Despre anonimat si limite ale intimitatii personale

[freedom]

Daca tot n-a postat nimeni astazi, imi permit sa vin cu o tema care pe mine de-a dreptul ma tulbura.
Am ajuns adineauri acasa, in conditiile in care ieri dimineata am plecat la o nunta undeva in nord,
am ajuns inapoi dupa ora 2 din noapte, dimineata la 06.30 am mers la birou fiindca aveam ceva de facut, apoi la tara la tata,
iar acum trebuie
sa muncesc ceva vreo doua ore in locul cuiva apropiat care nu este in oras. Am fost atat de obosita,
mai ales din cauza ca saptamana trecuta mi-a fost si ea plina, iar cand eram pe drum ceva mai devreme,
simteam ca picotesc si am tras pe dreapta si am atipit aproape instantaneu, cateva minute.
In legatura cu tema propusa,
eu n-am sa dau acum nume, fiindca nu doresc sa provoc tensiuni, insa in familia mea exista niste
reguli general acceptate in societate, iar in AA exista chiar reguli stricte. La mine telefonul cam intra pe
silentios undeva in jurul orei 21-21.30 si ori de cate ori simt nevoia de pace, fiindca eu consider ca am nevoie
de timp numai pentru mine si familie. in plus, eu nu vorbesc la telefon despre alcool si adictie, fiindca in
mod obisnuit nu sunt singura. Nu prea inteleg de ce multe lucruri pe care noi forumistii le vorbim la telefon,
le mai citim o data si aici cam a doua zi, asa ca sa fie si publice, cu mentiuni despre orasul fiecaruia sau detalii care l-ar
putea scoate din anonimat, cu repercursiunile aferente in plan familial si profesional. Nu e ok, dupa mine.
In plus, descopar ca exista un telefon fara fir in spatele forumului, fiindca eu am primit ieri la miezul noptii
un sms pe care l-am ignorat, dar am mentionat astazi voalat unei alte persoane despre asta, dupa care mi s-a
vorbit despre asta de catre cu totul altcineva, ceea ce inseamna ca barbatii tricoteaza povesti cu mai mult
talent decat femeile.
Ceea ce vreau eu de fapt sa spun este faptul ca ar trebui sa tinem mai mult la pastrarea anonimatului celor care
doresc asta, fiindca altfel din manifestari de-astea de prietenie deschisa pe forum, unii cum sunt si eu, ar
putea avea de suferit la modul serios. Probabil par incuiata cu faptul ca pun telefonul pe silentios dupa ora 21, dar
evident ca mai fac si exceptii, insa la apeluri tarzii in noapte nu raspund, fiindca n-am niciun fin in AA caruia
sa-i fi spus ca ma poate apela la orice ora. Insa am un copil care m-a intrebat de mai multe ori : cine iti scrie la
ora asta sms-uri? sau: vezi ca ai un apel si se lumineaza ecranul, dar cine suna atat de tarziu?
Eu le sunt recunoscatoare tuturor forumistilor, insa in ciuda sustinerii pe care am gasit-o aici, datoria mea
principala este aceea de a-mi proteja familia si ma gandesc serios sa ma retrag de pe forumul Alcohelp. In fine, asta e un
gand de-al meu si nu-si are locul aici, tema fiind generala, despre anonimat si limitele intimitatii personale.
mi-ar place sa stiu cum e la altii si cat permite fiecare, fiindca pana la urma toti avem o imagine de care trebuie
sa avem grija si pe care sa o primenim. Eu n-am facut niciodata spectacol in perioada de consum si de aceea
doresc sa fac si din abstinenta un subiect general, nu un jurnal intim.
Va imbratisez cu drag.

[Gladiator73]

Freedom,felicitari ca ai luat taurul de coarne si ai pus problema aceasta pe forum.As vrea insa sa-ti spun ca nu renuntarea la alcohelp este solutia,ci discutia transparenta.Tu stabilesti regulile in ceea ce te priveste,cand sa fii sunata,ce sa se posteze pe forum si ce nu, tu faci granitele astfel incat sa te simti confortabila.Si eu recunosc ca am fost deranjat de multe ori cand s-a postat pe forum ca nu am raspuns la telefon cuiva sau altcuiva.Nu vad de ce ar trebui sa ma justific,atunci cand nu pot sau nu vreau sa raspund unui telefon.Sa ma justific public,ca-n crestinismul primar,cand se faceau spovedaniile in mijlocul multimii,care te judeca pentru faptele tale.Ar trebui sa ne respectam mai mult intimitatea si deciziile,sunt perfect de acord cu tine.
Iata deci un subiect de meditatie pentru toata lumea!

