Va salut ... cu respect

[lupica]

Meditatie

31 ianuarie

BUNĂSTAREA NOASTRĂ COMUNĂ E PE PRIMUL LOC

Unitatea Alcoolicilor Anonimi este cea mai de preţ calitate pe care o are societatea noastră. ...Rămânem împreună, sau A A moare.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Tradiţiile noastre sunt elementele cheie ale pro­cesului de reducere a egoismului, necesare pentru obţinerea şi menţinerea abstinenţei în ALCOOLICII ANONIMI. Tradiţia Unu îmi aduce aminte să nu mă laud sau să devin autoritar datorită recuperării mele. A pune bunăstarea noastră comună pe primul loc, îmi aduce aminte să nu devin un vindecător în ca­drul acestui program; sunt încă unul dintre pacienţi. Modeştii noştri înaintaşi au amenajat pavilionul. Fără ei, mă îndoiesc că aş mai fi în viaţă. Fără grup, puţini alcoolici s-ar fi vindecat.
Rolul activ al voinţei în permanenta predare, îmi dă posibilitatea să mă îndepărtez de nevoia de a domina, de dorinţa de recunoaştere, ambele ju­când un rol important pe parcursul perioadei mele de alcoolism activ. Cedând satisfacerea dorinţelor personale în schimbul mai binelui dezvoltării gru­pului, contribui la unitatea A A, care este esenţială pentru întreaga recuperare. Mă ajută să-mi aduc aminte că întregul este mai important decât suma tuturor părţilor sale.

[lupica]

Meditatie

1 februarie

SCOPUL: JUDECATA SĂNĂTOASĂ

„... Delicat şi foarte lent, Pasul Doi a început să-şi facă loc în viaţa mea. N-aş putea spune cu ce ocazie şi în ce zi am ajuns să cred într-o Putere Superioară mie, dar cu siguranţă cred în ea acum.”
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

„Am ajuns să cred!”, rosteam fără sinceritate aceste vorbe, atunci când simţeam că trebuie sau atunci când credeam că ar da bine. Nu credeam cu adevărat în Dumnezeu. Nu credeam că Lui Îi păsa de mine. Tot încercam să schimb lucrurile pe care nu le-am putut schimba. Treptat, dezgustat, am început să cad în extrema cealaltă spunând: „Dacă eşti aşa atotputernic, atunci ocupă-Te Tu de asta”. Ceea ce a şi făcut. Am început să primesc răspunsuri la cele mai complicate probleme ale mele, câteodată în momente cu totul neobişnuite: în timp ce mergeam cu maşina la serviciu, la prânz, sau când dormeam buştean. Mi-am dat seama că nu mă gândisem la acele soluţii – o Putere Superioară mie, mi le-a oferit. Am ajuns să cred.

[lupica]

Meditatie

2 februarie

SALVAT PRIN PREDARE

Pentru un aşa - zis alcoolic tipic este carac­teristică esenţa sa narcisistă şi egocentrică, do­minată de sentimentul de atotputernicie, îndreptat spre menţinerea cu orice preţ a integrităţii sale interioare... În sinea lui alcoolicul nu poate accepta niciun control din partea omului sau a lui Dum­nezeu. El, alcoolicul, este şi trebuie să fie stăpân pe soarta sa. Va lupta până la capăt ca să-şi menţină poziţia asta.
AA AJUNS LA MATURITATE

Marele mister este: „De ce unii dintre noi mor din cauza alcoolului, luptându- ne pentru a ne păstra „independenţa” ego-ului nostru, în timp ce alţii par să devină atât de uşor abstinenţi în AA? Ca ajutor venit din partea Puterii Superioare, darul abstinenţei l- am primit atunci când o dorinţă oarecum inexplica­bilă de a înceta băutul a coincis cu dorinţa mea de a accepta sugestiile venite de la bărbaţii şi femeile din AA. A trebuit să mă predau, căci doar apropiin­du-mă de Dumnezeu şi de confraţii mei, puteam fi salvat.

