Cum am pacalit moartea
Scris: 26 Iun 2013, 02:21
Va salut,sunt "Ghita",alcoolic.
Am curajul sa accept judecata oricui de aici.
Eu o sa incep cu inceputul sfarsitului.
Ianuarie 2011-ziua de boboteaza..Nasei mele de cununie si a fiicei mele de botez ii taie capul jos un nebun..Femeie de nota 10..
Eram de 24 de ore la munca si am vazut stirea dimineata la ora 4 la televizor..Urmarea?
Am baut doua luni,am renuntat si la job,nu mai faceam fata..
Iunie,acelasi an..fata pica la bac..In mod ironic,la materia la care eu eram candva olimpic..inca o luna..de bautura.
16 iulie acelasi an,un telefon la 6 dimineata ma informeaza ca fratele meu s-a spanzurat..
Un an de bautura.
Ce motive mai bune dacat astea ar putea gasi cineva??Aveam tot dreptul din lume sa beau,nu-i asa?
Nu m-am putut ierta pentru moartea fratelui meu,desi eram mai mereu certati,alcoolici si unul si celalalt,atunci insa cand chiar apareau necazuri ne ajutam,asa alcoolici cum eram.
Cu o singura exceptie..Divortul lui..Dupa ce ne-am intors de la prima infatisare la tribunal (m-am dus cu el) am venit la mine si nu am gasit altceva mai bun de facut decat sa bem ceva..ca doar era necaz mare,nu?Si de la faptul ca a indraznit sa se logheze pe Id-ul de mess al neveste-si (inca) am gasit de cuviinta ca trebuie aruncat ca un gunoi afara din casa.Pentru ca incalcase legea,vezi tu...A doua zi ma convingeam ca a fost bine ce am facut.
L-am aruncat pe usa afara si a fost ultima oara cand l-am vazut in viata..O saptamana mai tarziu il urcam pe umar pe masa de autopsie.O imagine vie si astazi.Si a urmat un an si jumatate de cosmar,casa noastra era un cavou in care nu zambea nimeni.
Nu vorbi de funie in casa spanzuratului..era de ajuns sa aud cuvantul frate,suicid si lista poate continua..Iertare?Cui sa o mai cer?
Cu doi parinti alcoolici,aproape divortat,fara prieteni,fara copil si ultima lui nadejde eram eu..Si eu l-am scos afara,ca pe un caine..si eram satisfacut de asta..Si m-am apucat de baut cum niciodata nu o facusem pana atunci,beam ca sa uit,sa ma iert,sa plang pe umarul cuiva..sa gasesc intelegere,voiam sa fiu compatimit si inteles..In perioada aia,beam 3 saptamani fara sa mananc ceva,tremuram 3-4 zile,mancam o zi si o luam de la capat..Ajunsesem sa vomit sange si stiam ca sfarsitul e aproape,moartea nu ma mai speria,doar ca nu voiam sa o fac eu (nu inca).Ma uram atat de mult incat chiar credeam ca asa trebuie si merit sa sfarsesc..Ce m-a oprit?Nu stiu..poate ca ultima farama de egoism care era nealocat alcoolului..Poate ca gandul ca am ramas singurul barbat pentru 4 familii si ca eram singura lor nadejde.
Dar intr-o dimineata (inca nu apucasem sa beau ceva),sotia imi spune ceva de Alcoolicii Anonimi..stiam ca ea cautase cu un an inainte pe cineva de la AA pentru fratele meu.(Eu nu aveam desigur,nici o problema!!)Si am inceput cautarile pe net si ziua aia a trecut fara sa beau..Si cand m-am simtit in stare sa conduc masina, am plecat la prima mea intalnire de grup.De acolo,iata-ma aici,ar fi trebuit sa mor de ceva timp si nu s-a intamplat asta.Si stiu ca trebuie sa fiu recunoscator.
Februarie 2010-un echipaj de politie ,dupa o urmarire aproape ca in filme,la ora 1 noaptea ,ma opreste..aveam alcoolemie de peste 2 la mie.
Urmarea:11 luni de condamnare.Si am continuat sa beau..
Septembrie 2009-Cat pe ce sa imi omor propriul copil (si singurul) dandu-ma peste cap de trei ori cu masina.Masina firmei la care lucram.
Motivul:alcoolemie de 4 la mie..in sange,ca nu puteam sa suflu in fiola,aveam o coasta rupta.Si nici asta nu m-a oprit.In aceeasi dupa-masa eram in carciuma si dadeam de baut ca am scapat cu viata.
In tot acest timp pierdeam job dupa job,de la o multinationala la alta..Ca de,stresu era mare si trebuia sa beau,nu?
