Va salut ... cu respect

[lupica]

Meditatie

2 iulie

ESENŢA ABSTINENŢEI ADEVĂRATE

Am descoperit că nimeni nu trebuie să întâmpine dificultăţi cu spiritualitatea programului. Voinţa, sinceritatea şi receptivitatea sunt ingredien­tele esenţiale ale vindecării. Dar acestea sunt indispen­sabile.
ALCOOLICII ANONIMI

Sunt oare suficient de sincer să mă accept aşa cum sunt şi să mă înfăţişez astfel şi în faţa celorlalţi? Sunt oare dispus să fac tot posibilul, să fac tot ce este necesar ca să rămân abstinent? Sunt oare suficient de receptiv să aud ceea ce trebuie să aud, să gândesc ceea ce trebuie să gândesc şi să simt ceea ce trebuie să simt? Dacă răspunsul la aceste întrebări este „Da”, înseamnă că ştiu destule despre spiritualitatea programului încât să-mi menţin abstinenţa. Pe măsură ce continui să lucrez cei Doisprezece Paşi, mă apropii necontenit de esenţa adevăratei abstinenţe: împăcarea cu mine însumi, cu ceilalţi şi cu Dumnezeu, aşa cum Îl înţeleg eu.

[lupica]

Meditatie

3 iulie

EXPERIENŢA: CEL MAI BUN PROFESOR

Dacă suntem încă neexperimentaţi şi abia am intrat în contact conştient cu Dumnezeu, probabil că nu vom fi tot timpul inspiraţi.
ALCOOLICII ANONIMI

Unii spun că experienţa este cel mai bun profesor, dar eu cred că experienţa este unicul profesor. Doar datorită faptului că am cunoscut dependenţa de iubirea divină, am fost în stare să aflu despre iubirea lui Dumnezeu. La început nu puteam fi sigur de direcţia pe care El o imprima vieţii mele, dar acum înţeleg că ar trebui să fiu suficient de îndrăzneţ ca să-I cer îndrumare, în loc să acţionez ca şi cum mi-ar fi oferit-o deja. Deseori Îi cer lui Dumnezeu să-mi aducă aminte că are un drum pe care trebuie să-l urmez.

[lupica]

Meditatie

6 iulie

SĂ IDENTIFICI FRICA...

Cea mai importantă cauză a defectelor noastre a fost frica egoistă...

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Când mă simt incomod, iritat sau deprimat, caut frica. Acest fir malefic şi coroziv este rădăcina suferinţei mele: Frica de eşec; frica de opinia celorlalţi; frica de prejudicii, precum şi o mulţime de alte frici. Am descoperit o Putere Superioară care nu vrea ca să trăiesc cu frică, iar drept rezultat, experienţa AA în viaţa mea înseamnă libertate şi bucurie. Nu mai sunt dispus să trăiesc cu multitudinea de defecte de caracter, care mi-au marcat viaţa pe vremea când beam. Pasul Şapte mă va elibera de aceste defecte. Mă rog să identific frica în spatele defectului, iar apoi Îl rog pe Dumnezeu să mă scape de frica aceea. În ce mă priveşte, această metodă nu dă greş niciodată şi este unul dintre cele mai mari miracole ale vieţii mele în ALCOOLICII ANONIMI.

[lupica]

Meditatie

9 iulie
SUNT O UNEALTĂ

Cu umilinţă, I-am cerut să ne îndepărteze slăbiciunile.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Problema atitudinii umile este una dificilă. Atitudinea umilă nu înseamnă să mă gândesc la mine mai puţin decât ar trebui; înseamnă să recunosc că unele lucruri le fac bine, înseamnă să primesc un compliment într-un mod elegant. Dumnezeu poate face pentru mine doar ceea ce poate face prin mine. Atitudinea umilă este rezultatul cunoaşterii faptului că Dumnezeu este cel care acţionează, nu eu. În lumina acestei ipoteze, cum aş putea să mă mândresc cu realizările mele? Sunt o unealtă şi orice faptă pe care aparent o fac eu, este făcută de Dumnezeu prin mine. Zilnic mă rog lui Dumnezeu să mă scape de defectele mele de caracter, pentru ca să pot mai uşor să-mi duc la bun sfârşit sarcina „iubirii şi a într-ajutorării”.

