Va salut ... cu respect

[lupica]

23 iunie

ÎNCREDEREA ÎN CEILALŢI

Dar oare credinţa ne cere să ignorăm motivele altor persoane, sau chiar şi pe ale noastre? Nici pe departe; ar fi o dovadă de prostie. Mai mult ca sigur, ar trebui să estimăm capacitatea de a face rău şi de a face bine a fiecărei persoane în care am vrea să avem încredere. Un astfel de inventar al propriei personalităţi ar putea dezvălui gradul de încredere pe care ar trebui să-l extindem asupra oricărei situaţii de viaţă.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Nu sunt o victimă a celor din jur, ci mai degrabă o victimă a propriilor aşteptări, opţiuni şi lipsă de onestitate. Când mă aştept ca alţii să fie ceea ce vreau eu să fie şi nu ceea ce sunt ei de fapt, când nu reuşesc să-mi îndreptăţească aşteptă­rile, asta îmi provoacă suferinţă. Când alegerile mele se bazează pe egoism, mă simt însingurat şi neîncrezător. Cu toate astea, îmi recapăt încrederea în mine atunci când sunt sincer în orice împrejurare. Când încerc să-mi dau seama de motivele mele şi sunt sincer şi încrezător, devin conştient de capacitatea mea de a face rău şi pot să-i evit, şi eu la rândul meu, pe cei care îmi aduc prejudicii.

[lupica]

24 iunie

O GRĂDINIŢĂ SPIRITUALĂ

Nu facem decât să ne ocupăm de o grădiniţă spirituală în care oamenii sunt ajutaţi să depă­şească problema băuturii şi să găsească bunăvoinţa de a continua să trăiască mai cu folos.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Când am intrat în AA, eram doborât de băutură şi voiam să scap de obsesia aceasta, dar nu prea aveam idee cum să fac. Am hotărât să petrec ceva timp pe acolo până când voi afla de la cei care erau acolo de mai mult timp. Deodată, am început să mă gândesc la Dumnezeu! Mi s-a spus să-mi găsesc o Putere Superioară, dar habar n-aveam cum arăta aceasta. Am descoperit că sunt mai multe Puteri superioare. Mi s-a spus să-L găsesc pe Dumnezeu, aşa cum Îl înţeleg eu, căci în AA nu există nicio doctrină în ceea ce-L priveşte Dumnezeu. Am descoperit ce funcţionează pentru mine, apoi m-am rugat acelei Puteri să-mi redea sănătatea mintală. Am scăpat de obsesia băutului –în fiecare zi la rândul ei– viaţa mea a mers mai departe, iar eu am învăţat cum să trăiesc abstinent.

[lupica]

4 iulie

O CREDINŢĂ FIREASCĂ

... în adâncul sufletului fiecărui bărbat, femeie, sau copil, zace ideea fundamentală de Dumnezeu. Ar putea fi eclipsată de nenorociri, de strălucire deşartă, de venerarea altor lucruri, dar totuşi e acolo, într-o formă sau alta. Căci credinţa într-o Putere Superioară nouă înşine şi demonstra­ţiile miraculoase ale acesti Puteri în vieţile oame­nilor, sunt certitudini vechi de când lumea.
ALCOOLICII ANONIMI

În sălile de întrunire AA de pe tot cuprinsul ţării, am văzut operele unui Dumnezeu nevăzut. Dovada constă în minunea recuperărilor de pretutindeni. Acum cred cu tărie că Dumnezeu se află în acele încăperi, precum şi în inima mea. Pentru mine, un fost agnostic, credinţa este astăzi la fel de naturală ca şi respiratul, mâncatul şi dormitul. Cei Doisprezece Paşi m-au ajutat să-mi schimb viaţa în multe privinţe, dar nici una nu a avut un efect mai mare ca descoperirea unei Puteri Superioare.