Pana am ajuns alcoolic,nu am facut decat ceea ce toti alcoolici au facut..De ce nu mi-am dat seama?Poate pentru ca aveam modelul de alcoolici chiar in familie,mama,tata si fratele meu,dar care beau in fiecare zi.Eu ma consideram bautor ocazional si multa vreme am fost orb si surd la ceea ce imi spuneau cei care chiar contau in viata mea..Nu mi-am pus niciodata intrebarea de ce oare dupa primul pahar,eu trebuia sa mai beau 100,pana cand eram praf..Depaseste puterea mea de intelegere,de ce ar bea cineva o bere si pe urma sa mearga sa isi vada de treaba,eu cu mare greu reuseam in unele situatii sa ma abtin si asta doar pentru ca nu voiam sa ma fac de ras..si ce chin era..
Genetic sau nu,faptul ca am ajuns alcoolic mi se datoreaza si am baut pentru ca mi-a placut.
Din propria mea experienta,stiu ca acesta e singurul motiv adevarat,restul sunt doar minciuni cu care ma autoamageam.Am trecut pe la psiholgi,psihiatri, preoti..am continuat sa beau.
Din experientele de viata ale oamenilor normali am invatat ca exista probleme si mai mari decat ale mele si acei oameni nu recurg la bautura,din experientele de viata ale celor din AA am vazut ca un alcoolic poate depasi obstacole care ar dobori chiar si un nebautor.Si de la cei din AA am inceput sa fur seninatatea,sa o practic in fiecare zi..Si sa imi traiesc ziua,aia de azi!
La o intalnire de grup,am spus ca nu ma pot ierta pentru moartea fratelui meu.Si cineva m-a intrebat daca cred ca Dumnezeu m-a iertat?Si am spus ca da,cred ca Dumnezeu m-a iertat.Raspunsul a venit neiertator:Dar tu cine te crezi?Esti mai presus de EL?
Asa am inceput drumul iertarii si pe masura ce mintea mi se limpezea,am inteles ca eram amandoi foarte bolnavi si ca nimeni si nimic nu il mai putea salva..Eu nu,nu in starea in care eram atunci,cu capul mai tot timpul plin de alcool..Realitatea era o utopie pentru mine atunci..
Am facut pace cu trecutul,am reusit sa imi mai usurez povara din suflet si aplicand in fiecare zi rugaciunea de seninatate am reusit sa ma apropiu de ceea ce am vazut la altii din AA.Si muncesc in fiecare zi la imbunatatirea vietii mele spirituale.
Am curajul sa accept judecata oricui de aici.
Eu o sa incep cu inceputul sfarsitului.
Ianuarie 2011-ziua de boboteaza..Nasei mele de cununie si a fiicei mele de botez ii taie capul jos un nebun..Femeie de nota 10..
Eram de 24 de ore la munca si am vazut stirea dimineata la ora 4 la televizor..Urmarea?
Am baut doua luni,am renuntat si la job,nu mai faceam fata..
Iunie,acelasi an..fata pica la bac..In mod ironic,la materia la care eu eram candva olimpic..inca o luna..de bautura.
16 iulie acelasi an,un telefon la 6 dimineata ma informeaza ca fratele meu s-a spanzurat..
Un an de bautura.
Ce motive mai bune dacat astea ar putea gasi cineva??Aveam tot dreptul din lume sa beau,nu-i asa?
Nu m-am putut ierta pentru moartea fratelui meu,desi eram mai mereu certati,alcoolici si unul si celalalt,atunci insa cand chiar apareau necazuri ne ajutam,asa alcoolici cum eram.
Cu o singura exceptie..Divortul lui..Dupa ce ne-am intors de la prima infatisare la tribunal (m-am dus cu el) am venit la mine si nu am gasit altceva mai bun de facut decat sa bem ceva..ca doar era necaz mare,nu?Si de la faptul ca a indraznit sa se logheze pe Id-ul de mess al neveste-si (inca) am gasit de cuviinta ca trebuie aruncat ca un gunoi afara din casa.Pentru ca incalcase legea,vezi tu...A doua zi ma convingeam ca a fost bine ce am facut.
L-am aruncat pe usa afara si a fost ultima oara cand l-am vazut in viata..O saptamana mai tarziu il urcam pe umar pe masa de autopsie.O imagine vie si astazi.Si a urmat un an si jumatate de cosmar,casa noastra era un cavou in care nu zambea nimeni.
Nu vorbi de funie in casa spanzuratului..era de ajuns sa aud cuvantul frate,suicid si lista poate continua..Iertare?Cui sa o mai cer?
