Va salut ... cu respect

[Vbc]

Salutare
Multumim pt încurajări!

[lupica]

12 octombrie

FĂRĂ GRABĂ

Când vorbim sau acţionăm la repezeală, capacitatea de a fi imparţiali şi toleranţi se evaporează pe loc.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Imparţialitatea şi toleranţa sunt nişte obiective spre care trebuie să tind zilnic. Îl rog pe Dumnezeu, aşa cum Îl înţeleg eu, să mă ajute să fiu iubitor şi tolerant cu cei apropiaţi şi cu cei cu care mă aflu în contact direct. Mă rog să fiu împiedicat să vorbesc atunci când sunt agitat, şi mă opresc o clipă pentru a medita asupra tulburării emoţionale pe care ar putea-o provoca cuvintele mele, nu numai celor din jurul meu, dar şi mie însumi. Rugăciunea, meditaţia şi inventarele reprezintă pentru mine soluţiile pentru sănătatea mintală şi acţiuni pozitive.

[lupica]

13 octombrie

INVENTARIERE NEÎNTRERUPTĂ

Continuăm să urmărim îndeaproape egoismul, incorectitudinea, resentimentul şi frica. Când acestea se adună, Îl rugăm îndată pe Dumnezeu să ni le înlăture. Le discutăm imediat cu cineva şi oferim rapid reparaţii, în caz că i-am provocat cuiva suferinţă. Apoi ne îndreptăm hotărât gân­durile către cineva pe care l-am putea ajuta.
ALCOOLICII ANONIMI

Recunoaşterea imediată a gândurilor şi faptelor rele este o treabă dificilă pentru majoritatea oamenilor, dar pentru alcoolicii aflaţi în plin proces de recuperare, aşa cum sunt eu, este dificil din cauza înclinaţiei mele spre orgoliu, frică şi trufie. Libertatea pe care mi-o oferă programul AA devine şi mai consistentă când, datorită inventarierii neîn­tre­rupte a propriei persoane, recunosc şi accept responsabilitatea pentru toate relele pe care le-am făcut. Este posibil ca să înţeleg atunci mai bine şi mai profund ce înseamnă atitudinea smerită. Dorinţa de a-mi recunoaşte vina atunci când am greşit îmi facilitează progresul evoluţiei şi mă ajută să devin mai înţelegător şi mai săritor la nevoie.

[lupica]

14 octombrie

UN PROGRAM DE EXISTENŢĂ

Când mergem la culcare, analizăm ziua care tocmai s-a scurs... Haideţi ca atunci când ne trezim, să ne gândim la cele douăzeci şi patru de ore care vor urma... Înainte să începem, ne rugăm Lui Dumnezeu să ne direcţioneze gândurile, cerându-I în mod special să nu ni le amestece cu milă de sine, incorectitudine şi motive egoiste.
ALCOOLICII ANONIMI

Nu aveam linişte sufletească. Având mai multe de făcut decât părea omeneşte posibil, m-am degradat şi mai mult, oricât de mult aş fi încercat. Îngrijorat de lucrurile pe care nu le-am făcut ieri şi înfricoşat de termenele limită de mâine, mă lipseam de calmul de care aveam nevoie pentru a fi eficient în fiecare zi. Înainte să mă apuc de Paşii Zece şi Unsprezece, am început să citesc pasaje de genul celui de mai sus. Încercam să mă concentrez asupra voinţei lui Dumnezeu, nu asupra problemelor mele şi să am încredere că El mă va supraveghea. A avut efect! Încet, dar a avut efect!

[lupica]

15 octombrie

LISTA MEA, NU A TA

Bârfa îmbinată cu supărarea, o formă politicoasă de crimă prin asasinarea caracterului, ne satisface şi pe noi într-o oarecare măsură. Aici nu încercăm să-i ajutăm pe cei pe care îi criticăm; încercăm să nu mai fim încrezuţi.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Uneori nu-mi dau seama că am bârfit pe cineva, decât spre sfârşitul zilei, când îmi trec în revistă activităţile din timpul zilei, iar apoi, bârfa mea apare ca un stigmat în mijlocul unei zile frumoase. Cum am putut spune una ca asta? Bârfa îşi arată capul hidos în timpul unei pauze de cafea sau în timpul unui prânz cu partenerii de afaceri, sau aş putea să bârfesc în timpul serii, când sunt obosit după activităţile din timpul zilei şi mă simt îndreptăţit să-mi susţin orgoliul în detrimentul alt­cuiva.
Defectele de caracter îşi fac loc în viaţa mea atunci când nu depun eforturi constante de a parcurge cei Doisprezece Paşi ai recuperării. Tre­buie să-mi aduc aminte că unicitatea mea este binecuvântarea existenţei mele, iar aceasta se aplică în aceeaşi măsură fiecăruia care intră în contact cu mine. Astăzi, unicul inventar pe care trebuie să-l fac este cel care se referă la persoana mea. Las judecarea celor din jur pe seama Judecăţii de Apoi – a Providenţei divine.

