021/9335 ALCOLINE ALIAT - Linie de asistenta pentru lupta cu dependenta de alcool. Informatii si sprijin pentru persoanele cu probleme legate de consumul de alcool si apropiatii acestora oferite de profesionisti si fosti dependenti. Luni-Vineri 10.00-17.00. Tarif normal.

VIAŢA FAMILIEI DE ACUM ÎNAINTE

Avatar utilizator
tudor
Veteran
Veteran
Mesaje: 3642
Membru din: 10 Dec 2009, 22:06
Zile de abstinență: 14,04,2008
Ani de abstinență: 10 ani
Localitate: Bucuresti
Contact:

VIAŢA FAMILIEI DE ACUM ÎNAINTE

Mesaj de tudor »

VIAŢA FAMILIEI DE ACUM ÎNAINTE
Femeile din familiile noastre v-au prezentat, în capitolul pre¬cedent, câteva sugestii în legătură cu atitudinea pe care o poa¬te lua soţia faţă de soţul aflat în etapa însănătoşirii, lăsându-vă poate cu impresia că el trebuie învelit în vată şi urcat pe un pie¬destal. Numai că, pentru ca readaptarea la o viaţă normală de fa¬milie să reuşească, procedeul este exact invers. Este bine ca toţi membrii familiei să se afle pe un teren comun de toleranţă, înţelegere şi iubire.
Aceasta implică un proces de dezumflare a orgoliului. Al¬coolicul, soţia, copiii, socrii - toţi au, mai mint ca sigur, ideile lor fixe despre ce atitudine ar trebui să aibă familia faţă de ei. Fiecare are interesul ca dorinţele sale să fie respectate. Considerăm că, din ce un membru al familiei pretinde mai mult ca ceilalţi să lase de la ei, din aceea se creează mai multe resentimente din partea acestora fie atmosfera devine încărcată de discordie şi nefericire.
Şi anume de ce? Nu cumva deoarece fiecare vrea să joace ro¬lul principal? Nu cumva fiindcă fiecare doreşte să reorganizeze viaţa de familie după propriile sale idei? Nu cumva fiindcă, in¬conştient, fiecare încearcă să vadă ce poate obţine de la familie, în lot de ce ar putea dărui el însuşi?
Încetarea băutului nu este decât primul pas de ieşire dintr-o stare extrem de tensionată şi anormală. Cum ne spunea un doctor, "Ani de zile trăiţi alături de un alcoolic transformă orice soţie sau copil într-o persoană nevrotică. Într-o anumită măsură, întreaga familie este bolnavă". Familiile trebuie să înţeleagă de la început că noul drum nu va fi tot timpul sub un cer fără nori; că fiecare, la rândul său, va avea momente în care îl vor durea picioarele sau în care se va abate de la drum şi că îi vor apărea în tale scurtături şi ocolişuri ispititoare, pe care se poate uşor rătăci.
Permiteţi-ne acum să vă arătăm câteva dintre obstacolele peste care va da familia şi să vă sugerăm căi pentru evitarea acestora ¬sau chiar pentru transformarea lor în ceva folositor.
Membrii familiei alcoolicului îşi doresc fierbinte să se simtă iar fericiţi şi în siguranţă. Ei îşi amintesc cum era pe vremea în care tata era prosper, afectuos şi atent. Viaţa actuală este compa¬rată cu viaţa de atunci şi, dacă nu se ridică la acelaşi nivel, familia se consideră nefericită.
Încrederea familiei în tăticu' este mare. Zilele bune de altădată se vor întoarce curând, îşi spun toţi. Uneori, ei au pretenţia ca tă¬ticu' să aducă înapoi acele zile numaidecât, considerând că Dum¬nezeu le datorează această răsplată aşteptată de atâta timp! Din păcate, capul familiei a petrecut ani de zile distrugându-şi servi¬ciul, sentimentele de afecţiune, prieteniile, sănătatea - toate aces¬tea fiind acum dărâmate sau îngropate în ruină. Va fi nevoie de timp pentru reconstrucţie. Noul edificiu va fi, până la urmă, mai frumos decât cel vechi, dar construirea lui necesită ani de zile.
Tatăl ştie că el este de blamat; s-ar putea să aibă nevoie de ani de muncă pentru a se restabili financiar, dar nu trebuie să i se scoată ochii pentru aceasta. Poate că nu va mai ajunge niciodată să câştige la fel de mulţi bani ca înainte. Dacă familia este înţe¬leaptă, îl va admira pentru ceea ce încearcă să fie, nu pentru ceea ce încearcă să câştige.
Din când în când, amintiri neplăcute vor înnegura prezentul, pentru că aproape fiecare alcoolic poartă marca escapadelor din vremea băutului, fie ele comice, umilitoare, ruşinoase sau tragice. Primul impuls este acela de a îngropa aceste amintiri sub podeaua unei pivniţe întunecoase şi de a zăvorî uşa cu zece lacăte. Unele fa¬milii cred că un viitor fericit nu este posibil decât dacă se dă uitării tot trecutul. Noi considerăm că acesta este un punct de vedere egocentric şi în direct conflict cu noul mod de viaţă.
ImagineOLD Tudor
-E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra." - Jules RenardImagine
Avatar utilizator
tudor
Veteran
Veteran
Mesaje: 3642
Membru din: 10 Dec 2009, 22:06
Zile de abstinență: 14,04,2008
Ani de abstinență: 10 ani
Localitate: Bucuresti
Contact:

Re: VIAŢA FAMILIEI DE ACUM ÎNAINTE

Mesaj de tudor »

Lord remarca odată, plin de înţelepciune, că experienţa este lucrul cel mai valoros în viaţă. Este adevărat, dar numai dacă suntem dispuşi să învăţăm din experienţele trecute. Nu ne vom maturiza decât dacă ne vom recunoaşte şi corecta greşelile, astfel ca ele să devină bunuri de preţ. Trecutul alcoolicului devine astfel bunul cel mai de preţ al familiei şi adesea este singura ei avere!
Acest trecut dureros poate fi de o valoare infinită pentru fami¬liile care încă se mai luptă cu problema alcoolismului. Conside¬răm că fiecare familie uşurată de acea povară datorează ceva acelora care o mai poartă încă pe umeri şi, atunci când ocazia o cere, este bine ca fiecare membru al familiei respective să aibă bunăvoinţa de a se referi la greşelile trecute, oricât de dureroase. Arătându-le altora, care mai suferă, cum am fost noi înşine ajutaţi, ajungem să cunoaştem valoarea reală a vieţii noastre de acum. Gândiţi-vă mereu la faptul că, pus în grija lui Dumnezeu, întune¬catul nostru trecut este un bun de preţ maxim - cheia vieţii şi feri¬cirii altora, cu care puteţi para moartea şi mizeria lor.
Este adevărat că trecutul poate fi dezgropat pentru a adânci răni şi a crea o adevărată molimă de supărări. De pildă, se cunosc situaţii în care ambii soţi au avut aventuri amoroase. Cu primul val al experienţei spirituale, cei doi îşi iartă reciproc păcatul şi se simt iar apropiaţi. Miracolul reconcilierii este la un pas de ei. Dar, la cine ştie ce provocare, cel întărâtat dezgroapă morţii şi împrăştie scheletele cu mare mânie. Unii dintre noi au trecut prin asemenea situaţii şi declară că sunt foarte dureroase. Unele cupluri au fost nevoite să se despartă pentru o vreme, până când a putut fi recâştigată bătălia împotriva amorului rănit iar lucrurile au putut fi privite dintr-o perspectivă nouă. În majoritatea cazurilor, alcoolicul a supravieţuit acestui chin fără să recidiveze, dar nu în toate. De aceea, considerăm că întâmplările din trecut nu se dis¬cută, decât dacă dezgroparea lor serveşte unui scop sănătos şi util.
Familiile Alcoolicilor Anonimi au puţine schelete ascunse prin dulapuri. Fiecare ştie problemele alcoolice ale celorlalţi.
Oriunde altundeva, în viaţa obişnuită, aceasta ar aduce necazuri de nedescris, bârfe scandaloase, râs pe seama celor în cauză şi tendinţa de a profita de informaţii intime. Aşa ceva se întâmplă foarte rar printre noi. Vorbim mult unii despre alţii, dar aproape întotdeauna într-un spirit de iubire şi toleranţă.
Un alt principiu pe care îl respectăm cu mare grijă este acela de a nu povesti experienţele intime ale altei persoane, decât dacă suntem siguri că o facem cu aprobarea celui implicat. Considerăm că este mai bine, când se poate, să ne limităm la povestea noastră proprie. Când un om se critică pe sine sau râde de propriile defecte, efectul asupra celorlalţi este pozitiv, în timp ce critica sau ridiculizarea venite de la altcineva au efectul contrar. Membrii oricărei familii ar trebui să fie foarte atenţi în această privinţă, deoarece cea mai mică remarcă nedelicată sau imprudentă produce adesea furtuni violente. Alcoolicii sunt oameni sensibili, acesta fiind un handicap a cărui corectare poate cere mult timp.
