PREZENTATI-VA :: Va salut ... cu respect

[taurusgeek]

De acord, am avut, de asemenea, aceeași problemă, dar am rezolvat în curând

[catalinul]

ce fain e ca astia cu reclamele mascate scriu pe topicul asta ....

[lupica]

13 februarie

NU PUTEM FI ABSTINENŢI PRIN FORŢA MINŢII

Celui încrezut din punct de vedere intelectual, bărbat sau femeie, mulţi membri A A i-ar putea spune: „Da, am fost şi noi ca voi – mult prea inteligenţi pentru binele nostru... În sinea noastră simţeam că putem fi deasupra celorlalţi doar prin forţa minţii.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Până şi cea mai sclipitoare minte este lipsită de apărare împotriva bolii alcoolismului. Nu pot să mă abţin doar prin forţa minţii. Încerc să-mi amintesc că inteligenţa este un dar din partea lui Dumnezeu pe care pot să-l folosesc, o bucurie – ca şi cum ai fi talentat la dans sau desen, sau tâmplărie. Nu mă face mai bun decât alţii şi nu este o unealtă deosebit de eficientă pentru vindecare, căci există o putere mai mare decât mine care îmi va reda judecata sănătoasă – nu coeficientul de inteligenţă sau diploma de studii superioare.

[lupica]

17 februarie

DRAGOSTEA DIN OCHII LOR

Unii dintre noi nu vor să creadă în Dumnezeu, alţii nu pot şi mai sunt şi din aceia care cred în existenţa lui Dumnezeu, dar care nu cred deloc că El ar fi în stare să facă această minune.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Schimbările pe care le-am observat la cei nou- veniţi în comunitate, au fost cele care m-au ajutat să scap de frică şi să-mi schimb atitudinea negativă cu una pozitivă. Puteam să văd dragostea din ochii lor şi am rămas impresionat de cât de mult însemna pentru ei abstinenţa în „fiecare zi la rândul ei”. Au abordat cu onestitate Pasul Doi şi au ajuns să creadă că o Putere Superioară lor înşile le reda sănătatea mintală. Aceasta m-a făcut să cred în comunitate şi să sper că ar putea funcţiona şi pentru mine. Am descoperit că Dumnezeu este unul iubitor şi nu răzbunător aşa cum Îl credeam înainte şi să mai vin la A A. Am mai aflat că, înainte să ajung la A A, fusese alături de mine ori de câte ori dădeam de necaz. Acum ştiu că El a fost cel care m-a condus spre A A şi că sunt o minune.

[lupica]

18 februarie

PE DRUMURILE PROPRII

... nu mai rămânea nimic altceva de făcut decât să luăm trusa simplă de instrumente spirituale care zăcea la picioarele noastre.
ALCOOLICII ANONIMI

Prima mea încercare de a mă apuca de Paşi a venit din obligaţie şi necesitate, care s-a transformat într-un sentiment profund de descurajare în faţa tuturor adverbelor acelea: curaj, desăvârşire, smere­nie, direct şi exclusiv. Îl consideram norocos pe Bill W. că a trecut printr-o asemenea experienţă spirituală majoră, chiar senzaţională. Odată cu trecerea timpu­lui, a trebuit să descopăr că mergeam pe propriul meu drum. După vreo câteva 24 de ore petrecute în comunitatea AA, mulţumită în special împărtă­şirilor membrilor la întruniri, am înţeles că treptat, fiecare îşi găseşte propriul său ritm de parcurgere a Paşilor. Prin mijloace progresive, încerc să trăiesc conform acestor principii sugerate. În urma acestor Paşi, pot să spun acum că atitudinea mea faţă de viaţă, oameni şi faţă de orice lucru care are legătură cu Dumnezeu s-a schimbat şi s-a îmbunătăţit.

[lupica]

20 februarie

DARUL DE A RÂDE

Într-o asemenea conjunctură, naşul lui din A A, de obicei râde.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Înainte de recuperarea mea din alcoolism, râsul era unul dintre cele mai dureroase sunete pe care îl cunoşteam. Nu râdeam niciodată şi simţeam că dacă râdea altcineva, o face la adresa mea! Auto­compă­timirea şi furia îmi refuzau până şi cele mai simple plăceri ale bunei dispoziţii. Pe la sfârşitul perioadei mele de alcoolism, nici măcar alcoolul nu mai putea să-mi stârnească vreun râs prostesc de beţiv. Când naşul meu din A A a început să râdă şi să-mi atragă atenţia asupra văicărelilor şi a decepţiilor mele egoiste, am fost supărat şi sufeream, dar asta m-a învăţat să mă înseninez şi să mă concentrez asupra recuperării mele. În scurt timp am învăţat să fac haz pe seama mea şi în cele din urmă i-am învăţat să râdă şi pe cei cărora le sunt naş. În fiecare zi Îl rog pe Dumnezeu să mă ajute să nu mă iau prea în serios.

