Ghid pentru o noua viata

[tudor]

"Ai suferit destul, a sosit timpul să te ridici și să pornești la drum. Șterge-ți lacrimile, scutură-te de praful trecutului și începe să-ți faci bagajele. Dacă ai rețineri amintește-ți că momentul prezent e tot ce contează pentru că de acest moment depinde viitorul tău.
Limpezește-ți mintea de la atâtea gânduri de durere, spală-ți ochii ca să te asiguri că vei vedea mai bine și mai clar de acum înainte. Pune în bagajul tău lecțiile învățate din experiențele trecutului, încredere în tine, dorința de a cunoaște și de a te cunoaște. De asemenea nu uita să adaugi puțină credință și să pornești la drum convins că totul se întâmplă așa cum e mai bine pentru tine.
După ce ai împachetat, poți să-i lași un bilet suferinței tale din trecut, mulțumește-i pentru lecția pe care tocmai ți-a dat-o și lasă detașarea să-și facă datoria, o lași pe mâini bune . De asemenea, înainte să pășești pe pragul casei ar fi bine să arunci o privire în oglindă pentru a-ți aminti de această imagine peste câțiva ani. Dacă te-ai uitat în oglindă și ai văzut o față obosită, brăzdată de lacrimi, cu cearcăne și ochii înroșiți, ce aștepți? zâmbește! Nu, nu începe iar să-ți plângi de milă.
Ai ieșit afară în stradă, simți cum frica devine una cu frigul dimineții și îți pătrunde în oase… „Oare ce va fi? Încotro mă îndrept? Ce m-a apucat? Poate era mai bine dacă rămâneam unde eram, poate m-ar fi ajutat cineva, poate aș fi putut să îndrept…” Bla bla, te vor năpădi gândurile contradictorii și dacă le vei permite îți vor întoarce sufletul pe toate părțile. Stai puțin…tu controlezi gândurile sau ele pe tine? Chiar crezi tot ceea ce îți spun gândurile? Lasă-le să bolborosească dacă asta vor, tu ești aici și acum, pe un nou drum."

[Relus]

