Prudenta in privinta" ocaziilor "cu bautura

[tudor]

Prudenţa în privinţa "ocaziilor" cu băutură
Am găsit câteva căi prin care să ne simţim bine la ocazii de societate, fără să bem, printre oameni care beau.
În Capitolul 8, am vorbit despre a ţine sau a nu ţine băutura în casă, după ce ne-am decis să încetăm băutul. Recunoşteam acolo faptul că trăim într-o societate în care majoritatea oame¬nilor beau şi ca - să fim realişti - nu ne putem aştepta ca acest fapt să se schimbe. Toată viaţa, ni se vor prezenta ocazii cu băutura. Probabil că vom vedea zilnic oameni care beau, vom vedea localuri şi vom vedea şi auzi reclame nenumărate, care incită la băutură.
Nu ne putem baricada împotriva acestei multitudini de su¬gestii şi nu ne serveşte la nimic să ne plângem de existenţa lor. Nu simţim nici nevoia, nici dorinţa de a-i opri pe alţii de la a bea. De asemenea, am descoperit că nu trebuie să ne lipsim de plăcuta companie a unor prieteni nealcoolici, care consumă alcool, la un eveniment. Deşi este prudent ca, la începutul abstinenţei, să pe-trecem mai mult timp cu prieteni nebăutori, nu dorim să ne re¬tragem din lume pentru totdeauna numai pentru că atât de mulţi oameni beau. Cei care nu pot mânca peste sau nuci sau carne de porc sau căpşuni, nu se refugiază în peşteri, din acest motiv. De ce am face-o noi?
Dacă mergem la un bar sau la un restaurant sau un club, în care se serveşte alcool?
Da - după câteva săptămâni sau luni de abstinenţă, când avem un motiv legitim de a ne afla în asemenea localuri. Dacă avem de aşteptat nişte prieteni timp de o oră, nu vom petrece acea oră cocoţaţi pe scaunul barului, sorbind dintr-o coca-cola. Dar, dacă prezenţa noastră acolo se explică printr-o întâlnire de afaceri sau un eveniment de societate, participăm activ, fără să bem alcool.
În primele luni de nebăut, este probabil o idee sănătoasă să ne ţinem departe de vechii prieteni de pahar şi de locurile prin care obişnuiserăm să bem; este de asemenea sănătos să găsim scuze rezonabile, pentru a nu participa la petreceri la care con¬sumul de alcool este principalul divertisment. Este deosebit de important să ne ferim de astfel de "ocazii", dacă perspectiva de a participa la ele ne face să ne simţim nervoşi.
Dar, mai devreme sau mai târziu, va veni un moment în care, dintr-o datorie de familie sau de afaceri ori din prietenie, ne vom simţi obligaţi să mergem - sau poate vom avea dorinţa de a merge. Pentru a face ca aceste ocazii să fie tolerabile, chiar dacă ne abţinem de la alcool, am elaborat diverse procedee care ne ajută. În acest caz, ne referim, în primul rând, la acele petreceri cu mulţi invitaţi, la care băutura curge gârla.
114 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Dacă gazda este un prieten vechi, cu care ne înţelegem bine, uneori este bine gândit să-i spunem din vreme că acum nu bem. Nu îi cerem să ne trateze altfel decât pe ceilalţi invitaţi, desigur. Dar este liniştitor să ştim că vom putea conta măcar pe cineva dintre cei prezenţi, care ne înţelege pe deplin eforturile de a depăşi pro¬blema băutului. Uneori este bine să invităm cu noi un nebăutor cu mai multă experienţă în abstinenţă sau, cel puţin, cineva care ştie că ne abţinem şi cât de importantă este abstinenţa pentru noi.
De asemenea, este de mare ajutor ca, înainte de a merge la o astfel de petrecere, să staţi de vorba cu un alcoolic recuperat sau cu un alt prieten adevărat, care ţine la sănătatea dumneavoastră şi înţelege la ce presiuni veţi fi supus. Aranjaţi ca, după petrecere, să discutaţi din nou, ca să-i spuneţi cum au decurs lucrurile. Un alcoolic recuperat va aprecia foarte mult acea conversaţie, credeţi-ne! Noi, cei din A.A., vibrăm la asemenea împărtăşiri.
Este o idee deosebit de bună să mâncaţi un sandviş ori o gustare, înainte de a va duce la o petrecere, chiar dacă ştiţi că se va servi mâncare mai târziu. Ceva hrănitor în stomac, după cum am mai remarcat, reduce tensiunea multor situaţii dificile. (Şi puteţi avea în buzunar câteva bomboane mentolate sau înlocuitori dietetici.) Acest procedeu este deosebit de important, când vă pregătiţi pentru o petrecere la care, mai mult ca sigur, mâncarea se va servi abia după câteva ore de băut din belşug.
Dacă ştiţi sigur că aşa va fi programul, poate este bine să "săriţi" peste partea cu băutura şi să sosiţi doar cu puţin timp înainte de servirea mâncării. Mulţi dintre noi procedam astfel. Şi, dacă după mâncare, va urma o seară lungă, cu râuri de băutură, vă mărturisim din experienţă că nu este greu să plecăm devreme. Puţinii care observă "dispariţia" noastră, nu se necăjesc prea tare, fiind ocupaţi cu băutul sau cu altceva.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 115
Sosind la o asemenea petrecere, este cel mai bine, de obicei, să mergeţi direct la bar şi să vă luaţi un pahar de pepsi sau altă băutură carbogazoasă. Nimeni nu va şti dacă e un pahar de alcool sau nu. Astfel, ne putem îndrepta spre cei prezenţi, cu paharul în mână, fără să atragem "suspiciunile" nimănui.
Procedeul acesta ne-a dezvăluit câteva lucruri, de cum l-am folosit pentru prima dată. Am descoperit, cu mare surpriză că: (1) ceilalţi nu beau cum crezuserăm noi că ar bea şi (2) foarte puţini observă sau se sinchisesc, dacă în paharul nostru este alcool sau altceva (cu excepţia unor prieteni sau rude care ne iubesc, oameni care sunt fericiţi să ne vadă că facem ceva în legătură cu băutul).
Mulţi spuseserăm (şi crezuserăm) că "toată lumea" bea şi susţineam că noi nu beam mai mult decât băutorii pe care îi cunoşteam. Ca să fim sinceri, după câţiva ani de băut, mulţi avuseserăm tendinţa de a ne asocia din ce în ce mai puţin cu nebăutori. Era normal, deci, să ni se pară că "toată lumea" bea. Toţi cei pe care îi vedeam noi, beau.

