Copiii Adulţi ai Alcoolicilor(CAA)

[Relus]

Cum majoritatea dintre noi avem copii,cred ca putem aborda o tema despre copiii alcoolicilor.
Copiii Adulţi ai Alcoolicilor(CAA)
Această prezentare descrie tiparele de comportament ale copiilor proveniţi din familiile în care există alcoolism. Scopul este de a ajuta pacienţii să-şi identifice aceste tipare şi modul în care le-a afectat până atunci viaţa lor. Această prezentare are ataşat un material despre felul în care putem evita perpetuarea acestor tipare la copii noştri.

- De unde venim?
Indiferent de situaţiile particulare, de cum "arăta acasă", existenţa în familia noastră a cuiva care avea probleme cu alcoolul face ca vieţile noastre să semene mai mult decât ne-am aştepta.

- Viaţa de acasă.
Chiar dacă evenimentele specifice pot să difere, anxietatea şi tensiunea sunt prezente mereu. Urmează remuşcări şi durere. Incertitudine. Inconsistenţă. Lipsa de reguli, în afară de "nu vorbi, nu simţi, nu avea încredere". Comportamente neprevăzute. Frustrare. Iritabilitate. Neîndeplinirea rolurilor şi sarcinilor ce depind de acestea. Minciuni. Îngrijorări. Confuzie. Neîncredere. Ruşine. Vinovăţie. Stimă de sine scăzută.
- Şcoală - funcţie de roluri.
- Prieteni. Prietenii întrerupte. Neputinţa / neştiinţa de a mai lega relaţii. Absenţa subiectelor de discuţie (nu poţi vorbi cu ei ce te interesează / te doare pe tine). Teama că ei ar putea afla adevărul despre familia ta. Ruşine atunci când asta se întâmplă. Probleme cu părinţii prietenilor la care te refugiezi uneori. Neputinţa de a participa împreună cu ceilalţi la diferite evenimente. Inadecvare. Izolare.

Ce ni se întâmplă acum?

Copilul creşte şi devine adult din punct de vedere fiziologic. Asta nu presupune implicit şi maturizarea psihic-emoţională.

Tu cum eşti acum? Următoarele afirmaţii nu sunt făcute pe baza unor studii ştiinţifice, ci pe baza experienţei proprii a copiilor adulţi ai alcoolicilor. E posibil ca nu toate să ţi se potrivească. Sau, poate, au apărut modificări în timp. Îţi sugerăm însă să le explorezi, să vezi în ce măsură te regăseşti în ele şi în ce măsură identificarea lor te poate ajuta să faci o schimbare în bine.

1. Copiii adulţi ai alcoolicilor ghicesc ce înseamnă "normalul".
C.A.A. nu au experienţă în ce înseamnă "normal" - oricum, e un concept destul de vag. De aceea, în momentul în care ajungem să facem Pasul 2 în AA sau Al-Anon, credem cu adevărat în faptul că avem nevoie de o "redare a sănătăţii mentale".
Confuzia noastră e similară cu cea a homosexualilor care îşi petrec o mare parte din timp încercând să ghicească cum s-ar simţi dacă ar fi "normali".
C.A.A. se îngrijorează şi sunt confuzi în legătură cu lucruri despre care cred că ceilalţi nu se îngrijorează. Mai mult, din teama de a nu arăta "prost", noi nu avem nici libertatea de a pune întrebări, astfel încât nu aflăm niciodată cum stau, de fapt, treburile.
În acelaşi timp, ceea ce alţii consideră a fi bizar şi ieşit din comun, nouă ni se par a fi normal. Chiar dacă existau zile care păreau a fi "normale", cu siguranţă ele nu erau “tipice”, ca ale celorlalţi.
Pentru a scăpa de haosul vieţii de zi cu zi, mulţi dintre noi evadăm într-o lume fantastică: "cum ar arăta casa noastră dacă… cum s-ar purta mama cu tata dacă… ce aş putea să fac dacă… " Chiar dacă aceste fantezii pot avea şi un rol salvator în supravieţuirea noastră, ele contribuie la confuzie.
Multe dintre serialele TV prezintă o viaţă de familie perfectă în care totul se termină, în cele din urmă, cu bine; asta ne face să presupunem că toţi trăiesc aşa, când de fapt nu avem de unde să ştim cum e viaţa celorlalţi atâta timp cât nu locuim împreună. Practic, noi nu avem nici o noţiune, nici un punct de referinţă despre ce înseamnă o viaţă sau o familie normală (exemplul băiatului de 13 ani adus de către părinţii săi - ambii alcoolici în recuperare şi ambii C.A.A. - la consiliere, pentru a descoperi ulterior - spre marea lor mirare - că, de fapt, fiul lor nu era decât un adolescent normal şi că făcuseră o treabă foarte bună în educarea lui).
La fel, nu ştim ce e OK să spunem sau să simţim.
Ruperea cercului vicios…
- “Normalul” nu e decât un mit pe baza căruia ne stabilim anumite idealuri nerealiste care ne fac viaţa dificilă; termenii de “funcţional şi disfuncţional” sunt mai adecvaţi şi se referă la a descoperi ce ni se potriveşte nouă, ce e confortabil şi realist pentru noi şi pentru familia noastră.
- Tendinţa noastră e de a evita conflictul şi confruntarea; primul pas e de a înţelege ce anume se întâmplă în noi, ce simţim şi de a confrunta realitatea şi a înţelege că la construirea ei participăm atât noi, cât şi cei interesaţi să ne ajute în dezvoltarea noastră.