[freedom]

da, Spartacus, nici nu banuiam ca dau undeva si crapa la tine .
eu sunt mai unguroaica de felul meu,mai rece, nu ma hahai si nu ma trag de bracinar si din
cauza asta, de multe ori cand citeam in topicul Gladiatorului ca x si y l-au sunat si n-a raspuns, ma intrebam
cat mai rezista Spartacus pana-si lasa scutul jos si-si arata fesele.
eu daca as scrie ca te tot sun si nu raspunzi, cred ca te-as pune intr-o lumina proasta, ca poate ai baut sau
cine stie in ce hal esti, si tu poate te uiti pe Acasa TV la telenovele, ca ala din banc care zice:
nevasta stie ca-s la amanta, amanta stie ca-s cu nevasta, acum in sfarsit pot sa merg in parc linistit,
sa dau o tabla cu Costica.

problema cu apelurile nepreluate eu n-o am si nici nu umblu cu mobilul dupa mine.
daca sunt sunata si nu aud, asta e si gata. pove alta data.
locuinta mea asa e facuta, de nu-mi aud telefonul daca nu-s in zona. la mine problema
e cand il aud si e in orele alea ceausiste, de liniste cum le zicea: 15-18,22-06, cum scria pe toate usile la blocuri.
acuma partea cu 15-18 nu se mai pune, decat sambata si duminica, dar aia cu 22-06 trebuie sa fie obligatorie.
eu mai am o limita, in sensul ca nu obisnuiesc sa vorbesc mai mult de 5-10 minute la telefon, nici daca-s sunata
de pe Luna. pe mine calaritul telefonului si a messului ma enerveaza. mie-mi place aici, ca pot sa citesc pe
indelete, sa scriu linistita si sa fac asta cand vreau, nu cand tzaraie ceva si trebuie sa raspund.
asa ca sorry, cine ma suna poate sa afle ce mai fac, dar in cuvinte putine si fara " termeni de specialitate."
si mai era o a treia chestiune, daca vorbim la telefon sau ne vedem la o trecere prin oras, rugamintea mea este sa nu
se scrie despre asta fara sa fiu si eu intrebata in prealabil. asa mi se pare corect din principiu, nu ca m-ar afecta
concret daca s-ar scrie ca freedom si x au hotarat sa se vada fata in fata si au baut un suc pe centru in acest scop.
nu ma afecteaza, dar ca principiu zic ca trebuie respectat.
deci: ore normale, teme decente si confidentialitate. cer mult?
sunt convinsa ca mi-am creat acum imaginea unei calugarite catolice, pedagoga la un pension de fete.
nu-s genul sever si nici foarte strict, dar in transformarea mea, incep sa inteleg importanta regulilor si
a principiilor si cred ca e esential sa fim ordonati in toate, ca sa nu ne mai risipim si ratacim.
multumesc pentru intelegere si sper ca n-am suparat pe cineva.

[almaM]