Cu doi parinti alcoolici,aproape divortat,fara prieteni,fara copil si ultima lui nadejde eram eu..Si eu l-am scos afara,ca pe un caine..si eram satisfacut de asta..Si m-am apucat de baut cum niciodata nu o facusem pana atunci,beam ca sa uit,sa ma iert,sa plang pe umarul cuiva..sa gasesc intelegere,voiam sa fiu compatimit si inteles..In perioada aia,beam 3 saptamani fara sa mananc ceva,tremuram 3-4 zile,mancam o zi si o luam de la capat..Ajunsesem sa vomit sange si stiam ca sfarsitul e aproape,moartea nu ma mai speria,doar ca nu voiam sa o fac eu (nu inca).Ma uram atat de mult incat chiar credeam ca asa trebuie si merit sa sfarsesc..Ce m-a oprit?Nu stiu..poate ca ultima farama de egoism care era nealocat alcoolului..Poate ca gandul ca am ramas singurul barbat pentru 4 familii si ca eram singura lor nadejde.
Dar intr-o dimineata (inca nu apucasem sa beau ceva),sotia imi spune ceva de Alcoolicii Anonimi..stiam ca ea cautase cu un an inainte pe cineva de la AA pentru fratele meu.(Eu nu aveam desigur,nici o problema!!)Si am inceput cautarile pe net si ziua aia a trecut fara sa beau..Si cand m-am simtit in stare sa conduc masina, am plecat la prima mea intalnire de grup.De acolo,iata-ma aici,ar fi trebuit sa mor de ceva timp si nu s-a intamplat asta.Si stiu ca trebuie sa fiu recunoscator.
Februarie 2010-un echipaj de politie ,dupa o urmarire aproape ca in filme,la ora 1 noaptea ,ma opreste..aveam alcoolemie de peste 2 la mie.
Urmarea:11 luni de condamnare.Si am continuat sa beau..
Septembrie 2009-Cat pe ce sa imi omor propriul copil (si singurul) dandu-ma peste cap de trei ori cu masina.Masina firmei la care lucram.
Motivul:alcoolemie de 4 la mie..in sange,ca nu puteam sa suflu in fiola,aveam o coasta rupta.Si nici asta nu m-a oprit.In aceeasi dupa-masa eram in carciuma si dadeam de baut ca am scapat cu viata.
In tot acest timp pierdeam job dupa job,de la o multinationala la alta..Ca de,stresu era mare si trebuia sa beau,nu?
Pana am ajuns alcoolic,nu am facut decat ceea ce toti alcoolici au facut..De ce nu mi-am dat seama?Poate pentru ca aveam modelul de alcoolici chiar in familie,mama,tata si fratele meu,dar care beau in fiecare zi.Eu ma consideram bautor ocazional si multa vreme am fost orb si surd la ceea ce imi spuneau cei care chiar contau in viata mea..Nu mi-am pus niciodata intrebarea de ce oare dupa primul pahar,eu trebuia sa mai beau 100,pana cand eram praf..Depaseste puterea mea de intelegere,de ce ar bea cineva o bere si pe urma sa mearga sa isi vada de treaba,eu cu mare greu reuseam in unele situatii sa ma abtin si asta doar pentru ca nu voiam sa ma fac de ras..si ce chin era..
Genetic sau nu,faptul ca am ajuns alcoolic mi se datoreaza si am baut pentru ca mi-a placut.
Din propria mea experienta,stiu ca acesta e singurul motiv adevarat,restul sunt doar minciuni cu care ma autoamageam.Am trecut pe la psiholgi,psihiatri, preoti..am continuat sa beau.
Din experientele de viata ale oamenilor normali am invatat ca exista probleme si mai mari decat ale mele si acei oameni nu recurg la bautura,din experientele de viata ale celor din AA am vazut ca un alcoolic poate depasi obstacole care ar dobori chiar si un nebautor.Si de la cei din AA am inceput sa fur seninatatea,sa o practic in fiecare zi..Si sa imi traiesc ziua,aia de azi!
La o intalnire de grup,am spus ca nu ma pot ierta pentru moartea fratelui meu.Si cineva m-a intrebat daca cred ca Dumnezeu m-a iertat?Si am spus ca da,cred ca Dumnezeu m-a iertat.Raspunsul a venit neiertator:Dar tu cine te crezi?Esti mai presus de EL?
Asa am inceput drumul iertarii si pe masura ce mintea mi se limpezea,am inteles ca eram amandoi foarte bolnavi si ca nimeni si nimic nu il mai putea salva..Eu nu,nu in starea in care eram atunci,cu capul mai tot timpul plin de alcool..Realitatea era o utopie pentru mine atunci..
Am facut pace cu trecutul,am reusit sa imi mai usurez povara din suflet si aplicand in fiecare zi rugaciunea de seninatate am reusit sa ma apropiu de ceea ce am vazut la altii din AA.Si muncesc in fiecare zi la imbunatatirea vietii mele spirituale.