Va salut ... cu respect

[lupica]

10 ianuarie

RĂMÂNEM UNIŢI

Am aflat că trebuie să recunoaştem deplin, în sinea noastră, că eram alcoolici. Acesta este primul pas în recuperare. Iluzia că suntem ca ceilalţi oameni sau am putea fi acum, trebuie spulberată.
ALCOOLICII ANONIMI

Am ajuns la ALCOOLICII ANONIMI, deoarece nu mai puteam să-mi controlez consumul de alcool. Fie că aveam parte de lamentările soţiei mele în legătură cu băutul, sau poate că şeriful m-a obligat să merg la întrunirile A A, sau poate că ştiam, în străfundurile sufletului meu, că nu puteam bea ca şi alţii, dar nu vroiam s-o recunosc, pentru că mă îngrozea alternativa. ALCOOLICII ANONIMI sunt o comunitate de oameni uniţi împotriva unei boli comune, fatale. Viaţa fiecăruia dintre noi este legată de vieţile tuturor celorlalţi, întocmai precum supravieţuitorii pe o barcă de salvare în largul mării. Dacă lucrăm împreună, putem ajunge la mal în siguranţă.

[lupica]

16 ianuarie

FUNDUL PRĂPASTIEI

De ce se insistă atât de mult ca fiecare mem­bru al A A trebuie mai întâi să ajungă la fundul prăpastiei? Răspunsul este că puţini oameni vor încer­ca cu sinceritate să aplice programul dacă nu au ajuns în prealabil la fundul prăpastiei. Căci apli­carea celorlalţi unsprezece Paşi înseamnă adopta­rea de atitudini şi acţiuni pe care aproape niciun alco­olic care continuă să bea nu poate spera să le facă.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

După ce am dat de fundul prăpastiei, am de­ve­nit mai deschis la minte şi dornic de a încerca ceva nou. Ceea ce am încercat a fost AA- ul. Noua mea viaţă în comunitate semăna întrucâtva cu învă­ţatul mersului pe bicicletă: A A îmi erau ca nişte roţi de susţinere dar şi mâna care mă sprijinea. La vre­mea respectivă nu-mi doream chiar atât de mult acest ajutor; pur şi simplu nu mai vroiam să sufăr ca înainte. Dorinţa mea de a nu ajunge iarăşi la fundul prăpas­tiei a fost mai puternică decât dorinţa de a bea. La început, lucrul acesta m-a ţinut departe de alcool. Dar după o vreme m-am pomenit că lucram asupra Paşilor cu maximum de sârguinţă. În curând mi-am dat seama că atitudinile şi acţiunile mele se schim­bau – puţin câte puţin. Cu fiecare zi la rândul ei, mă simţeam mai în largul meu şi mai bine în com­pa­nia altora, iar suferinţele mele au început să se vindece. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru roţile de susţinere şi mâna care mă sprijinea – lu­cruri pe care am ales să le numesc ALCOOLICII ANONIMI.

[lupica]

18 ianuarie

MĂ VA AJUTA OARE BĂUTURA?

Privind în urmă la cariera noastră de băutori, putem arăta că scăpasem controlul, cu ani înainte de a ne da seama; că deja băutul nu mai era un obicei ci era cu adevărat începutul unei progresii fatale.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Pe vremea când încă mai beam, nu puteam să fac faţă situaţiilor vieţii în felul în care o puteau face alţi oameni mai sănătoşi. Cel mai mic incident declanşa o stare de spirit care mă făcea să cred că trebuie să beau pentru a-mi amorţi sentimentele. Dar amorţeala nu ameliora situaţia, aşa că am căutat în continuare evadarea în sticlă. Astăzi trebuie să fiu conştient de alcoolismul meu. Nu-mi pot permite să cred că mi-am recăpătat controlul asupra băutului– altfel voi crede iarăşi că mi-am recăpătat controlul asupra vieţii mele. Un astfel de sentiment al controlului este fatal pentru recuperarea mea.

