanul lui cel mai bine.”
A A AJUNS LA MATURITATE

Cred că aceste cuvinte se aplică în fiecare do­meniu al celor Trei Moşteniri ale A A: Recu­perare, Unitate şi Servicii! Vreau să mi le întipăresc bine în minte pe măsură ce „îmi croiesc cu greu drumul pe Calea Destinului Fericit” (ALCOOLICII ANONIMI,). Aceste cuvinte, rostite deseori de co-fondatorul Bill W., i-au fost sugerate şi lui ca rezultat al conştiinţei de grup. I-au adus în casa lui Bill W. esenţa celei de-a Doua Tradiţii: „Liderii noştri nu sunt decât nişte slujitori de încredere; ei nu conduc”.
La fel cum Bill W. era iniţial îndemnat să-şi aducă aminte, cred că în discuţiile noastre de grup nu trebuie niciodată să ne mulţumim cu ce-i „bun”, ci să ne străduim întotdeauna să obţinem „cel mai bun”. Aceste eforturi comune sunt încă un exemplu de iubire a unui Dumnezeu aşa cum Îl înţelegem, care se manifestă prin intermediul conştiinţei de grup. Experienţe de acest gen mă ajută să nu mă abat de pe calea recuperării. Învăţ să combin iniţia­tiva cu smerenia, responsabilitatea cu recunoştinţa şi să mă delectez astfel cu bucuriile trăirii programului de douăzeci şi patru de ore.

[lupica]

31 martie

NIMENI NU ŞI-A PRECUPEŢIT DRAGOSTEA

După calendarul A A, era Anul Doi. ... Un nou-venit şi-a făcut apariţia într-unul din aceste grupuri. ... În scurt timp a dovedit că se află într-o situaţie disperată şi că, mai presus de orice, dorea să se facă bine. ... [Spunea aşa]: „De vreme ce sunt victima unei alte dependenţe, şi mai dezono­rante decât alcoolismul, s-ar putea să nu mă vreţi în cercul vostru.”

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Am venit la voi – în calitate de soţie, mamă, femeie care şi-a părăsit bărbatul, copiii, familia. Eram o beţivă, o îmbuibată cu pastile, un nimeni. Şi cu toate acestea nimeni nu şi-a precupeţit dragostea, grija, sentimentul că sunt dorită. Astăzi, datorită graţiei divine şi iubirii unui naş cumsecade şi a grupului, pot să spun că – prin intermediul vostru, a membrilor Alcoolicilor Anonimi – sunt soţie, mamă, bunică şi, în cele din urmă, femeie. Abstinentă. Fără pastile. Responsabilă.

Fără Puterea Superioară pe care am descoperit-o în comunitate, viaţa mea nu ar avea niciun sens. Sunt foarte recunoscătoare pentru că am devenit un membru destoinic al Alcoolicilor Anonimi.

[lupica]

1 aprilie

PRIVIND ÎNĂUNTRU

Am făcut amănunţit şi fără teamă, un inventar moral al propriilor persoane.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Pasul Patru reprezintă efortul susţinut şi minuţios de a descoperi care au fost şi sunt îndatoririle fiecăruia. Vreau să aflu exact cum, când şi unde m-au pervertit propriile dorinţe lumeşti. Vreau să mă uit direct la nefericirea pe care mi-a provocat-o aceasta, mie şi altora din jurul meu. Descoperind care sunt denaturările mele de natură emoţională, pot să încep a le corecta. Fără efort susţinut şi voinţa de a face aceasta, nu pot să am parte de prea multă abstinenţă şi satisfacţie.
Pentru a rezolva problema sentimentelor indecise, trebuie să am o percepţie foarte bună a propriei persoane. O astfel de conştientizare nu apare peste noapte şi nimeni nu are o conştiinţă de sine permanentă. Fiecare are capacitatea de a evolua şi de a fi conştient de sine printr-un contact direct cu realitatea. Atunci când nu evit problemele, ci le abordez direct încercând de fiecare dată să le rezolv, ele devin din ce în ce mai puţine.

[And_y]

Buna ziua Lupica

Bine zici:,,Atunci când nu evit problemele, ci le abordez direct încercând de fiecare dată să le rezolv, ele devin din ce în ce mai puţine".
Se pare ca eu asta fac cu o problema, o tot lalai, e cazul sa o rezolv.
Multumesc!

