Va salut ... cu respect

[lupica]

Meditatie

15 februarie

SĂ TRECEM LA FAPTE

Sunt oare acestea, nişte promisiuni extra­vagante? Credem că nu. În cercul nostru acestea sunt îndeplinite – câteodată repede, câteodată încet. Se vor concretiza întotdeauna, dacă ne ocupăm de ele.
ALCOOLICII ANONIMI

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care mi le-a dat A A, pe lângă eliberarea de alcool, este capacitatea de a „face ceea ce trebuie”. Se zice că promisiunile se vor concretiza întotdeauna cu condiţia că mă ocup de ele. Plăsmuind fantasme pe seama lor, dezbătându-le, predicând pe seama lor şi prefăcându-mă, nu voi ajunge nicăieri. Voi rămâne un beţiv jalnic care face speculaţii filozofice. Apucându-mă de treabă şi aplicând principiile celor Doisprezece Paşi în toate treburile mele, voi avea o viaţă cum nici n-am visat.

[lupica]

Meditatie

16 februarie

IMPLICAREA

Înţelegerea este cheia principiilor şi atitudi­nilor potrivite, iar faptele potrivite sunt cheia unei existenţe fericite.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

A venit o vreme, în timpul programului meu de recuperare, când al treilea vers al Rugăciunii pentru Seninătăte – „Înţelepciunea de a vedea diferenţa” – a rămas pentru totdeauna întipărită în mintea mea. Începând de atunci, a trebuit să mă confrunt cu conştientizarea perpetuă a faptului că, fiecare acţiunea întreprinsă de mine, cuvânt sau gând era înăuntrul sau în afara principiilor programului. Nu mă mai puteam ascunde în spatele auto-raţionalizării şi nici în spatele nebuniei bolii. Singurul drum deschis în faţa mea, dacă vroiam o viaţă fericită pentru mine (şi în cele din urmă, pentru cei pe care îi iubesc), era să-mi impun efortul de a mă implica, de a mă disciplina, şi de a fi respon­sabil.

[lupica]

Meditatie

18 februarie

PE DRUMURILE PROPRII

... nu mai rămânea nimic altceva de făcut decât să luăm trusa simplă de instrumente spirituale care zăcea la picioarele noastre.
ALCOOLICII ANONIMI

Prima mea încercare de a mă apuca de Paşi a venit din obligaţie şi necesitate, care s-a transformat într-un sentiment profund de descurajare în faţa tuturor adverbelor acelea: curaj, desăvârşire, smere­nie, direct şi exclusiv. Îl consideram norocos pe Bill W. că a trecut printr-o asemenea experienţă spirituală majoră, chiar senzaţională. Odată cu trecerea timpu­lui, a trebuit să descopăr că mergeam pe propriul meu drum. După vreo câteva 24 de ore petrecute în comunitatea AA, mulţumită în special împărtă­şirilor membrilor la întruniri, am înţeles că treptat, fiecare îşi găseşte propriul său ritm de parcurgere a Paşilor. Prin mijloace progresive, încerc să trăiesc conform acestor principii sugerate. În urma acestor Paşi, pot să spun acum că atitudinea mea faţă de viaţă, oameni şi faţă de orice lucru care are legătură cu Dumnezeu s-a schimbat şi s-a îmbunătăţit.

[lupica]

Meditatie

2 martie

SPERANŢA

Nu te descuraja.
ALCOOLICII ANONIMI
Câteva experienţe valorează pentru mine mai puţin decât abstinenţa rapidă. De prea multe ori descurajarea era ceea ce primeam în schimbul unor aşteptări nerealiste, fără a mai menţiona şi mila de sine sau epuizarea care survenea ca rezultat al do­rinţei de a schimba lumea peste noapte. Descu­ra­jarea este un semnal de alarmă că m-aş putea îndoi de cuvântul lui Dumnezeu. Secretul valorificării potenţialului meu stă în recunoaşterea limitelor mele şi în credinţa că timpul este un dar, nu o amenin­ţare.Speranţa este cheia care descuie uşa descura­jării. Programul îmi promite că dacă nu beau astăzi, voi avea întotdeauna speranţă. Am ajuns să cred că pot păstra doar ceea ce împart cu ceilalţi; că de fiecare dată când încurajez pe cineva, mă încurajez şi eu la rândul meu. Doar alături de semenii mei, prin mila lui Dumnezeu şi a comunităţii A A, merg pe drumul istovitor al unui destin fericit. Fie să-mi aduc mereu aminte că puterea dinăuntrul meu este cu mult mai mare decât orice frică pe care am trăit-o înainte. Fie să am mereu răbdare, căci sunt pe calea cea dreaptă.

