Pasul 1-Codependenta
Scris: 28 Mar 2015, 22:22
PASUL 1 Admitem ca suntem neputinciosi in fata vointei celorlalti si ca am pierdut controlul asupra vietilor noastre..
Pentru codependenti, rezolvarea problemelor celorlalti a devenit o forma de existenta.Persoane bine intentionate, ne-au invatat de-a lungul timpului ca suntem responsabili de vietile celorlalti si ca actiunile si cuvintele noastre sunt destul de puternice, ca sa ii schimbe pe cei cu care ne relationam.Avand aceasta invatatura bine intiparita in mintea noastra, o data deveniti adulti, descoperim ca le-am dat celorlalti puterea de a ne defini cine suntem, fiind dependenti de ceea ce fac si gandesc ei.Hotarati sa "ajutam"(controlam), sa administram si sa ii ghidam pe ceilalti, ne-am abandonat pe noi insine, pentru o perioada nedeterminata de timp.Ne-am tradat si pe noi si pe ceilalti.
De aceea, avem nevoie sa renuntam la aceasta insistenta compulsiva de a schimba ceea ce nu se poate schimba.
Sentimentul de neputinta: Pana astazi am folosit controlul si autocontrolul duse la maxim, gandirea obsesiva si confuza pentru a rezolva problemele. Cand lucrurile nu mergeau asa cum ne doream(nu reuseam sa controlam comportamentele nedorite la cei din jur), unii dintre noi ne foloseam tot "arsenalul" informatiilor eronate pe care il detineam, reluand ofensiva, cu o incapatanare si mai mare, care lua multe forme( exagerat de rabdatori /nerabdatori, supusi/rebeli, acuzatori/lipsiti de atitudine, vesnic nemultumiti)-in general, atitudini duse la extrem.Ne faceam rau noua si celor din jur.Ba chiar unii am ajuns pana la limita nebuniei sau a mortii, fiind extrem de convinsi ca facem ceea ce trebuie, totul pentru binele familiei.
Lipsa de control: Vietile noastre au devenit incontrolabile, pentru ca am incercat sa rezolvam problemele intr-un mod nefunctional: am facut ca echilibrul nostru interior sa depinda de cei din jur.Se prea poate ca pana la un moment dat sa ne fi sprijinit pe anumite mecanisme de protectie, utile temporar,dar care au incetat sa mai functioneze.Suntem victimele unui comportament compulsiv,atat de subtil, puternic si distructiv, ca pana in momentul in care vietile noastre au devenit incontrolabile, nu l-am fi putut constientiza(in ciuda semnalelor de alarma trase de cei din jur) si nici renunta la el.Abia acum incepem sa vedem si sa intelegem, ca exista si alte modalitati,mai sanatoase, de a face fata carentelor afective.
Viata noastra incepe cu Primul Pas, cand suntem capabili sa recunoastem: Admitem ca suntem neputinciosi in fata vointei celorlalti si ca vietile noastre au devenit incontrolabile.Abia acum avem cheia recuperarii noastre.Am renuntat sa mai facem pe Dumnezeu in fata noastra si a celorlati.
Din acest moment, fac tot posibilul sa nu mai controlez alte persoane.Iar daca nu sunt de acord cu ceea ce altii fac sau nu fac,sa imi reamintesc ca SUNT NEPUTINCIOS fata de vointa acestora si SUNT NEPUTINCIOS fata de nevoia compulsiva de a-i controla.
O data ajunsi aici, suntem pregatiti pentru Pasul Doi.
Pentru codependenti, rezolvarea problemelor celorlalti a devenit o forma de existenta.Persoane bine intentionate, ne-au invatat de-a lungul timpului ca suntem responsabili de vietile celorlalti si ca actiunile si cuvintele noastre sunt destul de puternice, ca sa ii schimbe pe cei cu care ne relationam.Avand aceasta invatatura bine intiparita in mintea noastra, o data deveniti adulti, descoperim ca le-am dat celorlalti puterea de a ne defini cine suntem, fiind dependenti de ceea ce fac si gandesc ei.Hotarati sa "ajutam"(controlam), sa administram si sa ii ghidam pe ceilalti, ne-am abandonat pe noi insine, pentru o perioada nedeterminata de timp.Ne-am tradat si pe noi si pe ceilalti.
De aceea, avem nevoie sa renuntam la aceasta insistenta compulsiva de a schimba ceea ce nu se poate schimba.
Sentimentul de neputinta: Pana astazi am folosit controlul si autocontrolul duse la maxim, gandirea obsesiva si confuza pentru a rezolva problemele. Cand lucrurile nu mergeau asa cum ne doream(nu reuseam sa controlam comportamentele nedorite la cei din jur), unii dintre noi ne foloseam tot "arsenalul" informatiilor eronate pe care il detineam, reluand ofensiva, cu o incapatanare si mai mare, care lua multe forme( exagerat de rabdatori /nerabdatori, supusi/rebeli, acuzatori/lipsiti de atitudine, vesnic nemultumiti)-in general, atitudini duse la extrem.Ne faceam rau noua si celor din jur.Ba chiar unii am ajuns pana la limita nebuniei sau a mortii, fiind extrem de convinsi ca facem ceea ce trebuie, totul pentru binele familiei.
Lipsa de control: Vietile noastre au devenit incontrolabile, pentru ca am incercat sa rezolvam problemele intr-un mod nefunctional: am facut ca echilibrul nostru interior sa depinda de cei din jur.Se prea poate ca pana la un moment dat sa ne fi sprijinit pe anumite mecanisme de protectie, utile temporar,dar care au incetat sa mai functioneze.Suntem victimele unui comportament compulsiv,atat de subtil, puternic si distructiv, ca pana in momentul in care vietile noastre au devenit incontrolabile, nu l-am fi putut constientiza(in ciuda semnalelor de alarma trase de cei din jur) si nici renunta la el.Abia acum incepem sa vedem si sa intelegem, ca exista si alte modalitati,mai sanatoase, de a face fata carentelor afective.
Viata noastra incepe cu Primul Pas, cand suntem capabili sa recunoastem: Admitem ca suntem neputinciosi in fata vointei celorlalti si ca vietile noastre au devenit incontrolabile.Abia acum avem cheia recuperarii noastre.Am renuntat sa mai facem pe Dumnezeu in fata noastra si a celorlati.
Din acest moment, fac tot posibilul sa nu mai controlez alte persoane.Iar daca nu sunt de acord cu ceea ce altii fac sau nu fac,sa imi reamintesc ca SUNT NEPUTINCIOS fata de vointa acestora si SUNT NEPUTINCIOS fata de nevoia compulsiva de a-i controla.
O data ajunsi aici, suntem pregatiti pentru Pasul Doi.