Va salut ... cu respect

[lupica]

24 septembrie

VIGILENŢĂ

Am înţeles adevărul care a fost demonstrat în repetate rânduri: „Dacă eşti alcoolic, rămâi aşa pentru tot restul vieţii”. Dacă începem să bem din nou după o perioadă de abstinenţă, în scurt timp vom ajunge într-o stare mai proastă ca niciodată. Dacă avem de gând să renunţăm la băutură, nu trebuie să avem nici un fel de reţinere şi nici un fel de iluzie cum că, într-o bună zi, vom deveni imuni la alcool.
ALCOOLICII ANONIMI

Astăzi sunt alcoolic. Mâine nu voi fi cu nimic mai diferit. Alcoolismul meu rămâne în mine, acum şi pentru tot restul vieţii. Nu trebuie să uit niciodată cine sunt. Dacă nu voi recunoaşte şi nu voi conştientiza în fiecare zi boala de care sufăr, alcoolul mă va ucide în cele din urmă. Nu particip la un joc în care o pierdere este un dezavantaj temporar. Mă lupt cu boala mea, pentru care nu există leac, ci doar acceptare şi vigilenţă zilnică.

[lupica]

25 septembrie

TOATE LA TIMPUL LOR

Unii dintre noi au avut mult de suferit până au aflat acest adevăr: cu serviciu sau fără – cu nevastă sau fără – pur şi simplu nu vom înceta cu băutura atât timp cât avem mai multă încredere în oameni decât în Dumnezeu.
ALCOOLICII ANONIMI

Înainte să intru în AA, aveam întotdeauna un pretext pentru a bea: „Ea a spus...”, „El a spus...”, „Ieri m-au dat afară de la lucru”, „Astăzi mi-am găsit o slujbă nemaipomenită”. Nici un aspect al vieţii mele nu putea fi în ordine dacă reveneam la băutură. Abstinent fiind, viaţa mi se ameliorează pe zi ce trece. Trebuie să-mi amintesc întotdeauna să nu beau, să cred în Dumnezeu şi să mă implic activ în AA. Consider astăzi că ceva ar fi mai presus de abstinenţă, de Dumnezeu, de AA?

[lupica]

26 august

OFERIND

Deşi ştiau că trebuie să-i ajute pe alţi alcoolici dacă voiau să rămână abstinenţi, motivul acesta a trecut pe plan secund. Locul său a fost luat de fericirea pe care au descoperit-o atunci când se dăruiau întru totul celor din jur.
ALCOOLICII ANONIMI

Pentru mine, aceste cuvinte se referă la un transfer de putere, prin intermediul căruia Dumnezeu, aşa cum Îl înţeleg eu, pătrunde în viaţa mea. Prin rugăciune şi meditaţie, deschid canalele, apoi îmi stabilesc şi îmbunătăţesc contactul conştient cu divinitatea. După care, prin acţiune, primesc puterea de care am nevoie pentru a-mi menţine în fiecare zi abstinenţa. Păstrându-mi condiţia spirituală, oferind ceea ce cu atâta generozitate mi-a fost oferit mie, am parte de o graţiere zilnică.

[lupica]

27 septembrie

FĂRĂ NICI O REŢINERE

Când debordează de recunoştinţă, bătăile inimii cu siguranţă vor da naştere unei iubiri sincere....
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

În timp ce ofer sprijin celor din jur, dacă reuşitele mele vor da naştere unei grandori, trebuie să reflectez asupra lucrului care m-a adus în această stare. Ceea ce a fost oferit cu bucurie, cu dragoste, trebuie să fie transmis mai departe fără nici o reţinere şi fără aşteptări. Căci, pe măsură ce evoluez, descopăr că oricât de mult aş oferi cu iubire, primesc mult mai mult în spirit.