Consider ca tema propusa pentru aceasta saptamana este destul de incitanta, deoarece ne determina sa reflectam la noi si la relatiile cu cei din jurul nostru in cazul de fata la relationarea intre noi.Sunt sigura ca majoritatea celor care au intrat si au citit ieri pe forum si-au revizuit postarile sa vada de cate ori au calcat “stramb”.
Eu cand am intrat pe acest forum am fost destul de reticenta si evident, mi-am pus problema pastrarii anonimatului. In momentul in care relationezi cu o comunitate fie ea reala ori virtuala exista riscul sa fie si incompatibilitati privind anumite caractere si comportamente. In ceea ce ma priveste stiu ca am capacitatea sa spun stop cand intradevar ma deranjaza ceva la o anumita persoana, daca e real ma comport de asa natura incat sa inteleaga, daca nu intelege spun expres ce nu imi place si in cazul virtualului rezolv problema pe privat.
In alta ordine de idei, am fost si eu in doua randuri la AA, am intalnit acolo oameni abstinenti si oameni care doreau sa devina abstinenti.In momentul in care am intrat in acea comunitate evident ca mi-am asumat si un risc in ceea ce priveste anonimatul meu. Nu-i cunosteam deloc pe acei oameni, nu stiam la ce sa ma astept asa ca mi-am asumat un risc. Ipotetic vorbind exista riscul ca de a doua zi sau imediat dupa intalnire cei care inca mai beu sa merga la un sprit, sau unu dintre cei din grup sa aiba o recadere si exista riscul sa ne intalnim intamplator in oras, eu intro companie sofisticata si el beat spunandu-mi “Ceau Alma ce mai faci, cum mai e pe acolo..stii tu?” Care e vinovatul eu sau el. Eu cred ca vina imi apartine ca nu am stiut sa imi asum si sa accept acest risc si eventual sa fiu pregatita sa stiu reactiona in asemenea situatii. Eu vorbesc din punctual meu de vedere, imi cunosc rolul in societate, familie si profesional si stiu ca nici o desconspirare de acest gen nu mi-ar zdruncina pozitia. Normal ca nu as fi bucuroasa sa fiu pusa in situatie dar as trece cu nonsalanta stiind ca paraciosul nu e crezut total, doar ar naste o indoiala vis a vis de persoana mea ceea ce nu poate decat sa imi sporeasca abstinenta.
In cazul in care simt ca vreau sa stabilesc o relatie solida cu cineva, care mi-a demonstrat in timp ca ma accepta cu bune si cu rele, adica cu sufletul deschis, cred ca este bine sa stie ceva cat de cat despre mine si relatia mea cu alcoolul, daca renunta definitiv la mine pentru ca am aceasta boala, eu zic ca nu ma merita ci dimpotriva, incet dar sigur mi-o activeaza.
Im privinta violarii intimitatii ce sa zic cand nu vreau sa vb la telefon il pun cat mai departe de mine si de catelul meu, adica in alta camera, nu de alta dar zic cercetatorii ca e nociv. Nici intr-un caz nu stau cu ochii pe el daca nu ma intereseaza nimic din cea ce s-ar putea sa primesc.Nu am patit asta insa tot cu expeditorul as rezolvao, dar cat mai rapid deoarece stiu ca este inevitabil sa o fac, cu cat mai iute cau atat relatia intra pe fagas bun acceptat bilateral.
In privinta faptului ca ni se posteaza “te-am sunat si nu ai raspuns” eu nu am vazut sa ceara cineva explicatii, sunt postari de ingrijorare privind starea fiecaruia, si nu ar trebui sa ne deranjeze decat in cazul in care ne gandim ce parere isi fac ceilalti despre mine, ca sunt o persoana dificila, in fine eu nu mi-am dorit niciodata sa par prea plina de calitati, nu de alta dar e greu si obositor sa mentin imaginea si o mai dau in bara ca fiecare.
Cititi postarile dupa recadere si constatati ca atunci cand suntem distrusi si sfasiati de ravagiile consumului de alcool suntem mai intelepti si mai buni cu ceilalti, mai putin sensibili la astfel de aspecte se pare,ca atunci privim in noi mai obiectiv.
Stiu ca o sa fie si reactii contra, poate ca sa imi fac mea culpa, ca am opinii gresite insa nu renunt la voi definitiv, daca as decide asta ar inseamna ca am mult de tot de lucru cu mine.
Se spune ca, viaţa noastră oscilează între două contradicţii: datoria de a spune adevărul şi necesitatea de a-l ascunde. completez eu, mai bine il ascundem atunci cand nu suntem siguri ca e bine ce spunem decat sa despicam firul in 400 dupaia.Acu eu m-am riscat.
Pupici,
Cu drag, Alma

[Ovidiu73]

