Salut ,sint Tudor !

[And_y]

Buna seara, Tudor
Felicitari pentru cei 14 ani de abstinenta!

[Vbc]

Salutare
La multi ani senini inainteTudor!
Zi frumoasa!

Mulțumesc, Vbc !
Abstinența senină și continuă îți doresc și eu !

Mulțumesc

[Ginditorul]

Felicitari Tudor pentru cei 14 ani de abstinenta!Nu numai ca ai realizat acesta performanta dar calca in urmele tale foarte multe persoane care odata se credeau pierdute...
Felicitari si...keep going!

[tudor]

Felicitari Tudor pentru cei 14 ani de abstinenta!Nu numai ca ai realizat acesta performanta dar calca in urmele tale foarte multe persoane care odata se credeau pierdute...
Felicitari si...keep going!

Multumesc ,Ganditorule !

[tudor]

ALTE DATE PRIVIND ALCOOLISMUL
Foarte puţini dintre noi am fost dispuşi să admitem că eram cu adevărat alcoolici. Nimănui nu-i face plăcere să se considere mintal şi fizic diferit de semenii săi. Deci, nu este de mirare că viaţa noastră de băutori s-a caracterizat prin nenumărate încercări inutile de a demonstra că puteam bea şi noi ca ceilalţi oameni. Marea obsesie a fiecărui băutor care bea anormal este aceea că, în vreun fel sau altul, într-o zi, va reuşi să bea rezonabil şi cu plă¬cere. Este uimitor cât de intens persistă această iluzie. Mulţi o ur¬mează până dincolo de porţile nebuniei sau ale morţii.
Am aflat că trebuia să recunoaştem pe deplin, în adâncul sufletului, că eram alcoolici. Acesta este primul pas în refacerea sănătăţii. Amăgirea că suntem sau vom putea fi curând ca restul lumii trebuie spulberată.
Noi, alcoolicii, suntem bărbaţi şi femei care ne-am pierdut capacitatea de a ne controla consumul de alcool. Ştim că un al¬coolic adevărat nu-şi va recâştiga niciodată puterea asupra al¬coolului. Cu toţii am avut din când în când impresia că ne-am recâştigat-o, dar asemenea momente - de obicei scurte - erau ur¬mate inevitabil de şi mai multă lipsă de control, ceea ce ne-a dus cu vremea la o demoralizare jalnică şi nemărginită. Cu toţii suntem acum convinşi că alcoolicii de tipul nostru se luptă cu o boală care se agravează continuu. După o anumită perioadă, starea sănătăţii noastre se înrăutăţeşte constant, fără să se mai amelioreze vreodată.
Suntem precum infirmii care şi-au pierdut picioarele; ele nu le vor mai creşte la loc niciodată. Tot aşa, se pare că nu există nici un fel de tratament care să facă din alcoolici ca noi oameni obişnuiţi. Noi am încercat toate remediile imaginabile. Uneori, avea loc o revenire de scurtă durată, după care urma întotdeauna o recădere şi mai gravă. Medicii care cunosc boala alcoolismului sunt de acord cu părerea că alcoolicul nu poate fi transformat în¬tr-un băutor normal. Poate că într-o zi ştiinţa va realiza acest lucru, dar încă n-a făcut-o.
În ciuda a orice am spune noi, mulţi dintre cei care sunt alcoolici veritabili nu vor vrea să creadă că aparţin acestei catego¬rii. Prin nenumărate forme de auto-amăgire şi experimentări, vor încerca să-şi dovedească lor înşişi că sunt o excepţie de la regulă, deci ne-alcoolici. Ne vom ridica pălăria în faţa celui care va reuşi să se schimbe atât de mult, încât să poată bea din nou "ca un domn", după ce şi-a dovedit incapacitatea de a bea controlat. Numai Dumnezeu ştie cât de îndelungate şi de mari au fost strădaniile noastre de a bea ca alţi oameni!
Iată ce am încercat, printre multe altele: să bem numai bere; să limităm cantitatea; să nu bem niciodată singuri; să nu bem niciodată de dimineaţă; să bem numai acasă; să nu ţinem băutură în casă; să nu bem niciodată în timpul serviciului; să bem numai la petreceri; să trecem de la scotch la coniac; să bem numai vinuri naturale; să acceptăm că va trebui să ne dăm demisia dacă vom bea la lucru; să călătorim; să nu călătorim; să jurăm (cu sau fără legământ solemn) că ne vom lăsa de băut; să facem mai mult exerciţiu fizic; să citim cărţi însufleţitoare; să ne ducem la o clinică sau la un sanatoriu; să acceptăm de bună voie internarea la azil - lista se poate completa la infinit.
Ne displace să punem noi cuiva eticheta de alcoolic, însă dumneavoastră vă puteţi pune singur diagnosticul destul de re¬pede. Mergeţi la barul cel mai apropiat şi încercaţi să beţi controlat. Încercaţi să beţi şi să vă opriţi brusc. Repetaţi experimentul de mai multe ori. În scurt timp, veţi putea decide, dacă sunteţi onest cu sine, despre ce este vorba. Poate că se merită să înduraţi o criză zdravănă de tremurături, ca să ajungeţi la o cunoaştere deplină stării în care vă aflaţi.
Deşi nu avem cum s-o dovedim, credem că majoritatea dintre noi am fi putut înceta băutul pe când ne aflam la începutul carierei alcoolice. Însă dificultatea cea mai mare coristă în faptul că puţini alcoolici doresc suficient de serios să înceteze până mai este timp."