[lupica]

28 septembrie

IUBIRE ADEVĂRATĂ

Experienţa practică ne demonstrează că nimic nu va asigura imunitatea în faţa băuturii mai bine decât lucrul intens cu alţi alcoolici.
ALCOOLICII ANONIMI

Activitatea năşitului îmi rezerva două surprize. În primul rând, faptul că naşilor mei le păsa de mine. Ceea ce credeam că este recunoştinţă semăna mai mult a iubire. Ei voiau ca eu să fiu fericit, să devin şi să rămân abstinent. Conştientizarea acestei atitudini m-a împiedicat în repetate rânduri să recurg la băutură. În al doilea rând, am descoperit că eram în stare să-mi iubesc cu responsabilitate aproapele, fiind întru totul preocupat de evoluţia acelei persoane. Înainte de aceasta, credeam că abilitatea mea de a fi cu adevărat preocupat de bunăstarea altei persoane se atrofiase din lipsă de exerciţiu. Unul dintre cele mai mari daruri pe care mi le-a oferit programul a fost faptul că am aflat că pot să iubesc, fără zgârcenie lăcomie sau nelinişte. Recu­noştinţa pentru acel dar m-a ţinut de multe ori departe de alcool.

[lupica]

29 septembrie

ASEMĂNARE PERFECTĂ

Strălucirea vieţilor noastre constă în contactul frecvent cu noii-veniţi şi cu fiecare în parte.

ALCOOLICII ANONIMI

La o şedinţă, un bărbat a venit beat, i-a întrerupt pe cei care luau cuvântul, s-a ridicat în picioare şi şi-a scos cămaşa, a mers clătinându-se înainte şi înapoi ca să-şi ia cafea, a cerut să vorbească, iar în cele din urmă l-a numit cu un cuvânt obscen pe secretarul de grup şi a plecat. M-am bucurat că a fost acolo – am avut încă o dată ocazia să văd cum arătam eu. Dar, totodată, am văzut şi ceea ce încă mai sunt şi ceea ce aş putea deveni. Nu trebuie să fiu beat ca să vreau să fiu excepţia şi centrul atenţiei. Deseori mă simţeam abuzat şi răspundeam violent atunci când eram tratat pur şi simplu ca un specimen periferic. Cu cât mai mult încerca bărbatul să insiste că era diferit, cu atât mai bine îmi dădeam seama că eu şi cu el ne asemănăm la perfecţie.

[lupica]

3 octombrie

SENINĂTATEA DE DUPĂ FURTUNĂ

Odată, cineva care ştia despre ce vorbeşte a remarcat că suferinţa este piatra de temelie a întregului progres spiritual. Noi, cei din AA, suntem absolut de acord cu el...

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Când sunt copleşit de tulburarea emoţională, îmi aduc aminte că evoluţia este de multe ori dureroasă. Evoluţia mea în AA m-a învăţat că trebuie să trăiesc schimbarea interioară, oricât ar fi ea de dureroasă, care mă va ghida în cele din urmă dinspre egoism spre altruism. Dacă tind spre seninătate, trebuie să depăşesc aceste turbulenţe emoţionale şi mahmureala ulterioară, şi să fiu recunoscător pentru faptul că îmi continui progresul spiritual.

[Ginditorul]

Buna seara Lupica!
Foarte frumos si de folos mesaj, multumesc si eu!

[lupica]

4 octombrie

O CURĂŢARE INDISPENSABILĂ

...ştim că suferinţele băuturii trebuie să preceadă abstinenţa, iar tulburările emoţionale – seninătatea.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Îmi place să petrec timpul în grădina mea, îngrijind şi curăţând florile mele frumoase. Într-o bună zi, în timp ce tăiam de zor cu foarfeca, o vecină s-a oprit în dreptul meu. „Vai! Ce flori frumoase aveţi, ar fi păcat să tăiaţi din ele”, a remarcat dânsa. „Ştiu ce ziceţi, dar excesul trebuie îndepărtat, astfel încât să devină mai puternice şi mai sănătoase”, i-am răspuns eu. Mai târziu m-am gândit că poate florile mele simt durere, dar Domnul şi cu mine ştim că face parte din plan, iar eu am văzut rezultatele. Mi-am adus repede aminte de preţiosul program AA la care particip, şi de cât de repede evoluăm datorită durerii. Îl rog pe Dumnezeu să-mi mai înlăture părţile inutile atunci când e cazul, ca să mă pot dezvolta.

[Ginditorul]

Ce frumos este fii "curat" in suflet cu o gradina de flori frumoase si sa poti aprecia frumusetea altor gradini...
Multumesc si eu Lupica pt mesaje!