[lupica]

5 iulie

O NOUĂ DIRECŢIE

Resursele noastre omeneşti, canalizate de voinţă, nu au fost de ajuns; au eşuat cu totul... Fiecare zi este o zi în care trebuie să respectăm voia lui Dumnezeu în orice acţiune întreprinsă.
ALCOOLICII ANONIMI

Aud vorbindu-se despre alcoolicul cu voinţa slabă, dar sunt unul dintre oamenii cu cea mai mare voinţă din lume! Acum îmi dau seama că incredibila mea putere a voinţei nu este de ajuns pentru a-mi salva viaţa. Problema mea nu constă în „slăbiciune”, ci în direcţie. Când eu, fără falsă modestie, îmi accept limitele mele naturale şi Îi cer îndrumare lui Dumnezeu, cele mai mari greşeli ale mele se transformă în cele mai însemnate calităţi. Puterea voinţei, orientată în direcţia potrivită, mă face să continui să muncesc până când promisiunile programului devin o realitate cotidiană.

[lupica]

6 iulie

SĂ IDENTIFICI FRICA...

Cea mai importantă cauză a defectelor noastre a fost frica egoistă...

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Când mă simt incomod, iritat sau deprimat, caut frica. Acest fir malefic şi coroziv este rădăcina suferinţei mele: Frica de eşec; frica de opinia celorlalţi; frica de prejudicii, precum şi o mulţime de alte frici. Am descoperit o Putere Superioară care nu vrea ca să trăiesc cu frică, iar drept rezultat, experienţa AA în viaţa mea înseamnă libertate şi bucurie. Nu mai sunt dispus să trăiesc cu multitudinea de defecte de caracter, care mi-au marcat viaţa pe vremea când beam. Pasul Şapte mă va elibera de aceste defecte. Mă rog să identific frica în spatele defectului, iar apoi Îl rog pe Dumnezeu să mă scape de frica aceea. În ce mă priveşte, această metodă nu dă greş niciodată şi este unul dintre cele mai mari miracole ale vieţii mele în ALCOOLICII ANONIMI.

[lupica]

7 iulie

...ŞI SĂ SCAPI DE EA

... în special frica de a pierde ceea ce avem deja sau de a nu reuşi să obţinem ceea ce am cerut. Trăind pe un fundament al dorinţelor nerealizate, eram într-o continuă stare de nelinişte şi frustrare. Prin urmare, dacă nu reuşeam să găsim o modalitate de a reduce aceste dorinţe, nu puteam avea parte de pace sufletească. Diferenţa dintre o solicitare şi o simplă rugăminte este clară pentru absolut oricine.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Doar atunci când dau la o parte aşteptările, pot să am parte de pace sufletească. Când sunt prizonierul gândurilor despre ceea ce vreau şi despre ceea ce ar trebui să primesc, mă aflu într-o stare de frică şi anticipare neliniştită, care nu mă conduc către abstinenţa emoţională. Trebuie să mă predau – ori de câte ori este nevoie – în faţa reali­tăţii dependenţei mele de Dumnezeu, căci atunci descopăr pacea, recunoştinţa şi siguranţa spirituală.

[lupica]

9 iulie
SUNT O UNEALTĂ

Cu umilinţă, I-am cerut să ne îndepărteze slăbiciunile.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Problema atitudinii umile este una dificilă. Atitudinea umilă nu înseamnă să mă gândesc la mine mai puţin decât ar trebui; înseamnă să recunosc că unele lucruri le fac bine, înseamnă să primesc un compliment într-un mod elegant. Dumnezeu poate face pentru mine doar ceea ce poate face prin mine. Atitudinea umilă este rezultatul cunoaşterii faptului că Dumnezeu este cel care acţionează, nu eu. În lumina acestei ipoteze, cum aş putea să mă mândresc cu realizările mele? Sunt o unealtă şi orice faptă pe care aparent o fac eu, este făcută de Dumnezeu prin mine. Zilnic mă rog lui Dumnezeu să mă scape de defectele mele de caracter, pentru ca să pot mai uşor să-mi duc la bun sfârşit sarcina „iubirii şi a într-ajutorării”.