Despre anonimat…cu dragoste,

Intai sa povestesc cum e la mine.
Finii mei nu sunt multi dar sunt nenumarati, vorba poetului.Am fost sunat de catre unii dintre fini la miez de noapte, ei fiind “ pe val” , cu muzica data la maximum. Ca sa ma bucur si eu de “ bucuria” lor. Evident ca astfel de apeluri sunt inutile, omul a inceput cheful, nu mai poate fi oprit nici daca am fi “ face to face” daramite prin telefon. Si totusi am fost multumit. In primul rand ca el ma suna pe mine si nu eu il sun pe el, fiind in starea lui. In al doilea rand, s-a gandit la mine doar ca , a ratat de putin momentul apelului. As fi fost mai bucuros sa o fi facut inainte de…Ma gandesc apoi ca, fiind in curaj, a facut astfel o marturisire ca a recazut , facandu-si astfel mai usoara revenirea la grup ( tipul asta de rationament mi-a fost marturisit de catre majoritatea “ contravenientilor” ). Isi taiau, anesteziati fiind, calea de intoarcere in negare, sa nu apara la grup dupa cateva zile, fara sa spuna ce s-a intamplat ( lucru evident daunator recuperarii ).

In privinta telefoanelor diurne, fac cumva si ma retrag ca sa pot vorbi cateva minute neauzit de restul lumii. Daca nu pot sa ma retrag, port convorbirea in termeni generali si neutri. E o chestie de exercitiu.

Anonimatul sta la baza recuperarii si are multe paliere. Da , vreau sa hotarasc eu care persoane sa stie de adictia mea si care nu. Am dreptul la o imagine publica dupa standardele mele. La inceput am fost incrancenat in privinta asta. Acum sunt linistit, mereu exista o solutie rezonabila.

Dar anonimatul este si despre a pune principiile deasupra persoanelor. Subiectul asta e lung si foarte frumos. Poate il vom dezvolta candva, dupa discutiile despre anonimatul “ primar”, cel bazic.

Insa cea mai puternica gandire despre anonimat in recuperarea din alcoolism,am intalnit-o in cartea “Pasii transformarii”. Se face vorbire despre Dumnezeu care, isi asuma anonimatul ca sa ne inlesneasca intalnirea cu El, devine “ Dumnezeu asa cum il intelege fiecare dintre noi”. Citez : “ Anonimatul este ca un cort. Alcoolicul intra in cortul anonimatului, in mod sigur; dar si Dumnezeu intra in acest cort; acolo au loc intalnirile, confruntarile si miracolul recuperarii poate incepe.”
Cand am dubii despre cat anonimat trebuie sa fie in viata mea, ma gandesc la citatul de mai sus si aflu raspunsuri concrete. Eu asa vad lucrurile. Asa am invatat in AA. Motiv suficient ca sa respect AA-ul si sa il iubesc.

Doamne ajuta!

[Tudor.]

Felicitari, Ovidiu, pentru postarea ta.
Esti un barbat adevarat.

[Relus]

Cand am ales sa scriu pe acest forum nu m-am gandit nici o clipa la anonimat,disperarea neputintei era mult prea mare.
Am fost si sunt "totusi' un om cu credinta in suflet,si am crezut ca toti oamenii sunt ca mine-eu am crezut ca sunt un om bun.
Abstinenta fiind invat sa ma iubesc,sa ma respect,sa mi fie drag de mine (fara sa ajung la narcisism)
Dacă nu pot să stau deloc în prezent şi dacă acum, aici, oricând ar fi acel acum şi aici, vreau altceva, pe altcineva decât ceea ce este, dacă nu pot suporta linistea sau singurătatea, dacă ma sperie camera mea în care nu se aude radioul, dacă am treabă mereu, chiar dacă n-ar fi mare lucru de făcut, atunci se poate că fug de o durere, nu vreau s-o cunosc şi nu vreau s-o simt nu vreau să-i stiu continutul şi mesajul.
Sub masca unora dintre cele mai obisnuite probleme ale vietii se află chipul durerii care vrea să ne arate şi să ne spună ceva despre noi însine, acel ceva de care fugim, pe care vrem să-l suprimăm, să-l distrugem şi să nu-l întelegem. Din păcate, emoţia dureroasă insistă şi persistă şi, în cele din urmă, fie că vrem sau nu, ea ne obligă s-o recunoastem şi poate chiar să ne distrugă.