[lupica]

19 ianuarie

CREDINŢĂ NEÎNCETATĂ

Credinţa trebuie să lucreze douăzeci şi patru de ore pe zi în noi şi prin noi, altfel vom pieri.
ALCOOLICII ANONIMI

Esenţa spiritualităţii şi a abstinenţei mele stă în credinţa neîncetată într-o Putere Superioară. Trebuie să-mi amintesc şi să mă bizui pe Dumnezeu aşa cum Îl înţeleg eu în timp ce urmez toate activităţile zilnice. Cât de reconfortantă este pentru mine ideea că Dumnezeu lucrează în şi prin oameni. În răga­zurile mele zilnice, îmi amintesc oare de exemplele concrete ale prezenţei divine? Sunt oare uimit şi încurajat de multele împrejurări în care această prezenţă este evidentă? Sunt copleşit de recunoştinţă pentru prezenţa Lui Dumnezeu în viaţa mea dedicată recuperării. Fără această forţă atot­pute­rnică prezentă în fiecare activitate a mea, aş cădea iarăşi în abisurile bolii mele – şi ale morţii.

[lupica]

20 ianuarie

„NE OPRIM... ŞI NE RUGĂM”

În răgazurile zilei, atunci când suntem agitaţi sau avem îndoieli, ne oprim şi ne rugăm pentru gândul sau fapta cea dreaptă.
ALCOOLICII ANONIMI

Astăzi mă rog smerit Puterii mele Superioare pentru harul de a găsi loc între pornirile mele şi acţiunea mea; pentru un şuvoi de aer răcoros, dacă m-aş încinge; pentru a întrerupe furia cu o pace blândă; pentru a accepta momentul care permite judecăţii să devină discernământ; pentru a mă rezuma la tăcere atunci când m-ar fi luat gura pe dinainte. ca să atac sau ca să mă apăr.
Am promis că voi veghea fiecare prilej de a mă supune Puterii mele Superioare, pentru îndrumare. Ştiu unde este această putere: se află înăuntrul meu, limpede ca un pârâu, ascuns printre munţi –este nebănuita Resursă Interioară.
Îi mulţumesc Puterii mele Superioare pentru această lume plină de lumină şi adevăr pe care o văd atunci când îi permit să-mi îndrume privirea. Astăzi am încredere în ea şi sper că şi ea are încredere în mine că îmi dau toată silinţa pentru a găsi gândul sau fapta cea dreaptă, de astăzi.

[lupica]

21 ianuarie

AJUTÂNDU-MI FRATELE

Un membru îi vorbeşte noului-venit nu mânat de putere, ci de smerenie şi slăbiciune.
AA AJUNS LA MATURITATE

Pe măsură ce zilele trec în A A, îi cer lui Dumnezeu să-mi călăuzească gândurile şi cuvintele pe care le rostesc. În această muncă de implicare continuă în viaţa comunităţii, deseori am ocazia să iau cuvântul. Aşa că îi cer în mod frecvent lui Dumnezeu să mă ajute să-mi veghez gândurile şi vorbele, ca acestea să fie cugetările adevărate şi potrivite ale programului nostru; să-mi concentrez încă o dată aspiraţiile pentru a căuta îndrumarea Lui; să mă ajute să fiu cu adevărat bun şi iubitor, să ajut şi să alin, dar mereu copleşit de smerenie şi izbăvit de orice urmă de aroganţă.
Astăzi aş putea foarte bine să am de-a face cu atitudini respingătoare sau vorbe grele– comporta­ment tipic pentru un alcoolic aflat în suferinţă. Dacă se va întâmpla asta, mă voi opri o clipă pentru a mă concentra asupra lui Dumnezeu, şi aşa voi fi în stare să răspund cu calm, tărie şi sensibilitate.

[lupica]

22 ianuarie

„SĂ NU COMPLICĂM LUCRURILE”

Câteva ore mai târziu mi-am luat rămas bun de la Dr. Bob... Acel cunoscut, minunat şi larg zâmbet era întipărit pe faţa lui atunci când mi-a spus aproape glumind: „Ţine minte, Bill, să nu facem praf toate astea. Să nu complicăm lucrurile!” M-am întors, nefiind în stare să mai scot o vorbă. A fost ultima dată când îl mai vedeam.
AA AJUNS LA MATURITATE

După ani de zile de abstinenţă mă întreb câteodată: „Poate fi atât de simplu?” Apoi, la întruniri, văd foşti cinici şi sceptici care au ieşit din iad pe drumul A A, împărţindu-şi viaţa, fără alcool, în segmente a câte douăzeci şi patru de ore, în timpul cărora, aplică acele câteva principii cu toată price­perea lor. După care îmi dau din nou seama că, deşi nu este întotdeauna uşor, dacă nu complic lucrurile, merge.