[lupica]

10 iulie

SPRE PACE ŞI SENINĂTATE

... după ce ne-am uitat direct la câteva dintre defecte, după ce le-am discutat cu o altă persoană şi după ce am fost dispuşi să scăpăm de ele, gândirea noastră în ceea ce priveşte atitudinea smerită începe să capete un înţeles mai larg.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Când apar tot felul de situaţii care îmi spulberă seninătatea, de cele mai multe ori durerea este cea care mă motivează să mă rog lui Dumnezeu, pentru a putea vedea clar vina pe care o port eu în situaţia respectivă. Recunoscându-mi slăbiciunea, mă rog smerit pentru acceptare. Încerc să înţeleg în ce măsură au contribuit defectele mele de caracter la crearea situaţiei respective. Aş fi putut fi mai răbdător? Am dat dovadă de intoleranţă? Am insistat să mi se facă pe plac? Mi-a fost teamă? Pe măsură ce defectele mele ies la iveală, las la o parte încrederea în sine şi mă rog smerit lui Dumnezeu să mă scape de neajunsurile mele. Situaţia s-ar putea să nu se schimbe, dar pe măsură ce-mi exersez atitudinea smerită, mă bucur de pace şi seninătate, care sunt beneficiile fireşti ale faptului că am crezut într-o Putere Superioară mie însumi.

[lupica]

16 iulie

„MĂSURA SMERENIEI”

În orice împrejurare, durerea a fost preţul care trebuia plătit pentru a începe o viaţă nouă. Dar preţul acesta acoperea mai multe decât ne aşteptam. Ne-a furnizat o măsură a smereniei, care în scurt timp s-a dovedit a fi un foarte bun calmant al durerii.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Era dureros să renunţ la încercarea de a-mi controla viaţa, chiar dacă succesul mă tot ocolea, iar când viaţa devenea prea dură, îmi găseam refugiul în băutură. Acceptarea vieţii cu toate capriciile ei va fi posibilă datorită smereniei. pe care o trăiesc atunci când îmi las voinţa şi viaţa în mâinile lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţeleg eu. Având viaţa în grija lui Dumnezeu, nu voi mai răspunde cu frică, nesiguranţă şi supărare acelor momente din viaţa mea, care aş fi preferat să nu aibă loc. Suferinţa pricinuită de aceste momente va fi vindecată de conştiinţa că am primit puterea spirituală de a supravieţui.

[lupica]

17 iulie

SUPUNEREA ŞI AUTOANALIZA

Stabilitatea mea a venit ca rezultat al încercării mele de a da, iar nu din dorinţele mele de a primi. Prin urmare, cred că ar putea avea efect şi în cazul abstinenţei emoţionale. Dacă vom analiza fiecare nemulţumire pe care o avem, mare sau mică, vom găsi la rădăcinile ei o dependenţă nepotrivită care generează o nevoie nepotrivită. Haideţi, cu ajutorul lui Dumnezeu, să renunţăm fără încetare la aceste nevoi neproductive! Doar atunci ne vom putea elibera şi vom putea trăi şi iubi; după care vom putea să ne apucăm de Pasul Doisprezece, pentru a putea atinge abstinenţa emoţională.
LIMBAJUL INIMII

Perioada îndelungată de dependenţă de alcool, privit ca un remediu chimic pentru modifi­carea dispoziţiei, m-au privat de capacitatea de a interacţiona la nivel emoţional cu semenii mei. Credeam că trebuia să fiu egoist, încrezut, şi mânat doar de propriile interese într-o lume plină de oameni în care nu poţi avea încredere. În cele din urmă, mi-am pierdut respectul faţă de sine şi am rămas cu dependenţa, nemaifiind în stare să am încredere în mine sau în orice altceva. Supunerea şi autoanaliza în timpul convorbirilor cu noii-veniţi m-au ajutat să cer, umil, ajutorul.