Arborele care daruieste

Un baietel obisnuia sa vina si sa se joace sub el in fiecare zi, iar copacul s-a obisnuit cu el si a inceput sa-l iubeasca. Ceea ce este mare si batran se poate indragosti de ceea ce este mic si tanar, cu conditia sa nu fie atasat de ideea ca el este mare, iar celalalt mic. Copacul nu avea aceasta idee, asa ca s-a indragostit de baiat. Egoul incearca intotdeauna sa iubeasca ceea ce este mai mare decat el. Pentru adevarata iubire, nimic nu este insa mare sau mic. Ea ii imbratiseaza pe toti cei care se apropie.
Asadar, copacul s-a indragostit de baietelul care venea in fiecare zi sa se joace sub el. Ramurile sale erau foarte inalte, dar el si le apleca, pentru ca baiatul sa le poata atinge pentru a-i mangaia florile si pentru a-i culege fructele. Iubirea este gata intotdeauna sa se incline; egoul niciodata. Daca incerci sa te apropii de un ego, acesta se va inalta si mai mult, devenind atat de rigid incat sa nu-l poti atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care sta pe tronul puterii, este considerat a fi mare.
Asadar, ori de cate ori venea copilul, arborele isi pleca ramurile. Cand micutul ii mangaia florile, arborele isi pleca ramurile. Cand micutul ii mangaia florile, batranul copac se simtea cuprins de un val incredibil de fericire. Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand poate darui ceva; egoul nu este fericit decat atunci cand poate lua ceva de la altcineva.
Baiatul a crescut. Uneori, dormea in poala copacului, alteori ii manca fructele, sau purta o coroana impletita din florile sale. Se simtea atunci de parca ar fi fost regele junglei. Florile iubirii te fac intotdeauna sa te simti ca un rege, in timp ce ghimpii egoului te fac sa te simti mizerabil. Vazand cum baiatul poarta o cununa din florile sale, copacul se simtea fericit. Il aproba cu ramurile sale; canta in bataia vantului. Baiatul a crescut si mai mult. A inceput sa se catere in copac, leganandu-se pe ramurile sale. Ori de cate ori se odihnea pe ele, copacul se simtea fericit. Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand altcineva se poate sprijini pe ea; egoul nu este fericit decat atunci cand altcineva il reconforteaza.
Timpul a trecut, iar baiatul a inceput sa fie apasat de alte indatoriri. Avea ambitiile lui. Trebuia sa isi treaca examenele, sa isi faca prieteni... De aceea, a inceput sa vina din ce in ce mai rar pe la copac. Acesta il astepta insa cu o nerabdare din ce in ce mai mare, strigandu-i din adancurile sufletului sau: „Vino, vino. Te astept.” Iubirea isi asteapta intotdeauna obiectul afectiunii sale. Ea nu este altceva decat o continua asteptare. Cand baiatul nu venea, copacul se simtea trist. Singura tristete pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea impartasi cu altcineva, de a nu se putea darui. Atunci cand se poate darui in totalitate, iubirea este fericita.
Baiatul a crescut si mai mult, iar zilele in care trecea pe la copac au devenit din ce in ce mai rare. Toti cei care cresc in lumea ambitiilor isi gasesc din ce in ce mai putin timp pentru iubire. Baiatul a devenit ambitios si prins in afacerile sale lumesti. „Ce copac? De ce ar trebui sa il vizitez?”
Intr-o zi, pe cand trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: „Asculta! Te astept in fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine.”
Baiatul i-a raspuns: „Ce poti sa-mi oferi, ca sa trec sa te vad? Eu imi doresc bani.” Egoul este intotdeauna motivat: „ Ce poti sa-mi oferi pentru ca sa vin la tine? As putea veni, dar numai daca ai ceva de oferit. Altminteri, nu vad de ce as face-o.” Egoul are intotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezinta propria sa rasplata.
Uimit, copacul i-a spus baiatului: „Nu vei mai veni decat daca iti voi oferi ceva? Iti ofer tot ceea ce am.” Iubirea nu tine niciodata nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se daruieste neconditionat. „Din pacate, nu am bani. Aceasta este o inventie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. In schimb, suntem fericiti. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastra ii racoreste pe cei incalziti. Cand bate vantul, dansam si cantam. Desi nu avem bani, pasarelele se cuibaresc pe ramurile noastre si ciripesc vesele. Daca ne-am implica si noi in afaceri financiare, am deveni la fel de inraiti si nefericiti ca voi, oamenii, care sunteti nevoiti sa stati prin temple si sa ascultati predici despre iubire si despre pace. Noi nu avem nevoie de bani.”
Baiatul i-a spus: „Atunci de ce sa vin la tine? Nu am de gand sa merg decat acolo unde pot obtine bani. Am nevoie de bani.” Egoul cere intotdeauna bani, caci banii inseamna putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa.
Copacul s-a gandit mult, dupa care a spus: „Atunci culege-mi fructele si vinde-le. In felul acesta, vei obtine bani.”
Baiatul s-a luminat imediat la fata. S-a urcat in copac si a cules toate fructele copacului, chiar si pe cele necoapte. In graba sa, i-a rupt crengile si i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simtit din nou fericit. Iubirea se bucura chiar si atunci cand este lovita. Egoul nu este cu adevarat fericit nici macar atunci cand obtine ceva. El nu poate simti decat nefericire.
Baiatul nu si-a dat nici macar osteneala sa-i multumeasca arborelui, dar acestuia nu-i pasa. Adevarata sa multumire s-a produs atunci cand acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obtine bani in schimbul lor.

[Relus]