[lupica]

16 octombrie

PE PARCURSUL FIECĂREI ZILE

Nu este o chestiune care se rezolvă peste noapte. Rezolvarea ei ar trebui să continue pe durata întregii noastre vieţi.
ALCOOLICII ANONIMI

În timpul primilor ani de AA, consideram că Pasul Zece îmi sugerează să fiu atent din când în când la comportamentul şi reacţiile mele. Dacă observam ceva în neregulă, trebuia s-o recunosc; dacă erau necesare scuzele, trebuia să mă scuz. După câţiva ani de abstinenţă, am simţit că trebuie să mă autoanalizez mai frecvent. Abia după ce s-au mai scurs câţiva ani buni am realizat semnificaţia completă a Pasului Zece şi a cuvântului „continuu”. „Continuu” nu înseamnă din când în când sau frecvent. Ci înseamnă pe parcursul întregii zile.

[lupica]

22 octombrie

TOLERANŢA ADEVĂRATĂ

În sfârşit, începem să înţelegem că toţi oamenii, inclusiv noi înşine, sunt într-o oarecare măsură dezechilibraţi din punct de vedere emoţional şi deseori nedrepţi, după care ne apropiem de toleranţa adevărată şi înţelegem ce înseamnă, de fapt, dragostea adevărată pentru semenii noştri.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Mi-a trecut prin minte gândul că toţi oamenii sunt într-o oarecare măsură dezechilibraţi din punct de vedere emoţional. Şi cum am putea fi altfel? Care dintre noi este perfect din punct de vedere spiritual? Care dintre noi este perfect din punct de vedere fizic? Cum ar putea fi cineva perfect din punct de vedere emoţional? Prin urmare, ce ne rămâne de făcut în afară de a ne suporta unii pe alţii şi de a-i trata pe cei din jur aşa cum ne-ar plăcea să fim şi noi trataţi în aceleaşi împrejurări? Iată ce înseamnă, de fapt, dragostea.

[Vbc]

[lupica]

MEDITAȚIE
- 23 Octombrie -
Un filosof scria odată: “Propriul sine este bine ascuns de propriul sine”. “Dintre toate minele de comori, mina proprie este ultima pe care o săpăm”. Cei 12 Pași m-au ajutat să-mi dezgrop “propriul sine”, cel care mi-a fost ascuns pentru atâta timp sub nevoia mea disperată de aprobare din partea altora. Mulțumită Programului și Puterii mele Superioare, am început să capăt un adevărat înțeles al propriului sine și un sentiment confortabil de încredere. Nu mai trebuie să reacționez în stilul cameleonului, schimbându-mi culoarea de la un moment la altul, încercând cu disperare să fiu de toate pentru toți. Încerc eu oare, tot timpul, să fiu sincer cu mine însumi?
Rugăciunea de azi:
Mă rog pentru a fi onest cu mine însumi și pentru a continua - cu ajutorul lui Dumnezeu și al prietenilor – să încerc să mă cunosc pe mine. Ajută-mă să știu că eu nu pot să mă regăsesc dintr-o dată, într-o personalitate completă și consistentă; poate să dureze ceva timp pentru a deveni o astfel de personalitate și e nevoie să lucrez la valorile și prioritățile mele. Fie ca eu să știu că am pornit bine în direcția de a deveni ceea ce doresc să fiu.
Ce să-mi amintesc azi:
Ajung să fiu ceea ce îmi doresc să fiu.
Sursa: Programul Sf Dimitrie

[lupica]

MEDITAȚIE
- 24 OCTOMBRIE -
Atât de mulți dintre noi, cei din Program, am trecut prin copilărie – dar și printr-o bună parte a vieții de adult – fiind copleșiți de teribila povară numită timiditate. Ne era greu să pășim în încăperi aglomerate, să conversăm chiar și cu prietenii nostri, să avem contact vizual cu ceilalți. Acestea sunt momentele agonizante pe care le-am suferit! În Program am descoperit faptul că timiditatea este doar o altă manifestare a fricii noastre egocentrice,care este de fapt rădăcina tuturor defectelor noastre de caracter. Timiditatea, în mod caracteristic, este de fapt frica de ceea ce ceilalți cred sau pot să gândească despre noi. Spre marea noastră ușurare, timiditatea ne părăsește treptat, pe măsură ce lucrăm Programul și interacționăm cu ceilalți. Sunt eu conștient că sunt bine, atâta timp cât nu mă concentrez pe mine?
Rugăciunea de azi:
Doamne, fie ca eu să fiu recunoscător pentru că mi-am depășit timiditatea, după ani de retragere din fața oamenilor, roșindu-mă, jenându-mă, spunând doar lucruri aiurea sau pur și simplu tăcând – după care retrăind agoniile și imaginându-mi ceea ce ar fi trebuit să spun sau să fac. Fie ca eu să știu că a fost nevoie de o dependență cruntă și de o mulțime de oameni grijulii care să mă convingă că sunt ok – și că și tu ești ok, la fel și ea/el sunt ok.
Ce să-mi amintesc azi:
Un leac pentru timiditate este să ne pese de ceilalți.
Sursa: Programul Sf Dimitrie