EXISTĂ O SOLUŢIE
Noi, Alcoolicii Anonimi, cunoaştem mii de bărbaţi şi femei care au fost odată la fel de lipsiţi de speranţă ca şi Bill. Aproape toţi s-au făcut bine; şi-au rezolvat problema alcoolismului.
Suntem oameni obişnuiţi, proveniţi din toate regiunile ţării şi din diverse domenii de activitate umană; suntem de provenienţe sociale, economice, religioase şi politice foarte variate. În condiţii normale, nu ne-ar lega nimic. Şi totuşi, ne leagă un extraordinar spirit de fraternitate, de bunăvoinţă şi înţelegere reciprocă, imposibil de descris în cuvinte. Suntem precum călătorii de pe un vapor ce tocmai a scăpat dintr-un naufragiu, când toţi - de la proră până la pupă - se simt camarazi, fericiţi, egali.

[Ginditorul]

Buna Tudor, exceptionala postarea ta si da, multi din pacate care se considera deosebiti, se autodistrug si persista in acest mod de gandire pana este prea tarziu.

"EXISTĂ O SOLUŢIE
Noi, Alcoolicii Anonimi, cunoaştem mii de bărbaţi şi femei care au fost odată la fel de lipsiţi de speranţă ca şi Bill. Aproape toţi s-au făcut bine; şi-au rezolvat problema alcoolismului.
Suntem oameni obişnuiţi, proveniţi din toate regiunile ţării şi din diverse domenii de activitate umană; suntem de provenienţe sociale, economice, religioase şi politice foarte variate. În condiţii normale, nu ne-ar lega nimic. Şi totuşi, ne leagă un extraordinar spirit de fraternitate, de bunăvoinţă şi înţelegere reciprocă, imposibil de descris în cuvinte. Suntem precum călătorii de pe un vapor ce tocmai a scăpat dintr-un naufragiu, când toţi - de la proră până la pupă - se simt camarazi, fericiţi, egali."

O zi frumoasa abstinenta si senina va doresc tuturor!

[lupica]

[tudor]

cartea 12 Pași și 12 Tradiții,PASUL 4 -
(fragment)
"...Credeam că beam din cauza "situaţiilor;" cînd am încercat să îndreptăm acele situaţii şi am constatat că nu reuşeam s-o facem într-un mod care să ne satisfacă, băutul ne-a scăpat de sub control şi am devenit alcoolici. Nu ne-a trecut niciodată prin cap că era nevoie să ne schimbam pe noi-înşine, ca să facem faţă situaţiilor de orice natură.
Dar, în AA, am învăţat, încet-încet, că trebuia făcut ceva cu resentimentele, cu dorinţa de răzbunare, cu auto-compătimirea şi cu orgoliul nejustificat. Trebuia să înţelegem că, ori de cîte ori ne "dădeam mari," ne făceam duşmani. Trebuia să înţelegem că, atunci cînd găzduiam sentimente de ranchiună şi setea de răzbunare pentru fiecare înfrîngere, ne loveam pe noi-înşine cu biciul mîniei, cu care intenţionam să-i lovim pe alţii. Am învăţat că, dacă sîntem cu adevărat într-o criză de exasperare, este nevoie-în primul rînd-să potolim exasperarea, indiferent de cine sau ce ne-ar fi produs-o.
Uneori, a fost necesar timp îndelungat pînă să înţelegem cum am ajuns victime ale emoţiilor excesive. Le puteam zări imediat la alţii, dar foarte încet în noi-înşine. Mai înainte de toate, trebuia să admitem că aveam multe dintre aceste defecte, chiar dacă astfel de dezvăluiri se dovedeau dureroase şi umilitoare. Cît despre rolul jucat de alţii, trebuia să eliminăm, din vocabular şi din gîndire, cuvinte de acuzare. Am avut nevoie de foarte multă bunăvoinţă, ca măcar să demarăm. Dar, odată depăşite primele două-trei obstacole din această cursă, restul traseului a început să arate mai lin. Căci începeam să avem o vedere de perspectivă asupra persoanei noastre-cu alte cuvinte: am început să cîştigăm o doză de smerenie..."
(Va urma)

[tudor]

"Din când în când, un băutor înrăit care reuşeşte să se abţină o vreme, afirmă: "Nu-mi lipseşte deloc băutura. Mă simt mai bine fără. Lucrez mai bine. Mă distrez mai bine.” Ca foşti băutori-problemă, zâmbim când auzim asemenea vorbe de duh. Ştim că omul respectiv este ca un băieţel care fluieră în întuneric, pentru a-şi face curaj. Se prosteşte singur. În sinea lui, ar da orice să poată bea câteva pahare de alcool fără consecinţele cunoscute. Le va bea nu peste mult timp, deoarece nu este fericit în abstinenţă; nu-şi poate imagina viaţa fără alcool. Şi, va veni o zi în care nu şi-o va putea imagina nici cu, nici fără alcool. Atunci, el va cunoaşte însingurarea, la o cotă pe care puţini oameni o ating; se află la marginea râpei, dorindu-şi să moară..." Din cartea Alcoolicii Anonimi

[tudor]