Va salut ... cu respect

[lupica]

16 martie

AŞA CUM ÎL ÎNŢELEGEM NOI

Prietenul meu mi-a sugerat ceva ce părea atunci desprins dintr-un roman... „De ce nu-ţi alegi tu propria concepţie pentru Dumnezeu?” Fraza asta a avut un impact puternic asupra mea. A topit gheţarul intelectualităţii în umbra căruia am trăit şi am tremurat ani de-a rândul. În sfârşit stăteam în lumina soarelui. Nu era decât o chestiune de voinţă. aceea de a crede într-o Putere Superioară mie însumi. Nu mi se cerea nimic mai mult pentru a începe.
ALCOOLICII ANONIMI

Mi-aduc aminte de timpurile când priveam în sus la cer şi mă gândeam la cine şi cum a pornit totul. Când am venit la A A, înţelegerea dimensiunii spirituale a devenit un adaos necesar pentru o abstinenţă stabilă. După ce am citit o serie întreagă de versiuni, printre care şi cea ştiinţifică, a marii explozii, am ales calea cea simplă şi L-am considerat pe Dumnezeul din accepţiunea mea acea Putere Superioară care a făcut posibilă explozia. Având în puterea Lui imensitatea universului, ar fi fost în stare, fără îndoială, să-mi călăuzească gândurile şi acţiunile, dacă eram pregătit să-I accept îndrumarea. Dar nu puteam aştepta ajutor dacă întorceam spatele şi continuam să merg pe calea mea. Am fost dispus să cred şi am avut parte de 26 de ani de abstinenţă stabilă şi tihnită.

[lupica]

Meditatie

17 martie

CĂI MISTERIOASE

... din fiecare perioadă de supărare sau suferinţă, când mâna lui Dumnezeu părea grea sau chiar nedreaptă, noi lecţii de viaţă erau învăţate, noi surse de curaj erau descoperite, iar în cele din urmă, invariabil, apărea convingerea că, într-adevăr „misterioase sunt căile Lui Dumnezeu prin care Acesta înfăptuieşte minunile”.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Nici după ce mi-am pierdut cariera, familia şi sănătatea nu m-am lăsat convins că ar trebui să-mi revizuiesc modul de viaţă. Băutura şi consumarea altor droguri mă omorau, dar n-am întâlnit nici o persoană în recuperare sau vreun membru al A A. Am crezut că eram sortit să mor în singurătate şi că asta meritam. Ajuns în culmea disperării, fiul meu cel mic s-a îmbolnăvit grav de o boală rară. Eforturile medicilor de a-l ajuta s-au dovedit inutile. Mi-am dublat eforturile de a-mi stăpâni sentimen­tele, dar alcoolul deja nu mai avea efect. M-am pomenit că mă uit în ochii lui Dumnezeu, implorându-L să mă ajute. Intrarea mea în AA a venit la câteva zile mai târziu, în urma unei serii ciudate de coincidenţe, iar de atunci am rămas abstinent. Fiul meu a rămas în viaţă, iar boala este în ameliorare. Întregul episod m-a convins de lipsa mea de putere şi de faptul că viaţa mea a scăpat de sub control. Astăzi, eu împreună cu fiul meu, Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru intervenţia Sa.

[lupica]

Meditatie

21 martie

BUNĂSTAREA MATERIALĂ ŞI SPIRITUALĂ

Teama…de nesiguranţa economică, ne va părăsi..
ALCOOLICII ANONIMI

Să-ţi reduci sau elimini frica şi să-ţi îmbunătăţeşti starea economică sunt două lucruri diferite. Pe când eram un novice în A A, făceam confuzie între cele două noţiuni. Credeam că frica mă va părăsi doar când voi începe să fac bani. Cu toate acestea mi-a sărit în ochi o frază citită în Cartea cea Mare, într-o zi pe când stăteam şi mă frământam cu dificultăţile mele financiare,: „Pentru noi, bunăstarea materială era precedată întotdeauna de progresul spiritual; niciodată urmată de aceasta”. Pe loc am înţeles că această promisiune reprezintă o garanţie. Am văzut că pune priorităţile în ordinea corectă, că progresul spiritual va reduce frica aceea teribilă de a rămâne sărac, la fel cum a înlăturat multe alte temeri.
Astăzi încerc să mă folosesc de talentele pe care mi le-a dat Dumnezeu şi să le pun în slujba celorlalţi. Am descoperit că asta e ceea ce alţii preţuiesc tot timpul. Încerc să-mi amintesc că nu mai acţionez doar pentru mine. Nu fac decât să mă folosesc de bogăţiile create de Dumnezeu, eu nu le-am „posedat” niciodată. Scopul vieţii mele este mult mai clar atunci când acţionez doar ca să ajut, nu ca să posed.