[lupica]

Meditatie

10 iulie

SPRE PACE ŞI SENINĂTATE

... după ce ne-am uitat direct la câteva dintre defecte, după ce le-am discutat cu o altă persoană şi după ce am fost dispuşi să scăpăm de ele, gândirea noastră în ceea ce priveşte atitudinea smerită începe să capete un înţeles mai larg.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Când apar tot felul de situaţii care îmi spulberă seninătatea, de cele mai multe ori durerea este cea care mă motivează să mă rog lui Dumnezeu, pentru a putea vedea clar vina pe care o port eu în situaţia respectivă. Recunoscându-mi slăbiciunea, mă rog smerit pentru acceptare. Încerc să înţeleg în ce măsură au contribuit defectele mele de caracter la crearea situaţiei respective. Aş fi putut fi mai răbdător? Am dat dovadă de intoleranţă? Am insistat să mi se facă pe plac? Mi-a fost teamă? Pe măsură ce defectele mele ies la iveală, las la o parte încrederea în sine şi mă rog smerit lui Dumnezeu să mă scape de neajunsurile mele. Situaţia s-ar putea să nu se schimbe, dar pe măsură ce-mi exersez atitudinea smerită, mă bucur de pace şi seninătate, care sunt beneficiile fireşti ale faptului că am crezut într-o Putere Superioară mie însumi.

[lupica]

Meditatie

11 iulie

UN MOMENT DE COTITURĂ

Am avut parte de un moment de cotitură în viaţa noastră atunci când am început să căutăm smerenia drept ceea ce doream cu adevărat să obţinem, şi nu ceea ce ar trebui să avem.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Dacă nu mă bucur de viaţa în AA, atunci revin la întunericul şi disperarea alcoolismului. Sunt fericit atunci când atitudinea mea vizavi de Dumnezeu şi smerenia ia forma mai mult a unei dorinţe, şi mai puţin a unei obligaţii. Întunericul din viaţa mea se preschimbă în lumină orbitoare când îmi dau seama că dacă sunt sincer şi corect atunci când mă ocup de inventarul meu, viaţa mi se va umple de seninătate, libertate şi fericire. Credinţa în Puterea mea Superioară devine mai puternică şi avalanşa de recunoştinţă îmi invadează fiinţa. Sunt convins că dacă eşti smerit, înseamnă că eşti corect şi sincer faţă de tine şi faţă de Dumnezeu. Atunci atitudinea smerită devine ceea ce vrei cu adevărat, şi nu ceea ce ar trebui să ai.

[lupica]

Meditatie

12 iulie

RENUNŢĂ LA EGOISM

Căci fără o oarecare doză de smerenie, nici un alcoolic nu poate duce o viaţă în abstinenţă... Fără smerenie, ei n-ar putea duce o viaţă cu sens sau, pe de altă parte, n-ar putea face apel la credinţa care poate ţine piept oricărei situaţii critice.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

De ce mă împotrivesc expresiei „atitudine umilă”? Nu mă umilesc în faţa altor oameni, ci în faţa lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţeleg eu. Atitudinea umilă înseamnă „să dai dovadă de respect”, iar având o atitudine umilă îmi dau seama că nu sunt centrul universului. Pe vremea când beam, mă consumam în trufia de sine şi în egoism. Simţeam că lumea se învârte în jurul meu, că eu sunt stăpân pe propriul destin. Atitudinea umilă îmi permite să mă bazez mai mult pe Dumnezeu atunci când depăşesc obstacolele, atunci când mă confrunt cu propriile imperfecţiuni, astfel încât să pot evolua din punct de vedere spritual. Trebuie să rezolv pro­bleme mult mai dificile ca să-mi cresc performanţa şi, pe măsură ce mă confrunt cu obstacolele vieţii, trebuie să învăţ să le depăşesc cu ajutorul lui Dumnezeu. Comunicarea zilnică cu Dumnezeu îmi demonstrează atitudinea mea umilă şi îmi dă posibilitatea să-mi dau seama că o entitate mult mai puternică decât mine este dispusă să mă ajute, dacă încetez să mă mai cred atotputernic.