Baiatul nu s-a mai intors multa vreme. Acum avea bani si era foarte ocupat sa obtina cu ajutorul lor inca si mai multi bani. A uitat cu totul de copac, si astfel au trecut anii.
Copacul era trist. Tanjea dupa intoarcerea baiatului, la fel ca o mama cu sanii plini de lapte, dar care si-a pierdut copilul. Intreaga sa fiinta tanjeste dupa copilul pierdut, pentru a-l strange la piept si a se usura. Cam la fel tanjea si copacul nostru. Intreaga sa fiinta era in agonie.
Dupa multi ani, baiatul, devenit intre timp adult, s-a intors la copac.
Acesta i-a spus: „Vino la mine si imbratiseaza-ma.”
Barbatul i-a raspuns: „Termina cu prostiile. Faceam asemenea lucruri pe vremea cand eram un copil fara minte.”Egoul considera iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilareasca.
Copacul a insistat: „Vino, mangaie-mi crengile. Danseaza cu mine”.
Barbatul i-a raspuns: „Termina cu flecareala asta stupida! Acum doresc sa-mi construiesc o casa. Imi poti oferi o casa?”
Copacul a exclamat: „O casa? Bine, dar eu traiesc fara sa stau intr-o casa.”
Singurii care traiesc in case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi traiesc liber, in natura. Cat despre oameni, cu cat casa in care traiesc este mai mare, cu atat mai mici par in interiorul ei.
„Noi nu traim in case, dar uite ce iti propun: imi poti taia crengile, pentru a-ti construi o casa cu ajutorul lor.”
Fara sa mai piarda timpul, barbatul a luat un totpor si i-a taiat crengile copacului. Din acesta a ramas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericita chiar si atunci cand ii sunt taiate membrele de catre cel iubit. Iubirea nu stie decat sa daruiasca. Ea este intotdeauna pregatita sa se ofere in intregime.
Barbatul a plecat, fara sa-si mai dea osteneala sa arunce in urma macar o privire. Si-a construit casa visata, iar anii au trecut din nou.
Copacul, devenit acum un simplu trunchi fara crengi, a continuat sa-l astepte. Ar fi vrut sa il strige, dar nu mai avea ramuri si frunze care sa poata canta in bataia vantului. Vanturile continuau sa bata, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Ca un efort suprem, sufletul sau a reusit sa rosteasca o ultima chemare: „Vino, vino, iubitul meu”.
Timpul a trecut, iar barbatul a imbatranit. Odata, se afla prin apropiere, asa ca a venit si s-a asezat sub copac. Acesta l-a intrebat: „Ce pot face pentru tine? Ai venit dupa foarte, foarte mult timp.”
Batranul i-a raspuns: „Ce poti face pentru mine? As vrea sa ajung intr-o tara indepartata, sa castig si mai multi bani. Pentru asta am nevoie de o barca.”
Fericit, copacul i-a raspuns: „Taie-mi trunchiul si fa-ti o barca din el. As fi extrem de fericit sa devin barca ta si sa te ajut sa mergi astfel in tara aceea indepartata, pentru a castiga mai multi bani. Dar, te rog, ai grija de tine si intoarce-te cat mai repede. Voi astepta de-a pururi intoarcerea ta.”
Omul a adus un fierastrau, a taiat trunchiul copacului, si-a facut o barca din el si a plecat.
Acum, din copac nu a mai ramas decat radacina, dar el a continuat sa astepte cu rabdare intoarcerea celui iubit. A asteptat mereu si mereu, constient insa ca nu mai avea nimic de oferit. Poate ca barbatul nu se va mai intoarce niciodata. Egoul nu se duce decat acolo unde are ceva de castigat.
Odata, m-am asezat langa ciot. Acesta mi-a soptit: „Am un prieten care a plecat departe si nu s-a mai intors. Ma tem sa nu se fi inecat, sau sa nu se fi ratacit. Poate ca s-a pierdut in tara aceea indepartata. Poate ca nici macar nu mai este in viata. O, cat mi-as dori sa aflu vesti de la el! Ma apropii de sfarsitul vietii, asa ca tot ce mi-as dori ar fi sa aflu vesti despre el. Atunci as muri linistit. Dar stiu ca nu ar mai veni nici daca mi-ar auzi strigatul, caci nu mai am nimic sa-i ofer, iar el nu intelege decat acest limbaj”.
Egoul nu intelege decat limbajul acceptarii. Iubirea vorbeste limbajul daruirii

[tudor]

Cum sa te bucuri de viata?




De ce oare, in conditiile in care tehnologia evolueaza extrem de rapid si apar din ce in ce mai multe dispozitive care se presupune ca ne ajuta sa scutim timp, omul modern este mai coplesit si mai agitat decat oricand? De ce oare nu reusim sa incetinim ritmul si sa ne bucuram cu adevarat de clipa prezenta? De ce oare permitem vietii sa treaca pe langa noi fara sa-i fi gustat dulceata?

