Va salut ... cu respect

[lupica]

Meditatie


3 aprilie

ACCEPTÂND NATURA NOASTRĂ UMANĂ

În cele din urmă am înţeles că inventarul trebuie să fie al nostru, nu al celui de lângă noi. Aşa că ne-am recunoscut sincer defectele şi am fost dispuşi să punem în ordine chestiunile acestea.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

De ce e aşa de greu pentru un alcoolic să-şi asume o responsabilitate? Obişnuiam să beau din cauza lucrurilor pe care mi le făceau ceilalţi. Odată ce am păşit pragul A A, mi s-a spus să caut momentele în care am greşit. Ce treabă aveam eu cu toate chestiunile astea? Când am acceptat pur şi simplu că am avut şi eu partea mea de vină, am fost în stare să aştern aceasta pe hârtie şi să înţeleg ce era de fapt – natura umană. Lumea nu se aşteaptă să fiu perfect! Am făcut greşeli înainte şi am să le fac şi de acum încolo. Să le mărturisesc sincer îmi dă posibilitatea să le accept şi să mă accept, şi de asemenea, să-i accept pe aceia cu care am avut divergenţe; de acolo până la recuperare nu mai e decât un singur pas.

[lupica]

Meditatie

6 aprilie

UN PROCES PE DURATA ÎNTREGII VIEŢI

Aveam probleme cu relaţiile personale, nu puteam să ne controlăm emoţiile, eram o pradă uşoară pentru nefericire şi depresie, nu puteam să ne câştigăm traiul, aveam o senzaţie de inutilitate, eram plini de teamă, eram nefericiţi, se părea că nu puteam fi de niciun ajutor altora...
ALCOOLICII ANONIMI

Aceste cuvinte îmi aduc aminte că am mai multe probleme pe lângă alcool, că alcoolul este doar un simptom al unei boli mult mai bine înrădăcinate. Când am încetat băutul, am început un proces de recuperare pe durata întregii vieţi. Vindecarea de emoţii incontrolabile, relaţii dure­roase şi situaţii fără ieşire. Fără ajutor din partea Puterii Superioare şi a prietenilor noştri din comu­nitate, acest proces ar fi mult mai mult decât ar putea duce vreunul dintre noi. Când am început să lucrez asupra Paşilor programului A A, mulţi dintre aceştia m-au derutat şi mai mult, dar puţin câte puţin, cele mai devastate părţi ale vieţii mele au început să se refacă. În fiecare zi la rândul ei, fără să-mi dau seama, m-am vindecat. Precum un termostat care a fost dat mai încet, la fel mi s-au diminuat şi fricile. Am început să trăiesc clipe de mulţumire. Emoţiile mele au devenit mai puţin volatile. Acum sunt iarăşi un reprezentant al speciei umane.

[lupica]

Meditatie

7 aprilie

MAREA POARTĂ A RECUNOŞTINŢEI

Şi, vorbind în numele meu şi al lui dr. Bob, afirm cu recunoştinţă că, dacă n-ar fi fost soţiile noastre, Anne şi Lois, nici unul dintre noi nu ar fi supravieţuit să vadă începutul A A-ului.
MODUL DE VIAŢĂ AL A A

Sunt oare în stare de un tribut atât de generos şi de recunoştinţă pentru soţia mea, părinţi şi prieteni, fără susţinerea cărora s-ar putea să nu fi supravieţuit ca să calc pragul A A- ului? Mă voi ocupa de asta şi voi încerca să înţeleg planul pe care mi-l arată Puterea mea Superioară şi care ne leagă vieţile laolaltă.

[lupica]

Meditatie

9 aprilie

ELIBERAREA DE SUB JUGUL „REGELUI ALCOOL”

... haideţi să nu presupunem nici măcar pentru o secundă că n-am fi constrânşi... Fostul nostru tiran, Regele Alcool, stă mereu gata să ne prindă în mrejele lui. Prin urmare, eliberarea de alcool este marele imperativ care trebuie atins, altfel vom înnebuni sau vom muri.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Pe vremea când beam, trăiam într-o limitare de natură spirituală, emoţională şi, câteodată, fizică. Mi-am construit închisoarea cu gratii de încăpăţâ­nare şi îngăduinţă prea mare de sine, din care nu puteam să scap. Rarele perioade de abstinenţă care păreau să-mi promită eliberarea se dovedeau a fi nişte speranţe deşarte de graţiere. Pentru a evada cu adevărat aveam nevoie de voinţa de a urma toate indicaţiile necesare pentru a întoarce cheia în broască. Înarmat cu acea bunăvoinţă şi dorinţa de a acţiona, cheia s-a răsucit în broască, iar gratiile s-au deschis pentru mine. Bunăvoinţa şi acţiunea neîntreruptă mă ţin în libertate – într-un fel de permisie de o zi care ar trebui să nu se sfârşească.

[lupica]

Meditatie

11 aprilie

CUVÂNTUL LA CARE TREBUIE SĂ RENUNŢĂM: „VINĂ”

Deseori ne lua mult timp să înţelegem în ce măsură ne urmăreau emoţiile schimbătoare. Le puteam depista cu repeziciune la alţii, dar în ceea ce priveşte propria persoană – ne lua mai mult timp. În primul rând, trebuia să recunoaştem că aveam multe din aceste defecte, chiar dacă dezvă­luiri de acest gen erau umilitoare şi provocau sufe­rinţă. Spre îngrijorarea unora, trebuia să omitem cuvântul „vină” din vorbele şi gândurile noastre.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Când lucram la Pasul Patru, urmărind indica­ţiile Cărţii celei Mari, am observat că lista persoa­nelor cărora le purtam pică era plină de preju­decăţile mele şi de învinuiri aduse altora pentru faptul că nu eram în stare să am succes în viaţă şi să-mi folosesc din plin potenţialul. Am descoperit de asemenea că simţeam diferit pentru că sunt negru. Pe măsură ce îmi continuam lucrul asupra Pasului, am aflat că beam întotdeauna ca să scap de acele senzaţii. Abia când am devenit abstinent şi am lucrat asupra inventarului meu, n-am mai putut da vina pe alţii.