Numeroşi alcoolici sunt entuziaşti şi oameni ai extremelor. La începutul reînsănătoşirii, alcoolicul porneşte într-una din următoarele două direcţii: fie că se aruncă frenetic în încercările de a se reface financiar, fie că este atât de încântat de noua sa via¬ţă, încât nu vorbeşte decât despre ea şi nu se poate gândi la nimic altceva. În ambele cazuri, se nasc anumite probleme de familie. Avem o foarte bogată experienţă în această sferă.
Considerăm că este periculos să ne aruncăm cu capul înainte în rezolvarea problemei economice. Familia va fi şi ea afectată, la început în mod plăcut, toţi crezând că necazurile financiare se vor sfârşi curând iar apoi, mai puţin plăcut, când se simt neglijaţi. Peste zi, tăticu' este ocupat iar seara este obosit. Nu se prea ocupă de copii şi se irită când i se reproşează defectele. Dacă nu e iritat, este posomorât sau agasant, nu vesel şi plin de afecţiune cum şi-ar dori familia să fie. Mama se plânge că nu-i acordă suficientă aten¬ţie. Toţi sunt dezamăgiţi şi deseori o arată pe faţă. Asemenea plân¬geri încep să ridice bariere, pentru că el este foarte încrâncenat în preocupările de recuperate a timpului pierdut, de refacere a averii şi de recâştigare a reputaţiei şi consideră că face bine ce face.
Numai că uneori soţia şi copiii sunt de o altă părere. După ani de zile în care au fost neglijaţi şi maltrataţi, ei consideră că tata le datorează mai mult decât le dă. Vor ca el să le state multă afecţiu¬ne, să le redea bucuriile cunoscute pe vremuri, când nu ajunsese să bea abuziv şi să state că are remuşcări pentru cât au avut ei de suferit. Dar tata nu este prea generos cu toate acestea şi re¬sentimentele cresc; el devine şi mai puţin comunicativ iar uneori explodează dintr-un fleac. Familia este dezorientată şi îl critică pentru că nu urmează cum trebuie programul spiritual.
O asemenea situaţie poate fi evitată. Atât tatăl cât şi restul familiei se înşeală în felul în care gândesc, deşi toţi au motivele lor să creadă ceea ce cred. Discuţiile în contradictoriu nu ajută la nimic, dimpotrivă, agravează momentul de impas. Familia trebuie să priceapă că, deşi sănătatea lui s-a îmbunătăţit, tata este tot în convalescenţă. Este bine să fie recunoscători pentru că mai este viu şi abstinent; să îl laude pentru progresul pe care l-a făcut; să-şi amintească mereu că băutul a creat tot soiul de stricăciuni a căror reparare poate cere timp îndelungat. Dacă înţeleg aceste lucruri, ei nu vor mai pune la suflet perioadele lui de iritare, deprimare sau apatie, care, dacă există toleranţă, iubire şi înţelegere spirituală, vor dispărea încetul cu încetul.
ImagineOLD Tudor
-E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra." - Jules RenardImagine
Avatar utilizator
tudor
Veteran
Veteran
Mesaje: 3642
Membru din: 10 Dec 2009, 22:06
Zile de abstinență: 14,04,2008
Ani de abstinență: 10 ani
Localitate: Bucuresti
Contact:

Re: VIAŢA FAMILIEI DE ACUM ÎNAINTE

Mesaj de tudor »

Capul familiei trebuie să-şi amintească mereu că el este prin¬cipalul responsabil pentru necazurile abătute asupra familiei şi că n-o să-i ajungă tot restul vieţii, ca să le poată drege. Dar trebuie să vadă şi pericolul concentrării excesive asupra refacerii financiare. Deşi această refacere este posibilă pentru mulţi dintre noi, am descoperit că nu putem pune banii pe primul loc. În ce ne priveş¬te, bunăstarea materială a venit întotdeauna în urma progresului spiritual şi niciodată înainte.
Deoarece viaţa familiei a avut cel mai mult de suferit, este bine
ca omul să-şi concentreze eforturile în această direcţie, pentru că nu prea are şanse în nici o alta, dacă nu începe să-şi arate lipsa de egoism şi iubirea în propriul cămin. Ştim că multe soţii şi multe familii Sunt dificile, dar cine se află pe calea refacerii din alcoolism trebuie să tină mine că a avut o contribuţie majoră la această stare.
Pe măsură ce fiecare membru al unei familii în care abundă resentimentele începe să-şi vadă propriile defecte şi să şi le recu¬noască în faţa celorlalţi, se pun bazele unor discuţii cu folos. Aceste discuţii Sunt constructive dacă se pot purta fără contraziceri înfierbântate, auto-compătimire, auto-justificări sau critici pline de resentimente. Încetul cu încetul, mama şi copiii vor vedea că au pretenţii prea mari iar tata va vedea că dă prea puţin. Principiul lor călăuzitor va fi acela de a da, nu de a obţine.
Să presupunem acum că tata trece de la bun început printr-o puternică experienţă spirituală şi devine peste noapte un alt om. Este un entuziast al religiei şi nu se poate concentra la nimic alt¬ceva. De îndată ce abstinenţa apare ca un dat, poate că familia îl priveşte pe tăticul cel straniu cu teamă, apoi cu iritare. Se vorbeşte despre lucruri spirituale de dimineaţa până seara. Se prea poate că tata pretinde familiei să-I găsească rapid pe Dumnezeu sau îi pri¬veşte pe ai săi cu o uimitoare indiferenţă, el considerându-se dea¬supra celor lumeşti. Poate că îi spune soţiei, care a fost credin¬cioasă toată viaţa, că ea habar n-are ce este credinţa şi că ar fi bine să îmbrăţişeze genul lui de spiritualitate, până nu-i prea târziu.
Când tata se poartă astfel, reacţia celor din familie poate fi ne¬favorabilă. Unii dintre ei devin geloşi pe Dumnezeul care a furat afecţiunea tăticului. Deşi sunt recunoscători că nu mai bea, poate că nu le place ideea că Dumnezeu a săvârşit miracolul pe care ei nu l-au putut săvârşi, uitând adesea că tăticu' nu putea fi ajutat de nici o putere omenească. Poate că nu înţeleg de ce toată iubirea şi tot devotamentul lor nu l-au îndreptat pe tata. La urma urmelor, îşi zic în sinea lor, el nici măcar nu dovedeşte cine ştie ce virtuţi spirituale, pentru că poartă grija întregii lumi, dar îşi neglijează familia. Ce vrea să spună cu: "Dumnezeu are grijă de voi"? Oare nu a cam scrântit?