[tudor]

Acum, fiind abstinenţi şi având ochi pentru "toată lumea", sun¬tem surprinşi să constatăm că nu toţi oamenii beau şi că, mulţi din¬tre cei care beau, beau mult mai puţin decât presupuseserăm noi.
Anticipând astfel de ocazii, orice alcoolic proaspăt abstinent se întreabă ce să răspundă, când prietenii şi rudele care beau spun ceva de genul:
"Hai să bem ceva". "Ce vrei să bei?"
"Fii serios, tu nu poţi fi alcoolic!" "Nu bei?"
"Una mică n-o fi foc".
"De ce nu bei ceva?"... şi altele, asemănătoare.
Spre uşurarea noastră, am descoperit că astfel de întrebări ne
116 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
sunt adresate mult mai rar decât ne-am aşteptat şi că răspunsul nostru are mult mai puţină importanţă, decât am crezut noi. Fap¬tul că nu bem alcool creează mai puţine "valuri", decât ne temuserăm că va crea.
Exista o excepţie. Din când în când, un băutor înrăit se va apuca să ne "fitilească" pe tema abstinenţei. Mulţi ajungem să credem că o asemenea atitudine este dubioasă. Oamenii civilizaţi, politicoşi, nu trăncănesc fără încetare despre ceea ce beau sau nu, ce mănâncă sau nu, alţii. Doar cineva imatur procedează astfel, nu-i aşa? Ni se pare ciudat ca cineva să forţeze un om să bea, când omul nu vrea să bea; şi, de ce ar dori cineva ca un om care a avut o problemă gravă cu băutul, să bea din nou?
Învăţăm să ocolim clar asemenea persoane. Dacă ele se luptă cu propriile dificultăţi psihologice, le dorim să se facă bine. În ce ne priveşte, nu este nevoie să ne justificăm drumul ales, faţă de aceste persoane - nici faţă de nimeni altcineva. Nu contrazicem asemenea oameni şi nu încercăm să le schimbam părerile. Şi aici, atitudinea noastră este aceea de "traiste şi lasă-i şi pe alţii să trăiască".
Să ne întoarcem acum la întrebările politicoase şi nevino¬vate, puse din bune intenţii, de prieteni şi rude şi la răspunsul nostru. Exista tot atâtea căi de a le răspunde, câţi nebăutori. Pro¬pria inteligenţă vă va conduce spre răspunsul cel mai bun şi cu care vă simţiţi cel mai confortabil.
Totuşi, din experienţa Alcoolicilor Anonimi, acumulată în peste şaizeci de ani (Comunitatea A.A. s-a născut în 1935. Nota trad.), puteţi distinge liniile majore ale câtorva metode eficiente de a va formula răspunsul. Ar fi o greşeală să nu ne hrănim din aceste rezerve de înţelepciune.
Un mare număr dintre noi (dar nu toţi) credem că cel mai
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 117
bine este ca, celor apropiaţi, să le spunem adevărul, cât mai curând posibil. Nu este necesar să ne prefacem; iar majoritatea oamenilor cumsecade ne vor aprecia onestitatea şi ne vor încuraja eforturile de a rămâne abstinenţi. Spunând cu voce tare, în faţa altora, că nu bem, ajuta mult la întărirea hotărârii de a ne păstra abstinenţa. Şi, se poate întâmpla un fenomen de dorit: o aseme¬nea declaraţie este de natura să încurajeze, cu acea ocazie, pe altcineva de faţă, să-şi dezvăluie nevoia şi dorinţa de a nu bea.
Din acest motiv, mulţi dintre noi nu ezităm, când împrejurările o cer, să spunem: "Nu beau acum".
"Nu beau astăzi (sau săptămâna aceasta)" sau "Mulţumesc, nu" ori un verde-n faţă: "Nu am chef să beau", adesea îl satisface pe interlocutor.
Dacă simţim nevoia să explicăm de ce nu bem, încercăm s-o facem fără să minţim şi într-un mod în care ceilalţi pot înţelege şi accepta repede. De pildă, există acele faimoase scuze, precum: "din motive de sănătate", "sunt la regim" şi "ordin de la doctor". Majoritatea dintre noi, într-o împrejurare sau alta, am primit această recomandare de la un medic, verbal sau în scris.
Alte expresii oneste sunt:
"Eu mi-am făcut norma", "mi-am făcut plinul" sau "alcoolul şi cu mine nu suntem neamuri bune".
Deşi între noi, membrii A.A., nu folosim expresia "m-am lăsat de băut", ea este ceva înţeles şi respectat de majoritatea oameni-lor, câta vreme nu-i împingem de la spate, s-o facă şi ei.
Nu putem recomanda minciuna, din cauza efectului ei asupra noastră, dar, din când în când, din disperare, unii mai recurgem şi la o "minciunică inofensivă", unul din acele şiretlicuri fără consecinţe şi uneori descrise ca "stratageme indispensabile armoniei sociale".
Dacă, pentru a nu bea, trebuie să murmurăm o scuză inven¬

