Va salut ... cu respect

[lupica]

3 ianuarie

NEPUTINCIOŞI

Am recunoscut faptul că suntem neputincioşi în faţa alcoolului – că vieţile noastre au scăpat de sub control.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Nu e deloc o coincidenţă faptul că încă de la Primul Pas se vorbeşte despre lipsa de putere: recu­noaşterea propriei lipse de puteri în faţa alcoolului este piatra de temelie pe fundamentul recuperării. Am învăţat că nu mai am puterea şi controlul pe care odată credeam că le am. Nu pot controla părerea oamenilor despre mine. Nu pot face nimic în privinţa faptului că tocmai am pierdut autobuzul. Nu pot controla felul în care alţii lu­crează (sau nu) asupra Paşilor. Dar am învăţat, de asemenea, că nu sunt lipsit de putere asupra anumitor lucruri. Nu sunt neputincios asupra propriilor mele atitudini. Nu sunt neputincios asupra negativităţii. Nu sunt neputincios în asumarea responsabilităţii pentru propria-mi recuperare. Am puterea să exercit o influenţă pozitivă asupra mea, a celor dragi şi a lumii în care trăiesc.

[lupica]

Meditatie

7 ianuarie

ÎNTR-UN MOMENT DE CRIZĂ

Jumătăţile de măsură nu ne-au fost de niciun folos. Eram într-un moment de criză. Ne-am rugat pentru protecţia şi grija Lui cu dăruire totală.
ALCOOLICII ANONIMI

În fiecare zi trec prin momente de criză. Gân­durile şi acţiunile mele pot să mă propulseze către progres sau pot să mă întoarcă pe calea vechilor mele năravuri şi la băutură. Uneori momentele de criză sunt începuturi, cum ar fi atunci când, în loc să condamn pe cineva, mă hotărăsc să-i laud meritele. Sau atunci când încep să cer ajutor şi să nu mă mai zbat de unul singur. Alteori, momentele de criză înseamnă sfârşituri, aşa cum se întâmplă atunci când îmi dau bine seama că trebuie să pun capăt resentimentelor care mă macină şi egoismului paralizant. Zilnic îmi dau târcoale o mulţime de defi­cienţe; de aceea, am zilnic ocazia să le conştien­tizez. Într-un fel sau altul, zilnic îmi apar multe dintre defectele mele de caracter: autocondamnarea, furia, fuga de responsabilitate, mândria, dorinţa de răzbunare sau grandomania.
Aplicarea jumătăţilor de măsură pentru elimi­narea acestor defecte nu face decât să-mi paralizeze eforturile de a mă schimba. Doar atunci când Îi cer ajutor lui Dumnezeu, cu dăruire totală, doar atunci devin dornic şi capabil de schimbare.

[primavara]

Meditatie

7 ianuarie

ÎNTR-UN MOMENT DE CRIZĂ

Jumătăţile de măsură nu ne-au fost de niciun folos. Eram într-un moment de criză. Ne-am rugat pentru protecţia şi grija Lui cu dăruire totală.
ALCOOLICII ANONIMI

În fiecare zi trec prin momente de criză. Gân­durile şi acţiunile mele pot să mă propulseze către progres sau pot să mă întoarcă pe calea vechilor mele năravuri şi la băutură. Uneori momentele de criză sunt începuturi, cum ar fi atunci când, în loc să condamn pe cineva, mă hotărăsc să-i laud meritele. Sau atunci când încep să cer ajutor şi să nu mă mai zbat de unul singur. Alteori, momentele de criză înseamnă sfârşituri, aşa cum se întâmplă atunci când îmi dau bine seama că trebuie să pun capăt resentimentelor care mă macină şi egoismului paralizant. Zilnic îmi dau târcoale o mulţime de defi­cienţe; de aceea, am zilnic ocazia să le conştien­tizez. Într-un fel sau altul, zilnic îmi apar multe dintre defectele mele de caracter: autocondamnarea, furia, fuga de responsabilitate, mândria, dorinţa de răzbunare sau grandomania.
Aplicarea jumătăţilor de măsură pentru elimi­narea acestor defecte nu face decât să-mi paralizeze eforturile de a mă schimba. Doar atunci când Îi cer ajutor lui Dumnezeu, cu dăruire totală, doar atunci devin dornic şi capabil de schimbare.