2. Copiii adulţi ai alcoolicilor au dificultăţi în a desfăşura un proiect de la început până la sfârşit.
Copilăria a fost marcată de promisiuni nerespectate, de amânarea treburilor casei, de lipsa comunicării şi absenţa planificării activităţilor, astfel încât aceste abilităţi nu se formează.
Ruperea cercului vicios…
- Trebuie să stabilim dacă chiar suferim de “amânare” sau doar de lipsa informaţiilor cu privire la cum să facem ceva. Pentru asta, putem să încercăm să înţelegem ce “sistem” au ceilalţi şi cum ne putem dezvolta noi sistemul nostru, în funcţie de trăsăturile noastre. Câţiva paşi: stabilirea ideii, analiza realismului ei, care sunt paşii ce trebuie urmaţi, cât timp ar dura îndeplinirea lor, ce piedici ar putea apărea, când e cel mai bun timp pentru noi să facem acele lucruri. Nevoia de grandomanie şi de perfecţiune pot fi alte piedici în îndeplinirea acţiunilor noastre. La fel, uneori reacţionăm mai bine în situaţii de criză decât atunci când avem la dispoziţie o perioadă mai lungă de timp pe care nu ştim cum să o administrăm.

[Alex-codep]

Tot ce face un parinte, lasa urme in viata copiiilor lui.Vreau sa subliniez cat e de important felul in care ne ingrijim viata, si mai ales bolile(dependente si codependente), pentru familiile noastre.Si mie mi se intampla uneori sa uit acest lucru uneori, dar cand aud de cazuri precum cel de care voi vorbi in randurile de mai jos, realizez iar si iar, ca "parintele mananca agurida, iar copilului i se strepezesc dintii".

Cred ca toata lumea a auzit de Withney Houston, catreata americana cu o voce extrem de frumoasa, care a murit acum trei ani.A fost gasita in cada, inecata, din cauza unei supradoze.Era dependenta si codependenta.Fostul ei sot, Bobby Brown, era ca si ea, drogodependent.De fapt, mama cantaretei l-a acuzat ca el ar fi impins-o spre consumul de droguri si s-a impotrivit de la inceput relatiei dintre ei.Au avut impreuna o fetita, Bobbie Kristina.Spun "au avut", pentru ca tanara de 23 de ani a fost gasita, zilele trecute, inconstienta in cada(la fel ca mama ei)...Se pare ca a vrut sa se sinucida.A fost cateva zile in coma cerebrala, dupa care medicii au hotarat ca nu mai pot face nimic pentru ea...Ca si parintii ei, a fost dependenta de droguri si codependenta(avand un logodnic a carui adictie au fost tot drogurile).

Dumnezeu sa ii ajute in zilele astea cumplite pe membrii familiei lor, iar noi sa ne reamitim ca fiecare fapta a noastra are consecinte in mod direct asupra copiiilor nostri.

[curieroy]

fumat iata ca am un an si 7 luni de cand m-am lasat! Si mai ales nu incercati cu tigarea electronica, mai bine fumati in continuare!

[george44]

De ce curyeroi,ce are Tigara electronica?

[george44]

sunt george,spune-mi te rog ce stii despre tigara electronica ,despre efectele adverse...mi-am luat una cu intentia sa ma las de fumat si cred ca tu ma poti ajuta....multumesc anticipat,ai toata consideratia mea!