tata pe moment, încercăm să evităm "motivele deplasate". Expre¬şii precum: "sufăr de o boală misterioasă" ori "iau nişte medica-mente", s-ar putea să le închidă gura celor curioşi, dar, de cele mai multe ori, ele stârnesc şi mai multe întrebări.
De obicei, "sunt alergic la alcool" pare acceptabil. În reali¬tate, în termeni strict ştiinţifici, alcoolismul nu este o alergie rea¬lă, după cum ne informează specialiştii din zilele noastre. Totuşi, cuvântul "alergie" este o figură de stil destul de sugestivă, cu privire la starea noastră; dacă bem alcool, apar negreşit consecinţe regretabile.
Un asemenea răspuns produce de obicei reacţia dorita, adică oa¬menii acceptă faptul că n-o să bem acum şi încetează cu întrebările. Când ne întreabă cineva ce-am dori să bem, este politicos şi de bun simţ să cerem prompt şi să acceptăm ceva nealcoolic, in¬diferent dacă este o băutură favorită sau nu. Servim o apă mine¬rală sau un suc de fructe ori de legume sau altă băutură neal¬coolică disponibilă. (Ne putem preface că sorbim din ea, dacă nu ne place sau nu ne este sete.) Aceasta ne face să ne simţim mai relaxaţi şi o scuteşte de griji pe o gazdă care umple paharele întruna, neputând îndura să vadă un oaspete care nu are nimic de băut.

[tudor]