[lupica]

23 ianuarie

ÎNCĂ MĂ MAI DISTREZ?

...nu suntem o adunătură de posomorâţi . Dacă noii-veniţi n-ar putea vedea nicio urmă de bucurie sau distracţie în vieţile noastre, nu îi va interesa. Insistăm fără reţinere să ne bucurăm de viaţă. Încercăm să nu fim absolut dispreţuitori faţă de starea naţiunii, dar nici să purtăm pe umeri povara necazurilor omenirii.
ALCOOLICII ANONIMI

Când propria mea casă este în ordine, descopăr că celelalte aspecte ale vieţii mele sunt mai uşor de controlat. Desprins de vina şi remuşcările care mi-au învăluit anii de consum, sunt liber să-mi asum propriul rol în univers, dar această condiţie necesită consecvenţă. Ar trebui să mă opresc şi să mă întreb: „Încă mă mai distrez?”. Dacă găsesc răspunsul la această întrebare dureros şi dificil, probabil că prea mă iau în serios – şi că îmi vine greu să recunosc că m-am abătut de la aplicarea programului pentru a-mi menţine casa în ordine. Cred că durerea pe care o trăiesc este o modalitate a Puterii mele Superioare de a-mi atrage atenţia, convingându-mă să-mi evaluez realizările. Ca să parcurgi programul ai nevoie de foarte puţin timp şi de un minim de efort – un control-fulger al inventarului, de pildă, sau reparaţia, oricare s-ar impune – toate merită efortul

[lupica]

25 ianuarie

CEEA CE AVEM NEVOIE – UNUL DE CELĂLALT

...AA spune într-adevăr oricărui băutor cu probleme: „Eşti un membru al A A, dacă tu spui asta... nimeni nu te poate ţine deoparte.”
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Timp de ani de zile, ori de câte ori mă gândeam la Tradiţia Trei(„Singura condiţie pentru a fi membru al A A este dorinţa de a înceta băutul”), mă gândeam că se aplică doar în cazul noilor-veniţi. Era garanţia lor că nimeni nu-i putea împiedica să facă parte din A A. Astăzi datorez recunoştinţă veşnică pentru dezvoltarea spirituală adusă de această Tradiţie. Nu caut oameni care se deosebesc în mod evident faţă de mine. Tradiţia a Treia, cea care se axează pe felul în care mă asemăn cu ceilalţi, m-a făcut să-i cunosc şi să-i ajut pe tot felul de alcoolici, la fel cum m-au ajutat şi ei pe mine. Charlotte, ateea, mi-a demonstrat etica şi onoarea la standarde înalte; Clay, reprezentant al altei rase, m-a învăţat răbdarea; Winslow, care este homosexual, mi-a arătat ce înseamnă compasiunea adevărată; Tânăra Megan mi-a spus că faptul că mă vede la întruniri, abstinent de treizeci de ani, o face să vină mereu. Tradiţia Trei ne-a asigurat că vom avea parte de ceea ce avem nevoie – unul de celălalt.

[lupica]

26 ianuarie

ONESTITATE RIGUROASĂ

Cine doreşte să fie cu rigurozitate onest şi tolerant? Cine vrea să-i mărturisească altcuiva păcatele şi să repare prejudiciile cauzate? Cui îi pasă câtuşi de puţin de Puterea Superioară, ca să nu mai spunem de meditaţie şi rugăciune? Cine vrea să-şi sacrifice timpul şi energia încercând să transmită mesajul A A unui alt suferind? Nu, alco­oli­cului de rând, egocentric până la extrem, nu-i pasă de această perspectivă – doar dacă trebuie să facă toate acestea ca să-şi păstreze propria viaţă.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Sunt alcoolic. Dacă beau, voi muri. O, Doamne, câtă putere, energie şi emoţie generează această simplă afirmaţie înăuntrul meu! Dar este chiar tot ce trebuie să ştiu pentru astăzi. Sunt dispus să rămân astăzi în viaţă? Sunt eu dispus să rămân astăzi abstinent? Sunt eu dispus astăzi să cer ajutorul şi să fiu de ajutor altui alcoolic aflat în suferinţă? Am descoperit eu oare natura fatală a stării mele? Ce trebuie să fac astăzi pentru a rămâne abstinent?