[lupica]

2 aprilie

CLĂDIND CARACTERUL

Dacă le ceri oamenilor prea multă atenţie, protecţie şi dragoste, n-ajungi să primeşti decât dominaţie sau o reacţie inversă.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Când mi-am dezvăluit, la Pasul Patru, nevoia mea de a fi aprobat, nu credeam că va fi considerată un defect de caracter. O priveam mai mult ca pe o calitate (adică, dorinţa de a-i mulţumi pe oameni). Imediat mi s-a atras atenţia că această „nevoie” ar putea fi paralizantă. Şi astăzi sunt bucuros să primesc încuviinţarea celorlalţi, dar nu mai sunt dispus să plătesc pentru ea acelaşi preţ ca înainte. Nu mă voi face luntre şi punte pentru a-i face pe alţii să mă placă. Dacă primesc încuviin­ţarea ta, e foarte bine; dacă nu, voi trăi şi fără ea. Am sarcina de a spune ce cred eu că este adevărat, nu ce cred eu că le-ar place altora să audă.
În mod similar, falsa mea mândrie mă făcea mereu să mă preocup excesiv de reputaţia mea. De când am fost iluminat de programul A A, scopul meu este să-mi clădesc caracterul.

[lupica]

3 aprilie

ACCEPTÂND NATURA NOASTRĂ UMANĂ

În cele din urmă am înţeles că inventarul trebuie să fie al nostru, nu al celui de lângă noi. Aşa că ne-am recunoscut sincer defectele şi am fost dispuşi să punem în ordine chestiunile acestea.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

De ce e aşa de greu pentru un alcoolic să-şi asume o responsabilitate? Obişnuiam să beau din cauza lucrurilor pe care mi le făceau ceilalţi. Odată ce am păşit pragul A A, mi s-a spus să caut momentele în care am greşit. Ce treabă aveam eu cu toate chestiunile astea? Când am acceptat pur şi simplu că am avut şi eu partea mea de vină, am fost în stare să aştern aceasta pe hârtie şi să înţeleg ce era de fapt – natura umană. Lumea nu se aşteaptă să fiu perfect! Am făcut greşeli înainte şi am să le fac şi de acum încolo. Să le mărturisesc sincer îmi dă posibilitatea să le accept şi să mă accept, şi de asemenea, să-i accept pe aceia cu care am avut divergenţe; de acolo până la recuperare nu mai e decât un singur pas.

[lupica]

4 aprilie

PLÂNGÂND DUPĂ LUNA DE PE CER

„Acest sentiment de inferioritate foarte real este exacerbat de sensibilitatea lui copilărească, iar această stare a lucrurilor generează în sinea lui dorinţa aceea neostoită şi anormală de automulţu­mire şi succes în ochii oamenilor. Copil fiind încă, el continuă să ceară luna de pe cer. Iar luna, se pare că nu-l vrea!”
LIMBAJUL INIMII

Pe vremea când beam, pesemne că oscilam între senzaţia de anonimat desăvârşit şi convingerea că sunt buricul pământului. Căutarea acelui echili­bru fragil dintre cele două a devenit o parte impor­tantă a recuperării mele. În timpul abstinenţei, luna pe care o ceream neîncetat este arareori plină; în schimb, îmi arată multe dintre celelalte faze ale ei, care toate au ceva de spus. Eclipsa, ca perioadă de întuneric, a fost deseori urmată de o adevărată lec­ţie, dar cu fiecare ciclu al recuperării mele, lumina a devenit tot mai puternică şi viziunea mai clară.

[lupica]

5 aprilie

FRATERNITATE ADEVĂRATĂ

Nu o dată am căutat să facem parte dintr-o familie, să fim prieteni între prieteni, să fim muncitori între muncitori, să fim utili societăţii. Întotdeauna am încercat să atingem cele mai greu accesibile culmi, sau să ne adăpostim la poalele lor. Acest comportament egocentric a împiedicat dezvol­tarea unei relaţii de parteneriat cu oricine din jurul nostru. Nu prea aveam noţiuni clare de fraternitate adevărată.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Acest mesaj conţinut în Pasul Patru, a fost primul pe care l-am auzit tare şi clar. Înainte de venirea în A A, nu ştiam nici un loc unde să te înveţe să devii un om între oameni. De la prima mea întrunire, am observat oameni care făceau exact acest lucru şi am vrut ceea ce aveau şi ei. Unul dintre motivele pentru care astăzi sunt un alcoolic abstinent şi fericit este pentru că învăţ această lecţie deosebit de importantă.