[lupica]

21 februarie

SUNT O PARTE A ÎNTREGULUI

Dintr-o dată, am devenit o parte –chiar dacă una neînsemnatâ – dintr-un cosmos...

ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Prima dată când am venit la A A, am ajuns la concluzia că „ei” erau oameni foarte simpatici– probabil puţin naivi, puţin prea prietenoşi, dar în general cumsecade, oameni serioşi (cu care nu aveam nimic în comun). I-am văzut pe „ei”la întruniri– la urma urmei, acolo existau „ei” de fapt. Dădeam mâna cu „ei” şi, cum ieşeam pe uşă, uitam de „ei”.
Apoi într-o bună zi Puterea mea Superioară, în care la vremea aceea nu credeam, s-a ocupat să creeze un proiect comunitar în afara A A, dar în care s-au implicat mulţi membri A A. Am lucrat împreună, am ajuns să-i cunosc pe „ei” ca oameni. Am ajuns să-i admir pe „ei”, chiar să-mi placă de „ei” şi, în ciuda propriilor convingeri, să mă bucur de „ei”. M-a atras felul în care aplicau „ei” progra­mul în viaţa de zi cu zi – nu numai în discuţiile de la întruniri– şi am ajuns să-mi doresc ceea ce aveau şi ei. La un moment dat „ei” au devenit „noi”. De atunci n-am mai băut.

[lupica]

22 februarie

CĂLĂUZIRE

... aceasta presupune o credinţă într-un Creator care întruchipează puterea, dreptatea şi iubirea; un Dumnezeu care mi-a dat un scop, un sens şi un destin de urmat, totuşi... şovăitor, în virtutea chipului şi a asemănării Sale.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Pe măsură ce începeam să-mi înţeleg propria neputinţă şi dependenţa de Dumnezeu, aşa cum Îl înţeleg eu, am început să văd că exista un mod de viaţă pe care, dacă aş fi putut să-l adopt, mi l-aş fi ales de la bun început. Doar prin lucrul neîntrerupt asupra Paşilor şi a vieţii din comunitate, am învăţat că există cu adevărat un drum mai bun decât înainte, pe care am fost îndrumat. Pe măsură ce cunosc mai multe despre Dumnezeu, sunt în stare să am încredere în căile şi în planurile Sale pentru dezvoltarea caracterului Său în mine. Mai repede sau mai încet, evoluez în virtutea chipului şi a asemănării Sale.

[lupica]

23 februarie

PARADOXURI MISTERIOASE

Iată care este paradoxul regenerării în A A: puterea izvorâtă din slăbiciune şi înfrângere completă, pierderea vieţii de dinainte pentru găsirea uneia noi.
AA AJUNS LA MATURITATE

Ce taine glorioase mai sunt şi paradoxurile astea! Ele nu fac evaluări, dar cu toate astea, atunci când sunt recunoscute şi acceptate, reafirmă lucruri universale ce depăşesc logica umană. Când mă cuprinde teama, mi se dă curaj; când îmi ajut un frate sau o soră, îmi creşte capacitatea de a mă iubi pe mine însumi; când accept suferinţa ca parte a dezvoltării experienţei de viaţă, descopăr o mai mare fericire; când mă uit la partea mea întunecată, sunt pus într-o lumină nouă; când îmi recunosc părţile slabe şi mă predau Puterii Superioare, sunt răsplătit cu o putere nemaivăzută. M-am împleticit prin uşa A A- ului cuprins de ruşine şi nemaiavând nicio speranţă de la viaţă, şi mi s-a dat speranţă şi demnitate. În chip miraculos, singurul mod prin care poţi păstra darurile programului este să le transmiţi mai departe.

[lupica]

26 februarie

NU E O BANALĂ POVESTE DE SUCCES

AA nu este o poveste de succes în sensul uzual al cuvântului. Este o poveste despre suferinţa preschimbată, prin milostenie, în progres spiritual.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Când am intrat în A A i-am ascultat pe alţii cum povesteau despre realitatea băutului lor: singu­rătate, teroare şi durere. Pe măsură ce ascultam mai departe, în scurt timp am auzit o descriere de un fel foarte diferit – realitatea abstinenţei. Este o realitate a libertăţii şi a fericirii, a scopului şi a direcţiei, a seninătăţii şi a împăcării cu Dumnezeu, cu noi înşine şi cu ceilalţi. Asistând la întruniri sunt reintrodus în acea realitate, iar şi iar. O văd în ochii şi o aud în vocile celor din jurul meu. Lucrând asupra programului, găsesc direcţia şi puterea cu care să-mi însuşesc şi eu acea realitate. Bucuria din A A este că această nouă realitate îmi stă la dispoziţie.