Societatea moderna este plina de cerinte. Desi tehnologia evolueaza, sarcinile se multiplica, iar omul este nevoit sa se adapteze din mers. Nu ne invata nimeni cum sa facem fata ritmului alert, si uneori, in disperarea noastra, pare ca nici timpul nu mai are rabdare. Plecam grabiti catre serviciu fara a ne mai bucura de frumusetea diminetilor, sarim peste pauzele care ni se cuvin pe deplin, uitam de prieteni, de relaxare, si ne transformam in robotei setati sa faca zilnic acelasi lucru. Nu este de mirare ca cei mai multi dintre noi sunt lipsiti de energie si se chinuie sa supravietuiasca. Oamenii nu mai stiu cum sa regaseasca farmecul vietii.

Daca te afli in aceasta situatie, daca simti ca spiritul tau este inabusit si functionezi pe modulul de pilot automat, atunci trebuie sa stii ca te poti bucura din nou de viata astfel:

Fa mai putin. Este greu sa incetinesti ritmul cand incerci sa rezolvi un milion de lucruri. Alege constient sa duci la indeplinire mai putine sarcini, concentreaza-te asupra obiectivelor cu adevarat importante, care iti aduc satisfactii, si renunta la restul. Invata sa spui “nu” intr-un mod diplomat, atunci cand ti se cere sa preiei mai multe responsabilitati carora nu crezi ca vei reusi sa le faci fata.

Fii prezent. Nu este suficient doar sa incetinesti ritmul, este necesar sa inveti sa traiesti cu adevarat clipa prezenta. Asta presupune ca, de fiecare data cand te surprinzi gandindu-te la ceva ce trebuie sa faci, sau la ceva ce deja s-a intamplat ori s-ar putea petrece, sa te readuci usor in prezent. Concentreaza-te asupra a ceea ce se intampla acum, asupra actiunilor tale, asupra mediului si asupra celor din jur. E nevoie de exercitiu, dar este un pas esential daca iti doresti sa iesi din starea de amorteala si sa traiesti viata cu intensitate.

Deconecteaza-te. Smartphone-urile ne permit sa ramanem conectati cu oamenii din intreaga lume, oriunde, oricand. Iar asta nu este neaparat un lucru rau. Dar daca ai tendinta de a accesa retelele de socializare si chat-urile in mod constant, atunci probabil ar fi mai util sa te deconectezi. Nu lasa tehnologia sa te controleze, ea este creata de oameni si ar trebui sa fie controlata de oameni. Asadar, elimina distractiile de acest fel si concentreaza-te asupra lucrului pe care il ai de indeplinit.



Concentreaza-te asupra oamenilor. Se intampla adesea ca, atunci cand petrecem timp cu familia, cu prietenii ori cu colegii, sa nu fim cu adevarat langa ei. Mintea ne zboara la lucrurile pe care le avem de facut, accesam retelele de socializare, cautam informatii pe internet. Credem ca ii ascultam pe cei de langa noi, dar in realitate ne gandim la propria persoana si la ceea ce are legatura cu noi. Din nou, este necesar sa faci un efort constient de a inchide usa lumii exterioare si de a fi atent la cei de langa tine. Asta presupune nu doar a te intalni cu oamenii, ci a te conecta cu adevarat cu ei.

Apreciaza natura. Multi dintre noi isi petrec majoritatea timpului inchisi intr-un birou, intr-o camera, in masina, sau in mijloacele de transport in comun. Rareori avem ocazia de a sta in mijocul naturii. Si daca totusi suntem afara, in mare parte vorbim la telefon. Inlocuieste acest obicei cu unul care iti aduce beneficii. Iesi in natura si observa ceea ce te inconjoara, respira aerul proaspat, asculta murmurul apei si bucura-te de verdeata. Plimba-te, inoata, simte vantul, simte apa, simte pamantul, simte viata! Incerca sa faci asta zilnic, alaturi de persoanele dragi. Starea ta de spirit se va inbunatati considerabil.

Manaca incet. De multe ori timpul pe care il acordam pentru servirea mesei este foarte limitat. Intotdeauna avem cate ceva mai important de facut si nu ne putem bucura cu adevarat de hrana. Incearca sa mananci incet, apreciaza savoarea si textura mancarii. Daca vei proceda astfel, atunci vei remarca faptul ca te simti satul cu mai putin, iar gustul mancarii este mai intens.