[lupica]

Meditatie

26 martie

CÂT TRĂIEŞTI, ÎNVEŢI

Lasă-te în grija lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegi tu. Recunoaşte-ţi greşelile în faţa lui şi în faţa semenilor. Înlătură rămăşiţele trecutului. Oferă cu dărnicie ceea ce primeşti şi vino alături de noi. Vom fi alături de tine în Comunitatea Spiritului şi vei întâlni cu siguranţă pe unii dintre noi, pe măsură ce-ţi croieşti cu greu drum pe Calea Destinului Fericit. Până atunci – Dumnezeu să te binecuvânteze şi să te aibă în paza Lui.
ALCOOLICII ANONIMI

De fiecare dată când citesc aceste rânduri, simt un nod în gât. La început a fost din cauză că credeam: „O, nu! S-a terminat cu învăţatul. Acum trebuie să mă descurc de unul singur. Nu va mai fi niciodată ceva atât de nou”. Astăzi am o admiraţie deosebită pentru înaintaşii A A când citesc pasajul ăsta şi îmi dau seama că însumează toate ideile în care credeam şi pentru care îmi dădeam silinţa, şi că –având binecuvântarea lui Dumnezeu– învăţarea nu se va termina niciodată, nu voi fi niciodată singur, iar fiecare zi aduce ceva nou.

[lupica]

Meditatie

27 martie

LIBERTĂŢILE A A

Credem că ştim deja care sunt cele câteva libertăţi ale noastre; că nicio generaţie viitoare a A A nu se va simţi obligată să le limiteze. Libertăţile noastre în A A creează solul în care poate să crească iubirea adevărată...
LIMBAJUL INIMII

Tânjeam după libertate. La început, să fiu liber să beau; mai târziu, să fiu eliberat de băutură. Programul de recuperare al A A se bazează pe libertatea de alegere. Nu există obligaţii, legi sau porunci. Aşa cum este descris în cei Doisprezece Paşi, programul spiritual al A A prin care mi se oferă chiar mai multă libertate, este doar sugerat. Pot să-l accept, sau să-l resping. Susţinerea este oferită, nu impusă, iar eu pot veni şi pleca oricând doresc. Acestea precum şi alte libertăţi îmi permit să-mi recapăt demnitatea distrusă de povara băuturii, şi de care este atâta nevoie pentru a-ţi menţine o abstinenţă statornică.

[lupica]

28 februarie

CUM? FĂRĂ PREŞEDINTE?

Când li se spune că societatea noastră nu are vreun preşedinte care să aibă autoritatea de a o conduce, vreun administrator care să ne oblige la plata unor taxe, ...prietenii noştri oftează şi excla­mă: „Aşa ceva pur şi simplu nu se poate...”
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Când am ajuns în cele din urmă la A A, nu-mi venea să cred că nu exista niciun administrator care să ne „oblige să plătim taxe”. Nu puteam să-mi imaginez o organizaţie care să nu aibă nevoie de contribuţii monetare în schimbul unor servicii. A fost prima şi, deocamdată, unica experienţă în care să „primesc ceva pe degeaba”. Deoarece nu mă simţeam folosit sau tras pe sfoară de către cei din A A, am fost în stare să abordez programul fără nici un fel de prejudecăţi şi cu sufletul deschis. Nu vroiau nimic de la mine. Ce aveam de pierdut? Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru înţelepciunea mem­brilor fondatori, care ştiau atât de bine ce înseamnă dispreţul alcoolicului faţă de manipulare.

[lupica]

Meditatie

29 martie

SLUJITORI DE ÎNCREDERE

Ei sunt slujitori. Lor le revine privilegiul, uneori nerăsplătit, de a îndeplini sarcinile grele ce revin grupului.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