[lupica]

Meditatie

3 februarie

UMPLEREA GOLULUI

Nu trebuia să ne punem decât o singură întrebare. „Cred eu oare acum, sau sunt măcar dispus să cred în existenţa unei Puteri Superioară mie?” Deîndată ce un om poate spune că are într-adevăr credinţă, sau că este dispus să aibă, îl asigurăm cu convingere că este pe drumul cel bun.
ALCOOLICII ANONIMI

Am fost întotdeauna fascinat de studiul principiilor ştiinţifice. Mă distanţam fizic şi emoţio­nal de oameni atunci când eram în căutarea Cunoaşterii Absolute. Dumnezeu şi spiritualitatea erau exerciţii academice fără însemnătate. Eram un om de ştiinţă modern, cunoştinţele erau Puterea mea Supremă. Pus în faţa unui set corect de ecuaţii, viaţa nu era decât o altă problemă de rezolvat. Cu toate acestea, în interiorul meu eram pe moarte din cauza soluţiei din exterior la problemele vieţii, iar această soluţie era alcoolul. În ciuda inteligenţei mele, alcoolul mi-a devenit Puterea Superioară. Doar datorită iubirii necondiţionate venite din partea membrilor şi a întrunirilor A A, am reuşit să nu mai consider alcoolul ca fiind Puterea mea Superioară. Marele gol s-a umplut. Nu mai eram singur şi separat de viaţă. Găsisem o putere adevărată, Superioară mie, găsisem iubirea lui Dumnezeu. E doar o singură ecuaţie care contează pentru mine acum: Dumnezeu e în A A.

[lupica]

Meditatie

5 februarie

O ELIBERARE GLORIOASĂ

„În clipa în care am încetat disputele, am început să văd şi să simt. Chiar acolo, încet, cu blândeţe, Pasul Doi a început să se strecoare în viaţa mea. N-aş putea spune cu ce ocazie şi în ce zi am ajuns să cred într-o Putere Superioară mie, dar cu siguranţă cred în ea acum. Pentru a o căpăta, nu trebuia decât să încetez disputele şi să aplic cea mai rămas din programul A A cu cât mai mult entuziasm.”
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

După ani de zile în care m-am complăcut în a o lua razna ori de câte ori aveam ocazia, Pasul Doi a devenit pentru mine o glorioasă eliberare din singurătate. Nimic nu mai este atât de dureros sau de netrecut în călătoria mea de acum. Întotdeauna se găseşte cineva cu care să împart greutăţile vieţii. Pasul Doi s-a dovedit a fi o consolidare a relaţiei cu Dumnezeu, iar acum îmi dau seama că demenţa şi trufia mea erau în mod curios legate una de cealaltă. Ca să scap de cea dintâi, trebuia s-o predau pe cea din urmă pe umerii altcuiva mai puternic decât mine.

[lupica]

Meditatie

6 februarie

UN PUNCT DE ÎNTÂLNIRE

Prin urmare, Pasul Doi este punctul de întâlnire pentru noi toţi. Fie că eşti agnostic, ateu, sau fost credincios, Pasul acesta putem să-l facem împreună.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Simt că A A este un program de inspiraţie divină şi că Dumnezeu este prezent la fiecare întrunire A A. Văd, cred şi am ajuns să-mi dau seama că A A funcţionează, deoarece azi am rămas abstinent. Îmi încredinţez viaţa în mâinile lui Dumnezeu şi ale A A- ului mergând la fiecare întrunire A A. Dacă Dumnezeu este în inima mea şi a tuturor celorlalţi, atunci eu sunt o părticică dintr-un întreg şi nu sunt unicul. Dacă Dumnezeu este în inima mea şi îmi vorbeşte prin intermediul altor persoane, atunci eu trebuie să fiu un canal de comunicaţie a lui Dumnezeu cu ceilalţi oameni. Trebuie să caut să-I îndeplinesc voia, trăind conform principiilor spirituale, iar răsplata mea va fi judecata sănătoasă şi abstinenţa emoţională.