Gaseste placerea in orice. Exista activitati pe care nu le agream, pentru ca noi alegem sa nu ne placa. De multe ori avem tendinta de a vedea doar partea negativa a activitatilor in care suntem implicati. Poti gasi placerea in orice, alegand sa fii prezent si sa iti activezi toate simturile. Sigur ca nu ne place sa spalam vasele, dar am putea sa ne bucuram de senzatia pe care apa o lasa pielii, de spuma, de mirosul placut de detergent. Acest obicei iti va face garantat viata mult mai frumoasa.

Tu cum te bucuri de viata?
Daca ti-a placut ce ai citit, daca esti pasionat de dezvoltare personala si esti insetat de evolutie, atunci viziteaza-ne pe http://www.artaeducatiei.com, un loc virtual securizant care promoveaza fericirea si echilibrul emotional. Te invit sa zburam impreuna spre culmi!

[tudor]

Pentru că obţinem o stare de bine

La prima vedere ăsta nu pare un motiv suficient de bun pentru a căuta fericirea, dar gândeşte-te. Oare când obţii cel mai uşor un lucru? Oare cum poţi să acţionezi cât mai eficient pentru a-ţi face viaţa mai fericită, şi a face şi viaţa celorlalţi mai fericită? Este atunci când ai o stare de bine, atunci când ai o stare pozitivă, atunci când ai energie, atunci când eşti fericit. Aşa-i? Atunci dă-ţi voie să fii fericit!

Pentru că atunci când nu acţionezi, eşti distras (adică pierzi timpul)
Cu atât de multe evenimente care au loc azi în întreaga lume, este foarte uşor să fii distras, să uiţi de adevăratele scopuri. Fiind distras, uiţi să acţionezi pentru atingerea scopurilor, şi te trezeşti că ai pierdut timpul fără să obţii nimic.
Cel mai rapid mod de a-ţi transforma viaţa în bine este să acţionezi aşa încât să te simţi mai bine. Ne simţim cel mai bine atunci când trăim în armonie cu ceilalţi, când suntem fericiţi, când îi ajutăm. Aşa că descoperă chiar azi ceea ce te face fericit, şi acţioneaza în consecinţă!

Pentru că ai dreptate
“Dacă crezi că poţi, sau dacă crezi că NU poţi, în ambele cazuri ai dreptate“.
Acest faimos citat din Henry Ford o spune direct.
Gândirea nostră poate fi una dintre cele mai fundamentale limitări ale capacitătii noastre de a fi fericiţi. Aşa că spune-o tare şi cu convingere: este foarte bine să fiu fericit!

Pentru că asta eşti
Suntem făcuţi din esenţa celei mai pure fericiri, este deci natural să fim fericiţi. Dar, undeva pe lungul drum al vieţii, am fost păcăliţi să credem că trebuie să ne câştigăm dreptul la fericire, trebuie să merităm această fericire.
“Fiecare dintre noi, indiferent de avere, poziţie socială, vârstă sau religie, avem tot ceea ce ne trebuie pentru a fi fericiţi şi împliniţi. Cea mai mare minciună din civilizaţia noastră este cea care spune că eşti incomplet, şi că îţi trebuie ceva din afara ta (ceva ce nu ai) pentru a fi fericit“. Gurucharan Singh Khalsa
Fericirea este dreptul nostru dat prin nastere, este natura noastră, este ceea ce noi suntem cu adevărat.

Pentru că poţi
Dacă poţi învăţa să-ţi menţii propria fericire, indiferent de ceea ce se petrece în jurul tău, atunci poţi într-adevăr să îi ajuţi pe ceilalţi, poţi să devii un izvor de fericire.
Renunţă la ideea complet greşită că tu nu poţi să faci mai nimic. Această idee te blochează înca înainte de a face primul pas, aşa că nu îţi este de niciun folos.
Conectează-te la ceea ce valorează cel mai mult pentru tine, descoperă-ţi aceste preferinţe naturale. Găseşte moduri de a te împlini în aceste direcţii. Astfel, te vei simţi împlinit şi îi vei putea ajuta şi pe alţii.

A fi fericit este cea mai bună cale de a trăi şi de a ajuta acestă lume!