[lupica]

Meditatie

3 martie

ÎNVINGÂND ÎNCĂPĂŢÂNAREA

Credem, aşadar, că toate necazurile ce ni se întâmplă, ni le facem cu mâna noastră. Izvorăsc din noi înşine, iar alcoolicul este un exemplu extrem de încăpăţânare scăpată de sub control, deşi în mod normal acesta nu consideră astfel. Mai presus de orice, noi alcoolicii, trebuie să ne descotorosim de acest egoism. Trebuie, altfel ne va omorî!
ALCOOLICII ANONIMI

Timp de atâţia ani de zile viaţa mea gravita numai în jurul propriei persoane. Mă consumam în orice formă de admiraţie faţă de sine – egocentrism, milă de sine, urmărirea propriilor interese, toate fiind rezultate ale orgoliului. Astăzi mi s-a oferit darul primit prin comunitatea Alcoolicilor Anonimi, de a exersa Paşii şi Tradiţiile în viaţa de zi cu zi, precum şi capacitatea – dacă aleg asta– de a lăsa mândria la o parte, în orice situaţie care mi se iveşte în cale.
Până să mă pot privi cu sinceritate şi să înţe­leg că de cele mai multe ori eu eram problema şi să reacţionez adecvat atât în interior cât şi în exte­rior; până să mă pot debarasa de aşteptările mele şi să înţeleg că seninătatea mea era strict dependentă de acestea, n-am putut să trăiesc seninătatea şi abstinenţa.

[lupica]

Meditatie

4 martie

CURĂŢIND GRĂDINA DE BURUIENI

Esenţa oricărei evoluţii este dorinţa de a face o schimbare spre bine, iar apoi dorinţa de nestăvilit de a-ţi asuma orice responsabilitate ar presupune acest lucru.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Scăpasem deja de dependenţa de alcool în momentul în care am ajuns la Pasul Trei, dar experienţe nu tocmai plăcute mi-au demonstrat că o abstinenţă continuă necesită un efort continuu.
Acum ca şi atunci, mă opresc să arunc o privire atentă la progresul pe care l-am înregistrat. De fiecare dată când mă uit, grădina mea este tot mai curăţată de buruieni, dar de fiecare dată observ că răsar noi buruieni acolo unde credeam că am smuls totul din rădăcină. Pe măsură ce mă întorc să smulg noile buruieni (e mai uşor când sunt tinere), mă opresc o clipă pentru a admira frumuseţea culturilor şi a florilor, răsplata muncii mele. Absti­nenţa mea creşte şi dă roade.

[lupica]

Meditatie

5 martie

O SARCINĂ CÂT VIAŢA DE LUNGĂ

„Oare cum ar putea cineva, în astfel de împre­jurări, să aibă răbdare? Iată ce vreau să ştiu”

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Niciodată n-am avut suficientă răbdare. De câte ori nu mi-am pus întrebarea: „De ce să aştept, când pot să am totul chiar acum?” Într-adevăr, când am luat prima dată contact cu cei Doisprezece Paşi, eram ca şi copilul care nimereşte într-un magazin de dulciuri. N-aveam răbdare să ajung la Pasul al Doisprezecelea; cu siguranţă nu putea să dureze mai mult de câteva luni, cel puţin aşa credeam eu! Acum îmi dau seama că parcurgerea celor Doispre­zece Paşi ai A A este o iniţiativă pe durata întregii vieţi.