[lupica]

Meditatie

7 februarie

O CALE SPRE CREDINŢĂ

Smerenia adevărată şi o minte deschisă ne-ar putea duce la credinţă, iar fiecare întrunire A A este o asigurare a faptului că Dumnezeu ne va reda judecata sănătoasă, cu condiţia să avem o atitudine corectă faţă de El.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Ultima mea beţie m-a aruncat pe patul de spital, complet distrus. Atunci am fost în stare să-mi văd trecutul plutind prin faţa ochilor mei. Mi-am dat seama că datorită băuturii, am trăit toate coşmarurile pe care le-am visat vreodată. Propria mea îndărătnicie şi obsesia de a bea m-a aruncat în abisul întunecat al halucinaţiilor, al pierderilor de cunoştinţă şi al disperării. Învins în cele din urmă, am cerut ajutorul lui Dumnezeu. Prezenţa Lui mi-a spus să cred. Obsesia pentru alcool a fost înlăturată, iar paranoia m-a părăsit de atunci. Nu-mi mai este teamă. Ştiu că viaţa mea este una sănătoasă şi normală.

[lupica]

Meditatie

8 ianuarie

AM OARE DE ALES?

Cet este că majoritatea alcoolicilor, din motive încă neclare, au pierdut puterea de a alege în ceea ce priveşte băutura. Aşa-zisa putere a voinţei noastre devine practic inexistentă.
ALCOOLICII ANONIMI

Neputinţa mea în faţa alcoolului nu dispare atunci când încetez să mai beau. Nici în abstinenţă nu am de ales – nu pot să beau.
Alegerea pe care o am este să iau şi să fo­losesc „trusa de instrumente spirituale” (ALCOOLI­CII ANONIMI). Când fac acest lucru, Puterea mea Superioară mă eliberează de incapacitatea de a alege – şi mă mai ţine abstinent încă o zi. Dacă aş putea alege să nu beau astăzi, oare aş mai avea nevoie de A A sau de vreo Putere Superioară?

[lupica]

Meditatie

9 februarie

ATINGÂND „LATURA SPIRITUALĂ”

Cât de des asistăm la întrunirile A A şi îl auzim pe vorbitor declarând: „Dar încă n-am atins latura spirituală”. Înainte de această afirmaţie, el descrisese miracolul unei transformări care s-a produs în sinea lui – nu numai eliberarea de alcool, dar o schimbare completă a atitudinii faţă de viaţă şi faţă de modul de a o trăi. Pentru aproape toţi ceilalţi este evident că el a primit un dar măreţ; „... doar că se pare că încă nu-şi dă seama de asta!” Ştim prea bine că individul acesta şovăitor ne va spune şase luni sau un an mai târziu că a descoperit credinţa în Dumnezeu.
LIMBAJUL INIMII

O experienţă spirituală poate fi realizarea faptului că, o viaţă care părea cândva deşartă şi lipsită de orice sens, a devenit acum plină şi fericită. În viaţa mea de astăzi, rugăciunea zilnică şi meditaţia, îmbinate cu trăirea celor Doisprezece Paşi, mi-a adus pacea interioară şi un sentiment de apartenenţă, care îmi lipseau atunci când beam.

[lupica]

Meditatie

12 februarie

SURSA NECAZURILOR NOASTRE

Egoismul – egocentrismul! Asta, credem noi, este sursa necazurilor noastre.
ALCOOLICII ANONIMI

Ce uimitoare este revelaţia faptului că lumea, şi toţi cei care fac parte din ea, se pot descurca de minune cu sau fără mine. Ce eliberare să ştii că oamenii, locurile şi lucrurile vor fi absolut în ordine fără controlul şi îndrumarea mea. Şi ce nespus de minunat este să ajungi să crezi că o putere mai mare decât mine există undeva, aparte şi diferită de mine. Cred că sentimentul de separare dintre mine şi Dumnezeu pe care îl trăiesc acum se va risipi într-o bună zi. Între timp, credinţa trebuie să-mi slujească drept cale spre esenţa vieţii mele.