Posted on 9 septembrie 2012
http://drumuricatretine.wordpress.com/2 ... o-alegere/

[tudor]

“Singura cale de a atinge starea de fericire este iubirea în acțiune. Singura cale care conduce la suferință este teama în acțiune .” ~ Don Miguel Ruiz

Eşti îngrijorat(ă) sau stresat(ă) în legătură cu ceea ce se petrece azi în lume? Te întrebi dacă e corect să încerci să fii fericit(ă) din moment ce alţii îşi pierd slujbele, casele sau chiar sunt ucişi în alte părţi ale lumii? Dacă da, nu eşti singurul (singura).
Mulţi oameni spun că este foarte greu să menţină o atitudine pozitivă, optimistă despre viaţa lor pentru simplul motiv că sunt bombardaţi constant cu ştiri şi informaţii negative care accentuează cât de multă suferinţă este azi în lume. Unii chiar ajung să se simtă vinovaţi pentru că reuşesc să-şi îmbunătăţească calitatea propriei lor vieţi, gândindu-se că alţii suferă pierderi mari şi se confruntă cu sărăcia cruntă.

Aceste dificultăţi pare că îşi au izvorul într-o lipsă a speranţei de a îmbunătăţi viaţa celor care se află atât de departe de noi. Deşi suntem profund mişcaţi de compasiunea faţă de ceilalţi, exagerarea în “suferinţa empatică” ne face mai mult rău decât bine.

Calea fericirii

Realitatea este că această capacitate de a menţine propria fericire deşi în jurul tău pare că întreaga lume se scufundă şi se dezumanizează, este o importantă calitate prin care poţi acţiona spre binele comun. Iată de ce:

Pentru că “suferinţa empatică” face mai mult rău decât bine
Atunci când citeşti sau afli ştiri proaste, cum te simţi?
Atunci când te focalizezi pe ideea că întreaga lume se prăbuşeşte, că există multă suferinţă şi tristeţe în lume, este foarte greu să nu fii îngijorat, trist sau chiar deprimat. Şi chiar, ce poţi face tu din moment ce eşti aşa de trist? Nu prea multe, asta e sigur. Este mult mai bine (şi pentru ceilalţi) ca să fii fericit şi optimist!

Pentru că suferinţa ta nu ajută pe nimeni (nici măcar pe tine)
Dacă ai înceta să respiri, oare ar fi mai mult aer pentru ceilalţi? Acelaşi lucru este valabil şi pentru propria ta fericire şi pace a minţii. Poţi să găseşti măcar o ocazie în care atunci când erai trist, supărat sau furios, ai ajutat astfel (prin starea ta negativă) pe cineva în a-şi dobândi fericirea? Totdeauna dăruieşti celorlalţi doar ceea ce tu însuţi ai deja din plin. De aceea este foarte bine să fii fericit!

Pentru că fericirea şi pacea ta ajută cu adevărat pe ceilalţi
Menţinerea unui cadru mental pozitiv şi fericit îţi permite să fii mult mai eficient în a obţine ceea ce este important pentru tine în viaţă. Te ajută să ai capacitatea de a servi pe ceilalţi, şi astfel ajuţi în a face lumea mai bună, pentru toţi. De aceea este foarte bine să fii fericit!

Pentru că fericirea ia naştere din fericire
Împărtăşirea tristeţii nu diminueaza tristeţea celuilalt, dar împartăşirea fericirii îl poate face pe celălalt fericit. Gândeşte-te puţin. Aminteşte-ţi ultima dată când fiind cu cineva erai fericit. Cu siguranţă a fost un moment frumos pentru tine, aşa-i? Fericirea era atunci pretutindeni, aşa-i? Până la urmă, fiecare dintre noi dorim să fim fericiţi, şi suntem atraşi în mod natural către acele condiţii si conjuncturi de viaţă care ne permit să fim fericiţi. De aceea este foarte bine să fii fericit!

Pentru că atenţia ta hrăneşte
Atunci când, în mod conştient şi consecvent, îţi focalizezi atenţia spre a fi fericit, cu siguranţă vei găsi mai multă fericire, şi mai repede! Aici nu e vorba de cine ştie ce “magie”. Pur şi simplu aşa funcţionează mintea. Ea ne aduce mai aproape aspectul pe care ne focalizăm atenţia. Şi din moment ce vrem să fim fericiţi, atunci este esenţial să ne concentrăm atenţia asupra activităţilor şi mai ales a gândurilor care contribuie la fericirea noastră.