Buna dimineata !
Ce frumoasa si adevarata postare, multumesc Lupisor!
O duminica cu absatinenta senina, sanatate si bucurie sa avem toti!

[lupica]

Meditatie

8 ianuarie

AM OARE DE ALES?

Cert este că majoritatea alcoolicilor, din motive încă neclare, au pierdut puterea de a alege în ceea ce priveşte băutura. Aşa-zisa putere a voinţei noastre devine practic inexistentă.
ALCOOLICII ANONIMI

Neputinţa mea în faţa alcoolului nu dispare atunci când încetez să mai beau. Nici în abstinenţă nu am de ales – nu pot să beau.
Alegerea pe care o am este să iau şi să fo­losesc „trusa de instrumente spirituale” (ALCOOLI­CII ANONIMI). Când fac acest lucru, Puterea mea Superioară mă eliberează de incapacitatea de a alege – şi mă mai ţine abstinent încă o zi. Dacă aş putea alege să nu beau astăzi, oare aş mai avea nevoie de A A sau de vreo Putere Superioară?

[primavara]

Meditatie

8 ianuarie

AM OARE DE ALES?

Cert este că majoritatea alcoolicilor, din motive încă neclare, au pierdut puterea de a alege în ceea ce priveşte băutura. Aşa-zisa putere a voinţei noastre devine practic inexistentă.
ALCOOLICII ANONIMI

Neputinţa mea în faţa alcoolului nu dispare atunci când încetez să mai beau. Nici în abstinenţă nu am de ales – nu pot să beau.
Alegerea pe care o am este să iau şi să fo­losesc „trusa de instrumente spirituale” (ALCOOLI­CII ANONIMI). Când fac acest lucru, Puterea mea Superioară mă eliberează de incapacitatea de a alege – şi mă mai ţine abstinent încă o zi. Dacă aş putea alege să nu beau astăzi, oare aş mai avea nevoie de A A sau de vreo Putere Superioară?

Supeer postarea Lupisor, multumim!

[lupica]

'Meditatie

10 ianuarie

RĂMÂNEM UNIŢI

Am aflat că trebuie să recunoaştem deplin, în sinea noastră, că eram alcoolici. Acesta este primul pas în recuperare. Iluzia că suntem ca ceilalţi oameni sau am putea fi acum, trebuie spulberată.
ALCOOLICII ANONIMI

Am ajuns la ALCOOLICII ANONIMI, deoarece nu mai puteam să-mi controlez consumul de alcool. Fie că aveam parte de lamentările soţiei mele în legătură cu băutul, sau poate că şeriful m-a obligat să merg la întrunirile A A, sau poate că ştiam, în străfundurile sufletului meu, că nu puteam bea ca şi alţii, dar nu vroiam s-o recunosc, pentru că mă îngrozea alternativa. ALCOOLICII ANONIMI sunt o comunitate de oameni uniţi împotriva unei boli comune, fatale. Viaţa fiecăruia dintre noi este legată de vieţile tuturor celorlalţi, întocmai precum supravieţuitorii pe o barcă de salvare în largul mării. Dacă lucrăm împreună, putem ajunge la mal în siguranţă.

[lupica]

Meditatie

11 ianuarie

PASUL DESĂVÂRŞIT

Doar Primul Pas, cel în care am recunoscut cu desăvârşire că suntem neputincioşi în faţa alcoolului, poate fi făcut absolut perfect.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Cu mult înainte să fiu capabil de abstinenţă, în AA, nu aveam nicio îndoială că alcoolul mă omora, dar deşi ştiam acest lucru, nu eram în stare să mă opresc. Aşadar, când m-am confruntat cu Pasul Unu, mi-a fost uşor să recunosc că nu aveam puterea să mă abţin de la băut. Dar scăpase oare viaţa mea de sub control? Niciodată! La cinci luni după ce am intrat în A A am început să beau din nou şi mă întrebam de ce.
Mai târziu, după ce am revenit la A A cu răni usturătoare, am învăţat că Pasul Unu este singurul Pas care poate fi făcut complet. Iar unica modalitate prin care poţi să-l faci complet, este să iei tot ce-ţi poate oferi acest Pas. Asta s-a întâmplat cu multe 24 de ore în urmă, iar de atunci n-a trebuit să mai fac Pasul Unu.