. Tata se simte de parcă ar fi gă¬sit ceva mai preţios decât aurul şi poate că va vrea să ţină o vreme averea cea nouă doar pentru el. Poate că nu înţelege chiar de la în¬ceput că abia dacă a zgâriat suprafaţa unei mine de aur, care va deveni profitabilă numai dacă el va săpa în lungul filonului tot restul vieţii şi numai dacă va da altora întregul produs.
Dacă familia cooperează, tata îşi va da repede seama că sufe¬ră de o distorsionare a valorilor. Va înţelege că balanţa maturizării lui spirituale atârnă prea mint într-o parte, că pentru un om obişnuit - ca el - o viaţă spirituală care nu include obligaţiile de familie, poate că nu este chiar aşa de perfectă cum crezuse. Dacă familia înţelege că purtarea actuală a tăticului nu este decât o fază în dezvoltarea lui, total este aşa cum trebuie. Cu ajutor din partea familiei înţelegătoare şi simţitoare, aceste capricii ale copilăriei spirituale a tăticului dispar repede.
Dacă familia condamnă şi critică, se întâmplă exact opusul. Tăticul va crede poate că, din cauza băutului, a fost mereu nevoit să se dea învins în orice discuţie în contradictoriu din trecut, dar că acum a devenit o persoană superioară, cu Dumnezeu de partea lui. Cu cât se persistă mai mult în criticarea tatălui de către fami¬lie, cu atât el se va adânci mai mult în această greşeală a sa. În loc să-şi trateze familia cum se cuvine, el se va închide şi mai mult în sine, convins că gestul este justificat spiritual.
Chiar dacă familia nu este întru total de acord cu activităţile spirituale ale tatălui, este bine ca el să fie lăsat în pace. Chiar dacă îşi neglijează într-o oarecare măsură familia şi nu-şi asumă răs¬punderile ce-i revin, este bine să fie lăsat să-şi desfăşoare acti¬vităţile de întrajutorare cu alţi alcoolici cât consideră el de cu¬viinţă. În perioada de început a convalescenţei, această muncă îi va asigura abstinenţa mai mult decât orice altceva. Cu toate mani¬festările lui, dintre care unele chiar neplăcute şi alarmante, consi¬derăm că acest gen de tătic se dezvoltă pe un fundament mult mai solid decât cel care îşi pune succesele în afaceri sau cele profesio¬nale înaintea dezvoltării spirituale, pericolul de a bea din nou fiind mai mic şi orice altceva este preferabil reîntoarcerii lui la băutură.
Aceia dintre noi care am petrecut mult timp în lumea fanteziei spirituale, ne-am dat seama până la urmă cât era de copilărească. Acea lume de vis a cedat local simţului profund al unui stop în viaţă iar noi am devenit din ce în ce mai conştienţi de puterea lui Dumnezeu în existenţa noastră. Am ajuns la credinţa că EI vrea să ne păstrăm capul în nori, cu El, dar să avem picioarele ferm stabi¬lite pe pământ, unde se află camarazii noştri de drum şi unde tre¬buie să se desfăşoare munca noastră. Acestea sunt realităţile în ca¬re trăim. Nu am găsit nimic incompatibil între o experienţă spiri¬tuală puternică şi o viaţă utilă, sănătoasă şi fericită.
ImagineOLD Tudor
-E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra." - Jules RenardImagine
Avatar utilizator
tudor
Veteran
Veteran
Mesaje: 3642
Membru din: 10 Dec 2009, 22:06
Zile de abstinență: 14,04,2008
Ani de abstinență: 10 ani
Localitate: Bucuresti
Contact:

Re: VIAŢA FAMILIEI DE ACUM ÎNAINTE

Mesaj de tudor »