Un banchet obişnuit, la care toţi stau la masă, cu şirul de pa¬hare în faţă, nu prezintă probleme deosebite. Punând paharul cu gura în jos, i-am dat oricărui ospătar un mesaj clar, chiar şi în ţările băutoare de vin, precum cele europene. Unii comandăm apă gazoasă şi, la momentul toastului, nimeni nu poate ghici cu ce închinăm, câtă vreme ridicăm un pahar cu ceva în el. La urma urmelor, gestul de prietenie contează, nu drogul (alcoolul etilic) din pahar sau din cupă.
Nimeni nu poate fi obligat să răspundă la nişte întrebări nepoliticoase sau indiscrete; de aceea, în rarele ocazii când ni se
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 119
pune o asemenea întrebare, o ignorăm sau dăm un răspuns ghiduş ori schimbăm subiectul. Dacă vi se va întâmpla aşa ceva, amintiţi-vă că există sute de mii de oameni recuperaţi din alcoolism, care sunt de partea dumneavoastră şi care înţeleg perfect prin ce treceţi şi de ce faceţi ceea ce faceţi, chiar dacă nimeni altcineva nu pare să înţeleagă. Chiar dacă nu suntem prezenţi acolo, inimi-le noastre sunt cu dumneavoastră şi va puteţi linişti, spunându-vă că noi vă dorim tot binele din lume.
Unora dintre noi ni s-a întâmplat să trecem şi printr-un alt in¬cident. Nu este ceva deosebit de grav sau de periculos, dar ne gândim că dacă sunteţi prevenit, veţi putea evita supărările, în cazul în care vi se va întâmpla şi dumneavoastră. Câteodată, fără să vrea, cineva bun la suflet, precum un prieten sau un membru al familiei, din cele mai bune intenţii, nu reuşeşte decât să vă pună într-o situaţie stânjenitoare (dacă nu sunteţi destul de echilibrat, ca să nu vă deranjeze), declarând în gura mare şi în faţa tuturor, că v-aţi lăsat de băut.
De pilda, o şotie nealcoolică, temându-se pe bună dreptate că am putea bea din nou şi încercând prea abitir să ne protejeze, poate scăpa o vorbă de genul: "Soţul meu a încetat băutul". Sau, un prieten plin de zel, poate atrage atenţia celorlalţi asupra faptu¬lui că nu bem alcool, arătând cu degetul spre paharul cu suc de pe tavă, spunând tare: "Asta-i pentru tine".
Este drăguţ din partea lor că vor să ne ajute iar noi ne con¬centrăm asupra dorinţei lor de a fi amabili. Să fim cinstiţi, nu le putem pretinde să înţeleagă pe loc cum ne simţim noi. Unii nici nu putem spune cum ne simţim, până după ce am acumulat mai mult timp în abstinenţă, deci până nu a dispărut stânjeneala excesivă, resimţită în societatea oamenilor.
Natural, preferăm să fim lăsaţi să decidem ce vrem să facem,
120 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
între cei patru pereţi ai camerei noastre, discret, nicidecum în public. Dar dacă devenim prea sensibili la ce spun sau fac alţii, aceasta nu ne dăunează decât nouă înşine. Este mai bine să zâmbim şi să răbdăm, aşteptând să treacă momentul penibil. De obi¬cei, nu durează mai mult de cinci minute. Poate că mai târziu, când suntem din nou calmi, putem explica celui care a spus prea multe că îi apreciem grija, dar că ne-am simţi mult mai bine, dacă ne-ar permite să ne "scuzăm" singuri. Putem adăuga faptul că dorim să exersăm cum să ne protejam în societate, pentru ca nimeni să nu se mai teamă pentru noi, când suntem lăsaţi singuri.
După trecerea unui timp mai îndelungat în abstinenţă, mulţi dintre noi atingem un stadiu de confort real cu şine şi cu prezenţa alcoolului în preajma; atunci, suntem suficient de netensionaţi, ca să spunem adevărul gol-goluţ - că suntem "alcoolici recuperaţi" sau că suntem în A.A..
Aceasta dezvăluire despre sine, făcută confidenţial, de la om la om, nu intra în nici un conflict cu tradiţia A.A. a anonimatului, care sugerează să nu dezvăluim acest fapt despre altcineva, ci nu¬mai despre noi înşine şi să evităm orice publicitate în mass-media.
Atunci când putem vorbi despre problema noastră cu inima uşoară, această este o dovada a faptului că nu avem nimic de as-cuns şi că nu ne ruşinăm că suntem în recuperare dintr-o boală; de asemenea, ne va ajuta şi la întărirea respectului de şine. Astfel de declaraţii îndepărtează nemilosul stigmat pus pe nedrept, de către oameni ignoranţi, asupra celor afectaţi de boala noastră şi ajută la înlocuirea noţiunii învechite, stereotipe, despre "alcooli¬ci", cu percepţii mai realiste.
În treacăt fie spus, o asemenea declaraţie convinge adesea pe altcineva de faţă, care vrea să-şi depăşească problema băutului şi se află în căutare de ajutor.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 121
Acum, un ultim cuvânt asupra ocaziilor cu băutură. Mulţi dintre noi, când presiunile de a bea au devenit neplăcut de pu¬ternice, au avut curajul să formuleze o scuză şi să plece, indife¬rent de ce au gândit ceilalţi. La urma urmelor, este în joc viaţa noastră. Noi trebuie să luăm toate măsurile necesare, pentru a ne păstra sănătatea. Iar reacţiile altora sunt problema lor, nu a noastră.