[lupica]

Meditatie

12 ianuarie

ACCEPTÂND STAREA ACTUALĂ

Prima noastră problemă este să ne acceptăm circumstanţele prezente aşa cum sunt ele, pe noi aşa cum suntem, şi pe oamenii din jurul nostru aşa cum sunt ei. Aceasta înseamnă să adoptăm o smerenie reală, fără de care nu e posibilă nici o înaintare veritabilă. Iar şi iar trebuie să ne întoar­cem la acel punct de plecare nelăudabil. Acesta este un exerciţiu de acceptare pe care îl putem exersa în mod benefic în fiecare zi a vieţii noastre.Dacă evităm cu perseverenţă să transformăm aceste analize realiste asupra faptelor vieţii în alibiuri lipsite de realitate, care susţin apatia şi defetismul, ele pot fi o fundaţie sigură pe care se poate construi o sănătate emoţională sporită, şi deci progresul spiritual.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Atunci când îmi vine greu să accept oamenii, locurile sau întâmplările, revin asupra acestui pasaj şi mă eliberez de frica latentă de ceilalţi oameni, sau de situaţiile pe care mi le oferă viaţa. Gândul îmi dă posibilitatea să fiu uman şi nu perfect, şi să-mi recapăt liniştea sufletească.

[lupica]

Meditatie

13 ianuarie
NU SE ÎNTÂMPLĂ PESTE NOAPTE

Noi nu ne-am vindecat de alcoolism. Tot ce am obţinut cu adevărat este o probabilă amânare în păstrarea condiţiei noastre spirituale.
ALCOOLICII ANONIMI

Cea mai răspândită fantezie a alcoolicilor pare să fie aceasta: „Dacă pur şi simplu încetez să mai beau, totul va fi în regulă”. Atunci când ceaţa s-a risipit pentru mine, am văzut – pentru prima dată – ce dezastru a devenit viaţa mea. Aveam familie, serviciu, probleme financiare şi juridice; eram tributar vechilor idei religioase; erau anumite aspecte ale caracterului meu pe care eram tentat să le trec cu vederea, deoarece puteau lesne să mă convingă că nu mai am nicio speranţă şi să mă împingă iarăşi spre evadare. Cartea cea Mare m-a călăuzit în rezolvarea tuturor problemelor mele. Dar acest lucru nu s-a întâmplat peste noapte – şi în mod sigur nu de la sine – fără niciun efort din partea mea. Trebuie mereu să fiu recunoscător îndurării şi binecuvântărilor lui Dumnezeu care se întrevăd prin orice problemă cu care mă confrunt.

[Vbc]

Meditatie

13 ianuarie
NU SE ÎNTÂMPLĂ PESTE NOAPTE

Noi nu ne-am vindecat de alcoolism. Tot ce am obţinut cu adevărat este o probabilă amânare în păstrarea condiţiei noastre spirituale.
ALCOOLICII ANONIMI

Cea mai răspândită fantezie a alcoolicilor pare să fie aceasta: „Dacă pur şi simplu încetez să mai beau, totul va fi în regulă”. Atunci când ceaţa s-a risipit pentru mine, am văzut – pentru prima dată – ce dezastru a devenit viaţa mea. Aveam familie, serviciu, probleme financiare şi juridice; eram tributar vechilor idei religioase; erau anumite aspecte ale caracterului meu pe care eram tentat să le trec cu vederea, deoarece puteau lesne să mă convingă că nu mai am nicio speranţă şi să mă împingă iarăşi spre evadare. Cartea cea Mare m-a călăuzit în rezolvarea tuturor problemelor mele. Dar acest lucru nu s-a întâmplat peste noapte – şi în mod sigur nu de la sine – fără niciun efort din partea mea. Trebuie mereu să fiu recunoscător îndurării şi binecuvântărilor lui Dumnezeu care se întrevăd prin orice problemă cu care mă confrunt.