Şi încă o sugestie. Fie că ceilalţi au convingeri spirituale, fie că nu, ar fi foarte bine ca ei să examineze principiile după care în¬cearcă să trăiască alcoolicul din familie. Nu vor prea putea găsi motive să dezaprobe stele principii, chiar dacă alcoolicul nu reu¬şeşte să le urmeze sută la sută. Nimic nu-i va fi de mai mare aju¬tor alcoolicului care se ţine doar tangenţial de cele spirituale, de¬cât o soţie care adoptă un program spiritual sănătos şi care pune mult mai bine în practică acel program.
Se vor mai petrece şi alte schimbări în casă. Băutura l-a făcut pe tata incapabil să câştige pâinea familiei. Mama a trebuit să preia acea responsabilitate şi a făcut-o, cu eforturi eroice. Prin forţa împrejurărilor, ea a fost adesea obligată să-l trateze pe tata ca pe un copil bolnav sau capricios. Chiar şi atunci când el voia să-şi afirme autoritatea, n-o putea face, pentru că băutura îl punea me¬reu pe picior greşit. Mama făcea toate planurile şi dădea directivele. Când era treaz, de obicei tata se supunea. În acest fel, iară vina ei, mama s-a obişnuit să fie "bărbatul din casă". Reîntors brusc la viaţă, tata începe să-şi afirme autoritatea. Şi astfel se nasc multe necazuri, care pot fi evitate dacă membrii familiei observă aceste tendinţe şi ajung la un acord amical în legătură cu ele. Băutul izolează majoritatea căminelor de lumea exterioară.
Poate că tata a abandonat de ani de zile orice activităţi normale ¬de club, datorii civice, sporturi. Se poate naşte sentimental de gelozie, atunci când se reînnoieşte interesul lui pentru asemenea lucruri. Familia crede că tata îi aparţine în exclusivitate şi, deci, că nimeni altcineva nu are dreptul să pretindă nici cea mai mică parte din acea "proprietate". În loc să-şi creeze propriile terenuri noi de activitate, copiii şi mama lor îi pretind tatălui să stea acasă şi să le umple viaţa.
Încă de la început, este necesar ca soţii să accepte cinstit fap¬tul că fiecare va trebui să lase de la sine din când în când, pentru ca familia să poată juca un rol eficient în noua viaţă. Tata va avea nevoie să petreacă mult timp cu alţi alcoolici, dar această activi¬tate trebuie să fie echilibrată. Sfera relaţiilor sociale se va lărgi şi ea va cuprinde şi oameni care nu ştiu nimic despre alcoolism iar familia se poate îngriji de satisfacerea nevoilor acestora. Viaţa localităţii cu problemele ei poate prezenta un interes nou. Chiar dacă nu există convingeri religioase în familie, poate că membrii ei vor dori să intre în contact cu grupuri religioase sau chiar să adere la unul.
Alcoolicii care i-au luat mereu în râs pe credincioşi vor putea beneficia de pe urma unor asemenea contacte. Având acum o experienţă spirituală, ei vor descoperi că au multe lucruri în co¬mun cu acei oameni, chiar dacă au păreri diferite în multe pri¬vinţe. Dacă nu intră în discuţii contradictorii pe teme religioase, alcoolicul îşi va face prieteni noi şi va găsi cu siguranţă noi căi de a fi util în mod agreabil. Împreună cu familia sa, el poate forma un punct luminos în astfel de congregaţii, aducând noi speranţe şi curaj multor preoţi, pastori sau rabini care se sacrifică pentru a ajuta zbuciumata lume în care trăim.