În Zorba Grecul, Nikos Kazantzakis descrie o întâlnire între personajul principal şi un bătrân ocupat cu plantarea unui copac. „Ce crezi că faci?”, întreabă Zorba. Bătrânul răspunde: „Vezi doar prea bine ce fac, fiule, sădesc un copac”. „Dar ce rost mai are să sădeşti un copac”, întreabă Zorba, „de vreme ce n-ai să-l poţi vedea cum rodeşte?” La care bătrânul răspunde: „Fiule, eu trăiesc ca şi cum n-aş mai muri niciodată”. Răspunsul îl face pe Zorba să zâmbească uşor şi, îndepărtându-se, exclamă cu o notă de ironie: „Ce ciudat – eu trăiesc de parcă mâine voi muri!”
În calitatea mea de membru al Alcoolicilor Anonimi, am descoperit că cea de-a Treia Moştenire este un sol fertil în care să pot sădi copacul abstinenţei mele. Fructele pe care le culeg sunt minunate: pace, siguranţă, înţelegere şi douăzeci şi patru de ore de permanente împliniri; şi am înţelepciunea de a asculta de vocea conştiinţei atunci când îmi spune neauzit: Trebuie să te implici în serviciu. Mai sunt şi alţii care trebuie să sădească şi să strângă roadele.

[lupica]

Meditatie

30 martie

CONŞTIINŢA NOASTRĂ DE GRUP

„... câteodată bine este duşmanul lui cel mai bine.”
A A AJUNS LA MATURITATE

Cred că aceste cuvinte se aplică în fiecare do­meniu al celor Trei Moşteniri ale A A: Recu­perare, Unitate şi Servicii! Vreau să mi le întipăresc bine în minte pe măsură ce „îmi croiesc cu greu drumul pe Calea Destinului Fericit” (ALCOOLICII ANONIMI,). Aceste cuvinte, rostite deseori de co-fondatorul Bill W., i-au fost sugerate şi lui ca rezultat al conştiinţei de grup. I-au adus în casa lui Bill W. esenţa celei de-a Doua Tradiţii: „Liderii noştri nu sunt decât nişte slujitori de încredere; ei nu conduc”.
La fel cum Bill W. era iniţial îndemnat să-şi aducă aminte, cred că în discuţiile noastre de grup nu trebuie niciodată să ne mulţumim cu ce-i „bun”, ci să ne străduim întotdeauna să obţinem „cel mai bun”. Aceste eforturi comune sunt încă un exemplu de iubire a unui Dumnezeu aşa cum Îl înţelegem, care se manifestă prin intermediul conştiinţei de grup. Experienţe de acest gen mă ajută să nu mă abat de pe calea recuperării. Învăţ să combin iniţia­tiva cu smerenia, responsabilitatea cu recunoştinţa şi să mă delectez astfel cu bucuriile trăirii programului de douăzeci şi patru de ore.

[lupica]

Meditatie

31 martie

NIMENI NU ŞI-A PRECUPEŢIT DRAGOSTEA

După calendarul A A, era Anul Doi. ... Un nou-venit şi-a făcut apariţia într-unul din aceste grupuri. ... În scurt timp a dovedit că se află într-o situaţie disperată şi că, mai presus de orice, dorea să se facă bine. ... [Spunea aşa]: „De vreme ce sunt victima unei alte dependenţe, şi mai dezono­rante decât alcoolismul, s-ar putea să nu mă vreţi în cercul vostru.”

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Am venit la voi – în calitate de soţie, mamă, femeie care şi-a părăsit bărbatul, copiii, familia. Eram o beţivă, o îmbuibată cu pastile, un nimeni. Şi cu toate acestea nimeni nu şi-a precupeţit dragostea, grija, sentimentul că sunt dorită. Astăzi, datorită graţiei divine şi iubirii unui naş cumsecade şi a grupului, pot să spun că – prin intermediul vostru, a membrilor Alcoolicilor Anonimi – sunt soţie, mamă, bunică şi, în cele din urmă, femeie. Abstinentă. Fără pastile. Responsabilă.

Fără Puterea Superioară pe care am descoperit-o în comunitate, viaţa mea nu ar avea niciun sens. Sunt foarte recunoscătoare pentru că am devenit un membru destoinic al Alcoolicilor Anonimi.

[lupica]

Meditatie

7 aprilie

MAREA POARTĂ A RECUNOŞTINŢEI

Şi, vorbind în numele meu şi al lui dr. Bob, afirm cu recunoştinţă că, dacă n-ar fi fost soţiile noastre, Anne şi Lois, nici unul dintre noi nu ar fi supravieţuit să vadă începutul A A-ului.
MODUL DE VIAŢĂ AL A A

Sunt oare în stare de un tribut atât de generos şi de recunoştinţă pentru soţia mea, părinţi şi prieteni, fără susţinerea cărora s-ar putea să nu fi supravieţuit ca să calc pragul A A- ului? Mă voi ocupa de asta şi voi încerca să înţeleg planul pe care mi-l arată Puterea mea Superioară şi care ne leagă vieţile laolaltă.