[lupica]

Meditatie

13 iulie

SMERENIA E UN DAR

Atât timp cât puneam încrederea în forţele proprii pe primul loc, nu mai putea fi vorba de încrederea într-o Putere Superioară. Dorinţa de a căuta şi de a face voia lui Dumnezeu – ingredientul de bază al întregii smerenii – lipsea cu desăvârşire.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

De cum am intrat în AA, am vrut să descopăr câte ceva din calitatea aceea dificil de obţinut, numită smerenie. Nu-mi dădeam seama că eram în căutarea smereniei, deoarece credeam că aceasta mă va ajuta să obţin ceea ce voiam şi că aş fi în stare să fac orice pentru cei din jur, dacă aş fi crezut că Dumnezeu mă va răsplăti cumva pentru aceasta. Acum încerc să-mi aduc aminte că oamenii pe care îi întâlnesc pe parcursul zilei sunt la fel de apropiaţi de Dumnezeu cum voi deveni şi eu odată, cât timp mai trăiesc pe acest Pământ. Astăzi trebuie să mă rog pentru ca să aflu care este voia lui Dumnezeu şi să înţeleg în ce măsură experienţa mea cu speranţa şi durerea ar putea fi de folos altor oameni; dacă aş putea face asta, nu va trebui să caut smerenia, căci ea mă va găsi pe mine.

[lupica]

Meditatie

14 iulie

UN INGREDIENT HRĂNITOR

Dacă înainte atitudinea umilă însemna să te forţezi să fii umil, acum începe să reprezinte ingredientul hrănitor care ne poate oferi seninătate.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Cât de des mă concentrez asupra propriilor probleme şi frustrări? Când eu am parte de o zi favorabilă, toate aceste probleme pălesc în importanţă şi mă preocupă mai puţin. N-ar fi mai bine dacă aş găsi o soluţie să pot dezlega „magia” zilelor mele favorabile, ca s-o pot folosi şi în cazul problemelor din zilele nefavorabile?Am deja soluţia! În loc să încerc să mă eschivez de la suferinţele mele şi să fac abstracţie de problemele mele, aş putea să mă rog să fiu smerit! Atitudinea smerită va tămădui boala. Atitudinea smerită mă va rupe din ghearele ego-ului meu. Atitudinea smerită- forţa aceea oferită de către „Puterea mea Superioară” – este a mea, căci mă rog pentru ea! Atitudinea smerită îmi va reda echilibrul necesar vieţii. Atitudinea smerită îmi va da posibilitatea să-mi accept cu bucurie natura mea umană.

[lupica]

Meditatie

15 iulie

TRUFIA
De mii de ani cerem mai mult decât porţiile de siguranţă, prestigiu şi romantism care ni se cuvin. Când se părea că avem succes, beam ca să avem vise şi mai mari. Când eram frustraţi, chiar şi într-o mică măsură, beam ca să uităm de necaz. Niciodată nu aveam suficient din ceea ce credeam că vrem.În toate aspiraţiile acestea, dintre care multe erau bine intenţionate, handicapul nostru major îl reprezenta lipsa unei atitudini smerite. Nu eram în stare să înţelegem că valorile morale şi spirituale trebuie să fie pe primul loc, şi că satisfacţiile materiale nu reprezentau scopul vieţii.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII
Mă apucam din când în când de Pasul Şapte, doar ca să mă prăbuşesc şi să mă adun din nou. Ceva lipsea şi nu puteam prinde impactul Pasului. Ce omisesem? Un singur cuvânt: citit dar trecut cu vederea, baza tuturor Paşilor şi chiar a întregului program al Alcoolicilor Anonimi – cuvântul acesta este „umil”. Am priceput care îmi sunt neajunsurile: nu eram consecvent; mă înfuriam repede; eram prea absorbit de mila de sine; şi mă tot întrebam: „de ce anume eu?”. După care mi-am amintit, „Trufia duce la prăbuşire”, aşa că am eliminat trufia din viaţa mea.