Ideea enunţată mai sus nu este decât o sugestie utilă. Din punctul nostru de vedere, nu este o obligaţie. Noi nu suntem o sectă religioasă şi nu putem lua decizii pentru nimeni. Este bine ca fiecare să-şi consulte propria conştiinţă.
V-am vorbit despre lucruri serioase, uneori tragice. Am prezentat aspectele cele mai dureroase ale alcoolismului. Dar noi nu suntem un grup posac. Dacă noul venit nu poate vedea bucuria şi plăcerea noii noastre vieţi, nu şi-o va dori pentru sine. Noi pu¬nem un mare accent pe bucuria de a trăi. Încercăm să nu ne per¬mitem prea mult cinism la adresa stărilor de lucruri între naţiuni şi nu cărăm pe umerii noştri necazurile lumii. Atunci când vedem pe cineva care se scufundă în mocirla alcoolismului, îi acordăm primul ajutor şi-i punem la dispoziţie ceea ce avem. Ca să-i fim de ajutor, îi povestim şi chiar retrăim amintirile acelea oribile din trecutul nostru.
Aceia dintre noi care am încercat să cărăm întreaga povară şi toate necazurile altora, am descoperit cât de repede ne puteam prăbuşi sub greutatea lor. De aceea, considerăm că voia bună şi râsul ajută mai mult. Cei care ne observă sunt adesea şocaţi de ex¬ploziile noastre de veselie, pe când vorbim despre experienţe apa¬rent tragice din trecut. De ce să nu fim veseli? Ne-am făcut bine şi ni s-a dat puterea de a-i ajuta pe alţii.
Oricine ştie că un om cu o sănătate precară sau care nu se distrează mai niciodată, nu râde prea des. Atunci, de ce să nu gus¬tăm bucuriile distracţiei, atât cât este posibil? Suntem convinşi că Dumnezeu ne vrea fericiţi, veseli şi liberi. Nu ne putem asocia celor care cred că viaţa este o vale a plângerii, deşi ea a fost aşa pentru mulţi dintre noi. Dar ne este clar că am fost creatorii propriei mizerii. Nu Dumnezeu ne-a creat-o. Evitaţi, deci, crearea deliberată a mizeriei, dar, dacă se ivesc necazuri, consideraţi-le a fi nişte ocazii în care să dovediţi cu bucurie atotputernicia Lui.
Şi acum despre sănătate. Tot aşa precum nici starea de deprimare şi gândirea tulbure nu dispar cât ai clipi, nici un trup grav pârjolit de alcool nu se reface de obicei peste noapte. Suntem convinşi că un program spiritual de viaţă contribuie enorm la refacerea sănătăţii. Noi, care ne-am refăcut după consumul abuziv de alcool, suntem nişte miracole de sănătate mintală. Dar am văzut ameliorări remarcabile şi în organismul nostru. Puţini dintre noi mai poartă unele bolii mistuitoare.
ImagineOLD Tudor
-E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra." - Jules RenardImagine
Avatar utilizator
tudor
Veteran
Veteran
Mesaje: 3642
Membru din: 10 Dec 2009, 22:06
Zile de abstinență: 14,04,2008
Ani de abstinență: 10 ani
Localitate: Bucuresti
Contact:

Re: VIAŢA FAMILIEI DE ACUM ÎNAINTE

Mesaj de tudor »

Prin aceasta nu vrem să spunem că dispreţuim măsurile omeneşti în lupta cu bolile şi pentru menţinerea sănătăţii. Dumne¬zeu a creat din abundenţă medici, psihologi şi alţi specialişti capa¬bili, de toate felurile. Nu ezitaţi să apelaţi la aceştia dacă aveţi probleme de sănătate. Cei mai mulţi se dăruiesc cu pasiune pro¬fesiunii lor şi, în consecinţă, o minte şi un corp sănătos la semenii lor înseamnă mult pentru ei. Încercaţi să ţineţi minte că, deşi Dumnezeu a creat multe miracole pentru noi, nu trebuie să neso¬cotim vreodată valoarea unui doctor sau psihiatru competent. Serviciile lor Sunt adesea indispensabile pentru tratarea unui începător în abstinenţă şi pentru supravegherea sănătăţii acestuia după tratament.
Unul dintre numeroşii medici care a avut ocazia să citească manuscrisul acestei cărţi ne-a spus că dulciurile s-au dovedit deseori de ajutor, desigur dacă nu sunt interzise din alte motive de sănătate. El era de părere ca ar fi bine ca alcoolicii să aibă mereu la ei ciocolata, care este cunoscută ca generatoare de energie ime¬diată, lucru foarte util în momentele de oboseală. EI a mai adău¬gat că, se poate ca noaptea, unii alcoolici debutanţi în abstinenţă să simtă, din când în când, ceva ca o nevoie nedesluşită dar imperioasă, care pare să treacă după consumarea unei bomboane. Mulţi am observat la noi înşine o tendinţă de a mânca dulciuri şi am găsit-o benefica.
Un cuvânt despre relaţiile sexuale. Alcoolul este un asemenea stimulent sexual pentru unii bărbaţi, încât a fost uşor să se abu¬zeze de el. Partenerii sunt uneori surprinşi când, după încetarea băutului, bărbatul tinde a fi impotent, ceea ce poate produce o criză psihică, dacă motivul rămâne neînţeles. Unii am avut o asemenea experienţă, dar, după câteva luni, am cunoscut cele mai frumoase momente intime din viaţa noastră. În cazul in care starea de impotenţă persistă, nu trebuie să ezitaţi să consultaţi un medic sau un psiholog. Nouă nu ne sunt cunoscute prea multe cazuri în care situaţia dificilă să fi durat prea mult.
S-ar putea ca alcoolicul să aibă greutăţi în restabilirea unor relaţii prieteneşti cu copiii săi. Băutul lui s-a întipărit foarte adânc în minţile lor fragede. Chiar fără să o spună pe faţă, poate că îl de¬testă cu cordialitate pentru ce le-a făcut lor şi mamei lor. Copiii pot fi uneori dominaţi de o duritate şi un cinism patetic, părând incapabili de a ierta şi uita. Aceasta poate dura multe luni după ce mama lor a acceptat noul mod de viaţă şi de gândire al tatălui.
Cu vremea ei vor vedea ca tata este un om nou şi se vor strădui să găsească o cale de a o arăta. După ce se petrece această transformare, îi puteţi invita să ia parte Ia meditaţia de dimineaţa şi atunci ei vor fi în stare să participe la discuţiile zilnice fără ciuda şi părtinire. Începând din acel moment, progresul va fi rapid, iar reunirea aceasta va fi urmată de rezultate adesea minunate.
Indiferent dacă familia îmbrăţişează sau nu metoda spirituală, alcoolicul trebuie s-o facă, dacă vrea să se însănătoşească; ceilalţi trebuie să ajungă să vadă cu ochii lor acest lucru, ca să nu mai ai¬bă nici o urmă de îndoială, după viaţa trăită alături de un băutor.
De exemplu, unul dintre membrii noştri fumează mult şi bea multă cafea. Nimeni nu se îndoieşte de faptul că ce-i prea mult nu-i sănătos. Constatând abuzul de tutun şi cafea, soţia, mânată de intenţia de a-l ajuta, a început să-l admonesteze. El a recunoscut că întrecea măsura, dar spunea că nu era încă pregătit să înceteze. Soţia lui fiind una dintre acele persoane care cred că fumatul şi consumul de cafea sunt păcate, l-a pisat întruna, până când intoleranţa ei l-a înfuriat. Şi a băut.
Bineînţeles, prietenul nostru a greşit rău de tot. A trebuit să-şi recunoască greşeala cu durere şi să-şi îmbunătăţească latura spirituală. Este unul dintre cei mai eficienţi membri ai Alcoo¬licilor Anonimi, dar încă fumează şi bea cafea. Numai că nici soţia lui, nici altcineva nu-l mai judecă. Soţia înţelege că a făcut prea mare caz din subiectul acesta, în timp ce suferinţe mult mai grave se vindecau cu rapiditate.
Noi avem trei zicale potrivite pentru asemenea situaţii:

Fiecare lucru la timpul său; Trăieşte şi lasă-i şi pe alţii să trăiască şi
Cu răbdarea, treci marea.
ImagineOLD Tudor
-E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra." - Jules RenardImagine
Scrie răspuns