[lupica]

Meditatie

6 martie

IDEEA DE CREDINŢĂ

Să nu permiţi vreunei prejudecăţi, pe care ai putea-o avea faţă de termenii spirituali, să te împiedice să te întrebi sincer ce semnifică aceştia pentru tine.
ALCOOLICII ANONIMI

Ideea de credinţă este foarte greu de acceptat atunci când frica, îndoiala şi supărarea mă asaltează atât dinăuntru, cât şi din afară. Câteodată însăşi ideea de a face ceva diferit, ceva ce nu sunt obişnuit să fac, poate deveni în cele din urmă un act de credinţă dacă o fac cu regularitate şi dacă o fac fără să mă tot întreb dacă este bine. Când am o zi proastă şi totul merge anapoda, o întâlnire sau o discuţie cu un alt băutor îmi distrage suficient de mult atenţia încât să mă conving că nimic nu e atât de imposibil sau atât de copleşitor precum crezusem. În aceeaşi măsură, a merge la întrunire sau discuţia cu un alt membru constituie acte de credinţă; cred că îmi împiedic boala să avanseze. Acestea sunt metodele prin care treptat capăt credinţa într-o Putere Superioară.

[lupica]

Meditatie

8 martie

PREDAREA

Fiecare bărbat sau femeie care a intrat în A A şi vrea să rămână, a început, fără să-şi dea seama, să parcurgă Pasul Trei. Şi nu este oare adevărat că în tot ceea ce priveşte alcoolul, fiecare dintre ei a decis să-şi lase viaţa în grija, protecţia şi îndrumarea Alcoolicilor Anonimi?... Oricare nou-venit înarmat cu voinţă simte cu siguranţă că A A este unicul loc în care îşi poate găsi adăpost un suflet rătăcitor. Şi dacă aceasta nu înseamnă să-ţi laşi voinţa şi viaţa în grija unei Providenţe proas­păt descoperite, atunci ce este?
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Supunerea în faţa lui Dumnezeu a fost primul pas al recuperării mele. Cred că comunitatea noastră caută o spiritualitate deschisă către un alt fel de relaţie cu Dumnezeu. Pe măsură ce urmez calea Paşilor, simt o libertate care îmi dă capacitatea să gândesc pentru mine. Dependenţa mea m-a ţinut captiv fără nici o clipă de răgaz, şi m-a împiedicat să scap de limitare, dar A A îmi oferă o cale sigură pe care să merg înainte. Împărtăşirea reciprocă, preocuparea şi grija pentru ceilalţi sunt înzestrările noastre naturale pe care le putem oferi unul altuia, iar ale mele sunt cu atât mai puternice, cu cât se schimbă atitudinea faţă de Dumnezeu. Am învăţat cum să mă supun în faţa lui Dumnezeu, cum să mă respect şi cum să păstrez aceste atitudini dăruind ceea ce mi se oferă.

[lupica]

Meditatie

9 martie

RENUNŢÂND LA PROPRIA VOINŢĂ

Am decis să ne lăsăm voinţa şi viaţa în grija lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Oricât de mult ar dori cineva să încerce, cum poate cineva de fapt, să-şi lase voinţa şi viaţa în grija unui Dumnezeu, aşa cum crede el că este? Căutând răspuns la această întrebare, am devenit conştient de înţelepciunea cu care a fost scrisă: faptul că acesta este un Pas compus din două părţi.
Pe vremea când obişnuiam să am alt stil de viaţă au fost multe situaţii în care ar fi trebuit să mor sau cel puţin să fiu rănit, dar nu s-au întâmplat niciodată. Cineva sau ceva avea grijă de mine. Am ales să cred că viaţa mea a fost tot timpul în grija lui Dumnezeu. Numai El controlează numărul zilelor pe care le mai am de trăit până la moartea fizică.
Partea cu voinţa (fie că e vorba de propria voinţă sau de voia lui Dumnezeu) este pentru mine partea mai complicată a Pasului. Doar atunci când am avut parte de suficientă durere în suflet, în urma încercărilor repetate de a mă restabili, doar atunci am fost dispus să-mi las viaţa în voia lui Dumnezeu. Predarea este ca liniştea de după furtună. Când voinţa mea coincide cu voinţa lui Dumnezeu în ce mă priveşte, sunt împăcat cu mine însumi.