[freedom]

se impune o precizare, vis-a-vis de ceea ce am scris eu despre limite si granite.
eu am aceste limite fata de toata lumea, adica si fata de rude si prieteni, numai ca ei
ma cunosc de multa vreme si nu se supara daca le zic ca pe mine ma ia cu tremurici daca
stau pe telefon mai mult de 10 minute, ca n-am rabdare.

am spus asta ca sa nu se creada ca folosesc forumul fara sa ofer prietenie in schimb si
ca poate in alte medii sunt mult mai sociabila. nu, asa-s eu cu toata lumea.
eu ofer ceva prin ceea ce scriu la topicul meu despre mine, asta este oferta mea si iau
de la altii ceea ce scriu ei despre ei, adica ne aratam unii altora oglinzi in care ne vedem.
mi s-a mai intamplat si la AA sa nu ma trag de sireturi cu un nene care tot incerca sa
converseze cu mine si la un moment dat i-am spus finut sa ma lase in pace. acolo e simplu,
fiindca regulile sunt foarte stricte si daca nu-s respectate, ai unde sa te adresezi cu reclamatii
si se iau masuri. aici e un pic altfel, dar si aici sunt reguli de functionare si o politica de confidentialitate.

multumesc pentru lectura si un 24 minunat. (24...ore)

[asido1973]

Interesanta tema , draga freedom. Cand am vazut-o postata , sincer eram pornit sa scriu si eu mult mai mult , dar dupa aia am stat si m-am ganditi , si din nou , am zis:
Sarutmana nasa!
Asa cum se stie , asta este boala veche. Discutia cu cineva la telefon , nu ramane asa, daca vorbesti cu cineva sa-ti aduca umor de la Sapanta , o sa vezi cum tot forumul va sti ca tu te-ai dus sa aduci un mort de la Sapanta.
Acum ceva vreme , vorbeam la telefon , iar apoi pe forum , de la altcineva , aparea discutia pe forum. Daca mergi undeva , chiar daca vrei ca sa nu stie oricine , si ai facut greseala sa vorbesti cu cineva , te asigur ca multi vor sti. Sunt de acord , ca multe convorbiri , intalniri , sa fie expuse pe forum , doar cu acordul celuilalt.
Important , ca asemenea oameni , pot fi evitati , cu "eleganta".
Dar cea mai mare , surpriza , a fost sa ma intalnesc cu persoane de pe forum , iar cand m-au cunoscut nu stiau ce sa mai creada. Din povesti , se asteptau sa vada altceva .
Sa-ti mai spun ceva: Cand eram beat , vorbeam toata ziua cu toata lumea , vrute si nevrute. Cred ca si acum , la unii a ramas acelasi comportament , si vorbesc si acum vrute si nevrute .
Si pe mine , ma deranjeaza foarte tare , cand discut cu cineva ceva , iar fara acordul meu , discutia sau locul unde ma aflu , apare pe forum.
Asta face parte din maturizare. Asa ca te rog , sa ai rabdare.


P.S. Draga freedom, imi cer mii de scuze, ca ieri la telefon , nu am mai apucat sa-ti dau reteta de papanasi. Eu te-am asteptat la intrare in Turda , asa cum mi-ai spus la telefon , ca vii , dar nu am mai avut cum sa stau,ma grabeam si eu. Oricum intalnirea , avuta cu tine la grup , a fost una extraordinara. Nu ma asteptam sa fim atatia. Data viitoare cand mai trec pe acolo , sper sa am timp sa stau mai mult , si sa mergem impreuna si la gradina botanica. Oricum am ras cu lacrimi , cand mi-ai povestit ieri la telefon , cum a venit acea persoana la tine , si a avut curaj sa te intrebe asa ceva, iar raspunsul tau m-a lasat masca. Esti tare , si ma bucur ca ai pregatit raspuns la toate. O zi buna sa ai!

[freedom]

aberant poti sa fii, plutash pe Dunare rau de toooot.
auzi tu la el, imi zice nasa si niste povesti de parca ar fi stat in zona mea
vreo saptamana. asa-i cu schizo astia, vad ce nu se vede, aud voci si rasete.
sper ca s-a inteles ca tot PS-ul dunareanului e o gluma care trebuie sa ma
intarate pe mine.

ok, ok, ok, il las sa rada si-i spun doar peste cateva zile ca testul Barza e pozitiv ,
sau fac din citatie vaporas si i-o trimit pe fluviu pana la debarcaderul din poarta..., apoi
ne vedem la , sectia minori si familie tribunal